7,971 matches
-
știi să te abții și să știi să mori. Or, eu nu eram în stare să îndeplinesc nici una din aceste cerințe. A declarat asta cu o bună dispoziție suspectă, după care, fără să se lase rugat de tânărul custode, a alunecat spre alte amintiri. ― Am fost călugăr într-o mănăstire dominicană, dezmoștenit de tatăl meu din pricină că părăsisem medicina, împotriva voinței lui. Doream să mă răzbun, însă am fugit de-acolo, chinuit de visele erotice pe care le aveam noapte de noapte
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
chinuit și mi-a zis: "Ce faci Gip?" Acesta era numele de alint pe care mi-l dăduse după ce citise un roman englezesc. Era, probabil, numele unui personaj care îi plăcuse. Am aflat, apoi, tot ce se întîmplase. Cum a alunecat pe scara înghețată a cârciumii, cum s-a lovit de colțul unei trepte de ciment ruptă, cum l-a căutat sora mea pe doctor toată noaptea în zadar, în vreme ce lupii urlau în jurul Lisei, cum l-au adus în zori la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
visele mele - și tot mai ninge sat înzăpezit - visele copiilor în alb și negru magia iernii - într-o singură noapte dispar case-ntregi zăpezi între noi - din când în când doar vântul spulberă liniștea noapte cu polei - lângă Carul Mare alunecă o stea ceaiul de mentă - în cameră se-aude doar lingurița noaptea dintre ani - privind foile albe rămase-n jurnal primul vis din an - strălucind ca niciodată piatra unui inel iarnă uscată - crengi de brad tresărind sub mănușa albă lebede
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
Îl sărută Învăluindu-l În parfumul ei fin. — Mămica e grăbită, darling, spuse, Întorcîndu-se să se mai uite o dată În oglindă. Apoi se aplecă Înspre ca ei, să-i ajungă la obraji, o șuviță de păr lins, blond, minunat Îi alunecă pe frunte ca Întotdeauna cînd se apleca, Îi Învălui În părul ei: Cinthia și Julius Își lăsară acolo sărutul lor, ocrotit și bine păzii, ca să țină pînă cînd se va Întoarce. II Înmormîntarea Berthei i-a unit pe Cinthia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plimbau prin saloane ducînd tăvi cu gustări și aperitive. Susan, frumoasă ca Întotdeauna, triumfa. Avea un gest Încîntător cînd Își scutura capul pe spate pentru a-și aranja bucla blondă care-i cădea pe frunte; rîdea și atunci bucla Îi aluneca ușor acoperindu-i fața și toți amuțeau În timp ce ea dădea capul pe spate, abia ajutîndu-se cu mîna, cu vîrful degetelor; bărbații duceau paharele la gură cînd bucla revenea la locul ei, conversația se lega din nou pînă la viitorul hohot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîteva ori pieptenul prin păr Înainte de a se bărbieri; nu suporta să fie cu părul ciufulit cînd se uita În oglindă și acum, În timp ce se bărbierea, se instala În această nouă zi simțind siguranța brațului său bărbătesc care făcea să alunece În sus și În jos briciul. Îndepărta treptat crema albă, spumoasă, de pe obrazul bronzat și se identifica tot mai mult cu parfumul fin al apei de colonie, al flacoanelor de Yardley For Men, trei, patru flacoane pentru diferite Împrejurări, așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și n-o să mai șterpelească niciodată creionul colegului de bancă; n-o să mai dorească să dea boala peste San Martin, premiantul clasei, sau să nu știe lecția; n-o să-i mai dorească Roșcovei să se Întoarcă În Statele Unite sau să alunece pe scări și să i se vadă pantalonașii cu dantelă; n-o să mai lase mîncarea În farfurie, fiindcă În creierul munților sînt copii care mor de foame și de frig. Părintele Brown Îi dezlega de păcate, pe rînd și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ajuns la al treizecilea salt mortal din după-amiaza aceea, iese din apă săltîndu-se pe marginea bazinului, Își vîră un deget În ureche pentru