12,537 matches
-
filosofie, rămas în manuscris, și numeroasele cuvântări festive, adunate, în parte, în Cuvinte panighirice și moralnice (1826), pun în evidență un spirit iluminist. Printre cărturarii munteni din generația premergătoare revoluției de la 1848, P. a fost unul dintre cei mai radicali adversari ai instituțiilor feudale din Țările Române. Influențat de Bacon și Descartes, el este adept al „dreptului natural”, al reformelor sociale, al răspândirii culturii prin școli și tipărituri în limba națională. Cere în repetate rânduri o „lege a dreptății”, conformă cu
POTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
Zamfirescu, Mihai Ungheanu și grupul din jurul revistei „Săptămâna”, în frunte cu Eugen Barbu. Din punct de vedere teoretic, aceștia nu au adus nici o contribuție mai substanțială față de maestrul lor, prezența făcându-li-se simțită mai ales în întreținerea polemicii contra adversarilor și chiar a scepticilor, iar pe de altă parte în confiscarea ideii protocroniste pentru a o abate de la sensul ei strict literar spre funcția, deloc inavuabilă, de instrument în serviciul ideologiei și politicii național-comuniste. Agitația întreținută insistent de aceștia a
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
de ideile lui N. Iorga. Câteva satire, cuprinse în plachetele Scrisoare unui necunoscut (1910), A doua scrisoare către un necunoscut (1910), A treia scrisoare către un necunoscut (1910), A patra scrisoare către un necunoscut (1917), îl definesc ca pe un adversar convins al modernismului și al avangardei. Ion Minulescu e ,,decadent”, D. Anghel este ,,cântăreț de măghirani”, dar sunt criticați și G. Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu. Spiritul critic al contestatarului nu e dublat, din păcate, de umor și nici susținut
REVENT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289178_a_290507]
-
un susținător înfocat al culturii și limbii naționale, în tradiția cărturarilor Școlii Ardelene. Încă în timpul studiilor a publicat o lucrare polemică în limba germană (1830), în care discuta pe larg, ca și prietenul său Damaschin T. Bojincă și împotriva aceluiași adversar, sârbul Sava Tököli, originea și caracterul romanic al limbii române și necesitatea înlocuirii alfabetului slav cu cel latin. Ca argument în sprijinul romanității limbii, el transcrie cântece populare românești (probabil prelucrate), împreună cu traducerea lor latină. Cu jumătate de veac înaintea
MURGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288319_a_289648]
-
Iași. Debutează la publicația „Femeia română”, în 1879, cu articolul Chestiunea femeilor, preludiul unei campanii feministe îndelungate, a cărei campioană va fi. Colaborează la „Basarabia”, iar din 1881 la „Contemporanul”, unde pledează polemic pentru emanciparea femeii și regenerarea vieții sociale. Adversarilor, între care la un moment dat se află și Titu Maiorescu, le răspunde cu argumente extrase dintr-o pasionată lectură a lucrărilor de referință, iar după 1885, cu trimiteri la idei marxiste. Atee, ca și soțul ei, participă la popularizarea
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
numeroase și cu Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Într-o manieră comică, adesea de parodie, poetul imaginează o dispută dusă în parlamentul animalelor pe marginea nedreptăților săvârșite de Vulpe în timpul cât fusese prim-ministru, acuzatorul fiind Lupul, dușman și adversar politic. Dar cele cincisprezece cânturi se desfășoară greoi, împiedicate atât de lungimi de prisos, cât și de dificultatea cu care e mânuită ironia. Aluziile la evenimentele politice din timpul lungii guvernări liberale dintre 1876 și 1888 sunt mult prea străvezii
NAUM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
și obiectivitate, în capacitatea disociativă. Astfel - arată P. - Bogdan-Duică își egalează sau își întrece contemporanii sub raportul formației, al varietății și vastității informației, dar rămâne în urma lor prin „îngustimea percepției estetice”: acceptă teoretic noutatea, dar în practică se manifestă ca adversar al ei (de exemplu, apără legitimitatea expresionismului, totuși teatrul lui Lucian Blaga i se pare „bizar, straniu, fantastic”, adjectivele având un sens minimizator); proclamă, în teorie, ca discipol maiorescian, primatul esteticului, însă nu distinge istoria literară de cea culturală, aproape
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
în 1587, ia din nou calea Europei de Apus (Viena, Veneția, Roma), cu gândul de a obține iar tronul Valahiei. Bizuindu-se pe prietenii occidentali, cutează să meargă chiar la Stanbul, în 1589, spre a-și pune în practică planurile. Adversarii sunt însă mai puternici și mai abili. P.C. va fi întemnițat în fioroasa Edicule și apoi trimis - se pare după ce fusese mutilat - în exil în insula Rhodos. Este ucis în timpul acestei călătorii pe mare. Poemului alcătuit de P.C. i s-
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
