6,732 matches
-
Ionescu se liricoidizează intens În Est-Vest, convins că l-a chemat cineva să vorbească despre Eminescu. „Atunci El a Început să alunece spre Înalturi.” De unde și expresia să aluneci În sus, dîndu-te de-a dura. Mai citez o dată, Îmbrobonit de admirație, din gîndurile risipite ale editorului Națiunii. „O țară nu poate fi mutată, ea rămîne acolo unde este.” Și, pentru a completa armonic mesajul șlagărului „La psihiatru, birjar!”, Eremia, un colaborator al lui Cosma, scrie cu ochiul fix că „așa-zisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
jegoasă, pendejo. N-ai minte deloc, ai? Bud Îi dădu drumul lui Stens. Mexicanul Îi arătă degetul mijlociu. Bud Îi trase un șut În vintre și-l făcu să se Îndoaie, după care-l Înșfăcă de ceafă. Urale, strigăte de admirație, Înjurături. Bud Îl izbi pe nemernic cu capul de tavan. Un subofițer În uniformă pătrunse În celulă cu mișcări hotărîte. Se auzi glasul de copil bogat al lui Ed Exley: — Domnule polițist, Îți ordon să Încetezi! Mexicanul Îi trase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de poliție, care s-a prezentat din proprie inițiativă În fața marelui juriu pentru a depune mărturie. „Ca să faci ceea ce a făcut Ed Exley este nevoie de foarte mult curaj“ a declarat șeful poliției. „Acest om se bucură de Întreaga mea admirație.“ EXTRAS: L.A. Examiner, 11 aprilie CINCI ACUZAȚII LEGATE DE „CRĂCIUNUL ÎNSÎNGERAT“ AU FOST RESPINSE; PARKER DEZVĂLUIE REZULTATELE ACȚIUNILOR COMISIEI DE ANCHETĂ Biroul procurorului districtual a anunțat astăzi că cinci dintre viitorii acuzați În scandalul „Crăciunul Însîngerat“ nu vor ajunge În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să nu aibă nici energia, nici farmecul egale cu ale ei. Nefiindu-i frică, la peste optzeci de ani, să-și petreacă zilele atât de departe de orice oraș, departe chiar și de vreo altă așezare de oameni, vrednică de admirație și de invidie, știind să înhame singură calul, la care ținuse cu dinții, pe care n-au avut curajul să i-l rechiziționeze nici când dăduse ucaz nu știu ce mare ștab local, la docarul cu două roți imense cum nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar fi fost prea greu pentru gâtul și umerii lui subțiri: „A, frumoasă doamnă“, zicea, după ce-i ascultase povestind pe Iuliu Sofronie și Andrei Vlădescu. „Frumoasă, pe dracu’! Aia?“, intervenea Ileana Roman. Sofronie a scos niște sunete care puteau însemna admirație, dar și orice altceva și Ileana Roman întreba mai departe: „Cum o fi stând cu chelul ăla?“. Apoi un timp n-am știut ce spuneau, încercam să înțeleg niște scheme apărute pe ecran în legătură cu un zbor cosmic, mă uitam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-mea rivală, mai ales când unchiul meu voia să fiu bine îmbrăcată și să mă port în așa fel încât să mă admire lumea, dar credeam că e normal să se întâmple astfel. Mi se părea că mi se cuvine admirația lumii. Ceea ce învățasem despre lume era în mare măsură trucat, dar nu aveam cum să pricep asta. Mă credeam fericită.“ „Întoarce puțin fața, nu-ți văd ochii.“ „Apoi a venit dorința lui să mă mărite. M-am împotrivit, în joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Pentru el nu era însă decât o ciudățenie fără valoare, așa că atunci când ne-am întâlnit acum câțiva ani și am vorbit despre cartea pe care o scriam, m-a lăsat s-o iau. Simplu ca bună ziua. Findlay oftă, cuprins de admirație. — Splendid, Michael, splendid. Mă uluiește economia mijloacelor tale de investigație. Sper însă că, având în vedere această prăpastie dintre capacitățile noastre, să nu mă consideri cu totul nevrednic de încrederea ta. Cu alte cuvinte, poate că a sosit în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu șampanie (și eu care crezusem că nu o să pot bea șampanie deloc!ă și am stat la taclale cu un italian - unul dintre primii italiani urâți pe care i‑am văzut la viața mea - care descria În termeni Înflorați admirația Înnăscută pe care o avea față de trupul feminin, până când Christian și‑a făcut din nou apariția. — Hai cu mine o clipă, a zis el și m‑a condus din nou, binișor, prin mulțime. Purta hainele lui obișnuite: jeanși perfect prespălați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