Engels, într-o oarecare măsură, într-o serie de caracteristici ale lucrărilor marxiste înseși: „De faptul că uneori tinerii dau laturii economice mai multă importanță decât i se cuvine, suntem vinovați în parte noi înșine, Marx și cu mine. Față de adversari a trebuit să accentuăm acest principiu fundamental pe care ei îl negau, și n-am avut întotdeauna vreme, loc și prilej să acordăm suficientă atenție celorlalți factori ce participă la această interacțiune. Dar de îndată ce ajungeam la expunerea vreunei perioade istorice
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
haz de necaz. Compune și versuri, sub tutela poetico-satirică a lui Béranger, scrie parodii și fabule, schițe și reportaje parlamentare, redactează false știri politice, note polemice, anecdote. Nu își cenzurează mijloacele de expresie, buna-cuviință este adesea uitată în focul polemicii, adversarii având a se teme de ironia lui, de vorbele de duh memorabile, de portretele trasate cu o peniță muiată în venin, dar și de calambururile licențioase, de anecdotele nu rareori grosiere. Într-un fel, Orășanu e un martor al vremurilor
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
mică ceartă duminică după-amiază. Astfel, nu mai există nici o tentativă de apropiere, nici raport sexual. Am ales să joc teatru pentru a evita comportamentul problemă: impotența. Imi regăsesc forța prin evitare... Bine jucat! Hubert se gândește că aruncă mingea la adversar... dar, într-un cuplu, partenerii nu sunt adversari. Ei sunt parteneri care joacă în armonie: ei nu sunt acolo pentru a număra loviturile. Consecințe asupra celor din jur Hubert - Impotența mea are legătură cu faptul că evit cercul de prieteni
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nici o tentativă de apropiere, nici raport sexual. Am ales să joc teatru pentru a evita comportamentul problemă: impotența. Imi regăsesc forța prin evitare... Bine jucat! Hubert se gândește că aruncă mingea la adversar... dar, într-un cuplu, partenerii nu sunt adversari. Ei sunt parteneri care joacă în armonie: ei nu sunt acolo pentru a număra loviturile. Consecințe asupra celor din jur Hubert - Impotența mea are legătură cu faptul că evit cercul de prieteni și pe cel familial. Când se face o
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai limpede acum. A-i conferi aparența unei adeziuni apriorice era singura rețetă rezonabilă de a livra un mesaj neortodox. Nu suntem aici În regimul negației apodictice, ci În acela al dubitației. Nu În cel al ,,luării În piept cu adversarul”, ci În acela, mai rafinat, al bulversării infailibilității sale prin simpla și neostentativa aducere pe scenă a alterității lui. Nu În sfera lui ,,nu”, ci În cea, mai subtilă, a lui ,,poate că nu” sau ,,poate că și altfel”. Și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Zamfirescu - au constituit tot atâtea prilejuri pentru configurarea și revigorarea periodică a controverselor în legătură cu drepturile de proprietate ale lui N.B. asupra cărții în al cărei titlu se află numele său, chestiune din care s-a ivit, firesc, problema autenticității. Între adversarii paternității voievodului asupra scrierii se află figuri ilustre ale filologiei, istoriei și istoriei literare românești sau simpli amatori, învățați români și străini: A. Philippide (care se îndoiește circumspect de soliditatea atribuirii), Theodor Codrescu (spune că „autorul mai degrabă pare a
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
cu un text scris de Al. Piru și revăzut de G. Mihăilă, ce proclama paternitatea lui N.B. asupra Învățăturilor...), comunicări științifice, publicații ce au găzduit dezbateri ample, studii și cărți consacrate Învățăturilor... sau personalității voievodului-autor, retipăriri ale textelor, reveniri ale „adversarilor” (Leandros Vranoussis a susținut că manuscrisul grecesc de la mănăstirea Dionisiu de la Muntele Athos este autograful lui Manuil din Corint și că teologul - cu care domnul Țării Românești se afla în bune relații - ar fi nu doar copist al codicelui și
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Societății Academice Române” ș.a. La fel de interesantă este și corespondența sa, din perioada 1845-1867, cu Timotei Cipariu, George Barițiu, Iacob Mureșianu, Simion Bărnuțiu, Iosif Hodoș, Ion Ghica. A înființat și condus Societatea Transilvania, destinată susținerii tinerilor studioși din provincia natală. Atacurile adversarilor politici, declanșate împotriva sa cu mulți ani în urmă, capătă accente paroxistice (până la o tentativă de asasinat) când P.-I. candidează pentru a fi ales deputat de Giurgiu (1872). Cum întreaga viață i-a fost deosebit de tensionată, o boală nervoasă
PAPIU-ILARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
fundamentate. În lupta dusă de Junimea pentru instaurarea unui spirit nou în cercetările istorice, lui îi revine meritul evidențierii importanței ce trebuie dată interpretării corecte a documentelor. Aceleași principii au stat și la baza ideilor despre literatură și critică literară. Adversar al clasicismului, pe care îl acuza că împiedică manifestarea originalității artistice, el susține estetica realismului. De junimism se deosebea doar prin excesiva atenție acordată pozitivismului. Spirit iscoditor, P. este deschis mereu atât inovațiilor artistice, cât și evoluției esteticii europene către
PANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288661_a_289990]
-
à la Ibrăileanu a romanului Război și pace. Inclemența față de prejudecăți și clișee, față de unele puncte de vedere false adânc înrădăcinate reprezintă, de altfel, o trăsătură curat tinerească. Lenea bătrânească a minții, scleroza senilă a gândirii găsesc în el un adversar redutabil. O excelentă și binevenită punere la punct realizează criticul, în același timp plin de bun-simț și subtil (cu P. bunul simț - socotit îndeobște o calitate preponderent populară - se rafinează, se aristocratizează, poartă perucă și pantofi cu toc înalt, fără
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
a dialectelor ei, precum și încadrarea acesteia nu în contextul limbilor balcanice, așa cum se procedase, în genere, până la el, ci printre limbile romanice. Energic apărător al păstrării unor stânse legături cu limba vorbită de popor, L. s-a manifestat ca un adversar înverșunat al neologismelor de orice natură, pe care le considera nocive pentru spiritul limbii române și pentru caracterul ei național. Cât privește limba literară, însușirile pe care le aprecia erau forța expresivă și plasticitatea, proprii numai cuvintelor din limba veche
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
domeniu din care ar putea extrage o experiență, deopotrivă umană și artistică. Un scriitor ciudat, prețuit enorm de unii și contestat total de alții, este Teodor Mazilu (1930-1980). Admiratorii văd în el un moralist de rasă și un strălucit comediograf, adversarii îl trec în rândul foiletoniștilor umaniști, negându-i profunzimea invenției comice. În jurul romanului Bariera (1959) s-a dat o veritabilă bătălie, piesa Proștii sub clar de lună (1962), pusă în scenă de Lucian Pintilie, a stârnit un val de indignare
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
fenomenele sociale și cele biologice, dar și a unor deosebiri fundamentale, date de existența conștiinței sociale. De aceea, a combătut pe Malthus și, de la noi, pe A. C. Cuza, care, după el, nu acordau atenția meritată factorului uman în evoluția socială. Adversar al socialismului, a polemizat cu C. Dobrogeanu-Gherea, folosind argumente împrumutate uneori din lucrările lui E. Dühring. În extrem de numeroasele sale articole politice, pe care de cele mai multe ori nici nu le semna, a răspândit opiniile maioresciene despre „forma fără fond”. Afirmând
MISSIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
conferințe, care, sub numele de „prelecțiuni populare”, marchează începutul activității publice a Junimii, societate la a cărei întemeiere M. a avut un rol decisiv. În vara anului 1864 împotriva sa este dezlănțuită o campanie de calomniere, condusă de unul dintre adversarii săi politici, N. Ionescu. Fără o cercetare prealabilă, este suspendat la 9 octombrie 1864 din toate funcțiile pe care le deținea. A fost reintegrat la 26 mai 1865, după achitarea pronunțată, la 8 februarie, în procesul de imoralitate care i
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
La 20 iulie 1867 devine membru al Societății Academice Române, dar demisionează la 10 octombrie 1868, nefiind de acord cu orientarea latinistă a majorității membrilor ei (va reveni în 1879). Pledează în câteva procese angajate mai dinainte, ceea ce dă prilej adversarilor politici să provoace destituirea sa de la catedră la 24 martie 1870. După scurt timp este reintegrat de P.P. Carp, ajuns ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice. În mai 1871 M. este ales deputat în Parlament, la ale cărui lucrări participă
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Cât despre metafizică, a considerat că rezultatele ei trebuie să fie supuse, cu timpul, verificărilor științei, convins că numai experiența și practica sunt capabile de a confirma sau de a infirma o teorie. În virtutea acestei concepții, s-a arătat un adversar statornic al dogmelor și al motivărilor subiective și a admis legitatea, socotind legile drept concepte universale, valabile pentru toate domeniile existenței. Adept al teoriilor evoluționiste, pe care le-a aplicat în câmpul activității umane, el a fost ostil teoriei fixismului
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
terminologie critică modernă, care, începând cu el, s-a impus în literatura română. Un rol esențial în afirmarea opiniilor l-a avut și stilul criticului. Mânuind cu abilitate ironia, el se servea de argumentul logic pentru a sublinia, distant, inferioritatea adversarului, pe care îl desființa de obicei prin citate ridicole, selectate cu cruzime. Critica literară pe care o practică e un reflex al criticii sale culturale. De-a lungul întregii activități el a judecat cultura română contemporană în legătură strânsă cu
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]