i-ar fi plăcut absolut deloc dacă Julia sau oricare altă prietenă dădea peste ea În timp ce o făcea. Ar fi murit de jenă! Și totuși... Nu-și dezlipi ochii de la liniile roșietice, privindu-le pe jumătate perplexă, pe jumătate cu admirație. Ești o proastă fără scăpare, se gîndi ea aproape veselă. În cele din urmă luă lama, o spălă, o Înșurubă la loc sub miezul metalic, și puse aparatul la loc În cutie. Stinse lumina, așteptă ca ochii să se obișnuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
frumoși În felul lor - unul din acele defecte care, În chip misterios, făceau o față frumoasă să fie și mai frumoasă decît una cu trăsături impecabile. Nu-i de mirare, se gîndi Helen, cu un amestec neliniștitor de sentimente - invidie, admirație, și un ușor tremur al inimii. Nu-i de mirare că te-a iubit Kay. Pentru că asta era singura legătură dintre Julia și ea. Nici măcar nu se putea spune că erau prietene. Julia era prietena lui Kay, așa ca Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aruncă pe podea, apoi, sări ca un arc, se năpusti asupra lor din nou, le desfăcu și le rupse, inclusiv ordinul de plată. Poftim! zise el. Avea fața Îmbujorată și tremura. — Bucăți, zise Duncan, iar groaza i se transformă În admirație. Ai făcut-o de data asta! — Ți-am spus, nu-i așa? Ești nebun de legat! Prefer să fiu nebun, zise Alec dîndu-și capul pe spate, decît să fac ce vor ei. Ei sînt nebunii. Ei Îi transformă pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
teamă să privească În lături... Căută un loc și, În final, prinse scrisoarea de ușa unui dulap. E bine? Da, e bine, dădu Alec aprobator din cap. Nu mai avea aer. Ținea briciul de parcă era, pur și simplu, mort de admirație, dar cînd privirea lui Duncan se Îndreptă spre el, prinse mînerul mai ferm cu ambele mîini, ridică lama și-l lipi de gît. Îl puse chiar sub curbura maxilarului drept, acolo unde pielea tremura datorită pulsului. Duncan făcu un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cunoscut, și, hai să zicem, tocit pentru haiku, pentru a recupera caracterul oarecum proaspăt, neistovit, mereu viguros al vremii. Nu găsesc un cuvânt potrivit în românește ca să exprim entuziasmul superlativ al rusescului maladeț (молодец) - tânăr! - exclamație a excelenței și a admirației nereținute: rutina capricioasă a vremii, repetiția ei aparent plictisitoare este statornicie și prospețime supremă, în tonalitățile liricii noastre: Tu din tânăr precum ești / Tot mereu întinerești. Acum e de înțeles de ce-i tot mai trist moșneagul: zilele babei îl dau
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
dădeau năvală s-o descoase, curioși, că de unde știe atâtea despre fotbal dacă este oarbă, răspundea cu siguranță și cu demnitate în glas: - Ei, vede Dumnezeu și pentru mine! Și vorbele sprințare, săreau jucăușe depășind orice barieră. Toți eram în admirație cu zâmbetul plimbat de la un chip la altul. Ne despărțeam greu de ea și așteptam cu nerăbdare o altă ocazie, altă poveste din mirifica lume a fotbalului. O adevărată enciclopedie, bătrânica. O priveam cum pleca, cu o mâna pe bățul
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
carapacei de broască țestoasă și o siguranță de sine de pisică, Momo Gumeratne este atât de drăguță, Încât ar trebui să intre În Square Mile1 numai Însoțită de o gardă de corp Înarmată. Stagiarii mă privesc la rândul lor cu admirație. Mă Întreb cum mă văd ei. Păr blond, picioare drăguțe, arăt destul de bine ca să nu-și dea seama că am copii. N-ar putea să ghicească nici că sunt din nord (accent șlefuit când am venit să studiez În sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lui Ben, noua fixație pe Mary Poppins a lui Emily, el Începe să-mi devină din nou simpatic până când, Înfășurând niște spaghete pe furculiță, menționează În treacăt că a făcut sosul pesto chiar el, după-amiază. Chestia asta mă umple de admirație și mă demoralizează cumplit În același timp. Nu pot s-o Înghit. — Când ai avut timp să faci pesto? Și farfuriile tot tu le-ai făcut? Presupun că În curând te apuci de olărit. De ce naiba nu poți să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să fac niște vânzări și am fost salvată de o reducere surpriză a ratei - mi-a dobândit statutul temporar de zeiță a biroului. Îmi fac de lucru la distribuitorul de cafea, primind omagii de la colegii mei ranchiunoși, dar plini de admirație. —Kate, cred că ai fost singura persoană care a anticipat reducerea făcută de Rezerva Federală plus restabilirea pieței, se minunează Gavin Mătreață. Îmi compun o expresie care sper să fie imaginea modestiei și mândriei discrete. —Căcat, eu aveam 6 % lichidități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tenis, a cărui suprafață argiloasă fusese recent măturată și liniată. O plasă nou-nouță atîrna Între stîlpi, iar pe linia de fund Își aștepta primul oponent o mașină de tenis similară cu cea de la Clubul Nautico. Dar Crawford nu căzuse În admirația terenului de tenis pe care mi-l pregătise cu atîta generozitate. Mai la dreapta noastră, dincolo de zidul Înconjurător, care Însoțea aleea privată pînă În șosea, se afla proprietatea vecină, un trio de bungalouri dichisite, grupate ca la motel În jurul piscinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-l neliniștească pe Crawford. Lamelele de plastic Îi scăpară dintre degete și jucară pe lîngă fereastră, dar el Își reveni imediat și le opri dansul. Geamul prăfuit se aburi sub gîfÎitul lui greoi, iscat parte din mîinie, parte din admirație și plăcere voluptuoasă. — Laurie..., murmură el. Ea e vedeta ta, Charles. — Ești sigur? E-n stare să joace? — Sper că nu. Ne trebuie un gen aparte de... prezență. Clubul tău de film o s-o adore. — O să mă gîndesc la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
singură zi! Eduard mă privește în continuare surprins. Cred că-și imaginase o altfel de conversație cu mine astăzi. Mă măsoară din nou cu ochii lui cenușii, în care zăresc un licăr de mirare, parcă amestecat cu un strop de admirație. îi susțin privirea, înfierbântată. Nu mai îmi pasă cum arăt, îmi pasă doar cum gândesc în acest moment. — Ești fermecătoare când pui pasiune în ceva! îmi spune el, zâmbitor, într-un târziu. Te luminezi toată! Abia acum am priceput ce-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
râs de el. Profesorul s-a supărat de-a binelea și i-a dat nota 3. — Să nu mai minți, Bobo! i-a spus el de față cu toată clasa. Nu profita de anumite... slăbiciuni... ca să stârnești compasi une și admirație, nu e onest din partea ta! Prefer să desenezi cum poți, dar să nu mă minți! De-acum înainte, toate temele la desen o să le faci în clasă, niciodată acasă! în noaptea aceea, Bobo contemplase pentru prima dată ideea sinuciderii. Se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
simplu. Să rutase jurnalul toată noaptea, admirase cuvintele desenate de mâna nervoasă a Clarei, dar nu fusese capabil să citească nici un rând. Continuase la fel și în zilele următoare. Admira atât de mult tot ceea ce avea legătură cu Clara, încât admirația în sine îl satisfăcea și nu mai simțea nevoia să treacă mai departe. O idolatriza în taină, așa cum îl idolatrizase pe Edi când era mic, așa cum o idolatriza, în absență, pe mama lor. Tainele lui, pe care numai el le
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îl întreba despre munca lui la spital și domnul Scarlat îi povestea grav, alegându-și cu vintele, despre câte un caz interesant care îl frământa. Bobo se uita la el atent, prin pleoapele lui pe jumătate căzute, și simțea, dincolo de admirație, un soi de invidie lipsită de dușmănie la gândul că tatăl său se luptă deseori cu morile de vânt, dar nu se lasă. O ia de la capăt cu o încredere nestrămutată în viitor. Chiar dacă unele dintre cazurile povestite de domnul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
era vorba să străbată un kilometru sau doi pe trotuar, nu se dădea În lături. De fapt avea un număr din trăsăturile - și bune, și rele - a ceea ce pe vremuri se chema mentalitate de ghetou: pe de o parte o admirație profundă pentru realizările intelectuale și agerimea financiară (Îndemânare combinată cu eficiență), o slăbiciune pentru emoțional, pentru mendelssohnian, În lucruri precum poezia și muzica clasică, pentru spectacolele de o virtuozitate debordantă (nu avea răbdare cu plantele de grădină care nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Îi dau anumite forme, obligând-o astfel să producă fructe delicioase și valoroase - cel puțin În teorie. Unul dintre eroii tatălui meu era Bertrand Russell, pentru ale cărui abilități intelectuale incisive și opere filosofice mai populare nutrea cea mai mare admirație. Totuși față de atitudinile politice ulterioare ale lui Russell avea sentimente total opuse. Era ca și cum și-ar fi lăsat unul dintre pomii de spalier să crească În voia lui, o Încălcare blasfemătoare a celei de-a unsprezecea porunci: Să cureți toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]