a-și scoate apa, mai-mai să-și scoată și timpanul și pe urmă, suplu și fără să alunece de loc, se urcă din nou la trambulină și zboară prin aer realizînd saltul mortal numărul treizeci și unu din după-amiaza aceea, urmărit de privirile sceptice și Încărcate de ură ale băieților din cartierul Marconi, care astăzi o să-și trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ziar că a câștigat din nou. — A ieșit al treilea. Julius, darling, mănîncă și sendvișul meu, dacă vrei. Și tu ești un viitor campion? Julius se uită la el furios, cu o Îmbucătură uriașă În gură și foaia de salată alunecă și căzu pe jos. — Îți amintești, Susan, cînd ne-am Întîlnit la Ancón? Era În timpul carnavalului și Ana Marfa dădea o petrecere... — Nu... e atît de mult de atunci, Îmi Închipui... — Cum se poate să nu-ți amintești, ce beție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ochii deschiși cînd ajunse lîngă Susan, care, puțin distrată, dar cu un aer ștrengăresc și parcă puțin trist, cine știe, mergea În echilibru pe marginea bordurii care despărțea patio-ul de grădină. „Unu, doi, trei“, număra Susan În gînd, dar alunecă puțin și trebui să calce pe pajiște, renunțînd la jocul ei și Înaintînd cîțiva metri pînă la marginea piscinei luminate. Acolo se opri și așteptă cu spatele sosirea lui Ernesto Pedro de Altamira: „Nu te mișca, auzi că-i spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceva: luă paharele de vin cu gesturi franțuzești și un salariu foarte bun și se Îndepărtă patinînd printre mese; puțin mai Încolo se Întîlni cu un alt maître și desenară Împreună un arabesc, patinînd acum Într-un singur picior și alunecară zîmbitori, aplecîndu-se Înainte și cu piciorul sting Întins Înapoi, pînă ajunseră la masa unde premierul terminase de mîncat prăjitura cu cremă și voia să plece. Juan Lucas regreta În clipa aceea că nu are o minge de golf pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-i urmeze. Susan mai rămase o clipă lîngă masă și apăsă cu palma lingurița care stătea mai departe Înfiptă În bulgărele de vanilie, acum deformat și Împuținat; mica spadă se afundă În cremă, dar nu găsi destul sprijin și alunecă peste marginea cupei. Susan se grăbi spre ușă, cineva de la o masă din fund, un cunoscut, o văzu ieșind Încîntată. Acum amuțiseră. Julius era prea obosit ca să mai poată Întreba de ce ieșeau În stradă, de ce n-o luau pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se agăță de brațul lui Manolo și suflă ca să stingă chibritul, cu un zîmbet cald, minunat, era o femeiușcă grozavă Cecilia asta; o picătură grea se desprinse Îndată din părul ei ud și se opri o clipă pe nas, ca să alunece apoi urmînd curba rebelă care dădea atîta grație profilului ei, căzu În cele din urmă pe buza de sus, stingîndu-i atunci zîmbetul și transformîndu-i expresia feței, dintr-odată gravă, expresia pentru ocazii mari pe care o inaugura acum: „Lăsați-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gîndea și nu Îndrăznea să taie carne, nici să-și sprijine coatele pe ea, ca să nu apese prea tare. Și apoi scaunele aveau foarte puțin spațiu pentru șezut și În fiecare clipă se temea că dacă nu e atentă o să alunece Într-o parte și-o să se lovească, „la vîrsla mea căzăturile și loviturile sînt tare păcătoase“, Îi explica ea lui Carlos, care Întotdeauna o lua peste picior respectuos pe Coana mare. Julius Îi supuse pe Celso și Daniel la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tare, era o palmă cum dau de obicei maicile copiilor răi, cu palma deschisă, dar Cano ar fi preferat să-i dea cu un par În cap decît să simtă această lovitură piezișă și ușoară În care mîna Roșcovei Îi alunecase pe creștet și Îndată după aceea măicuța strîmbă din nas descoperind grăsime pe mînă, grăsime de la Cano, din părul lui unsuros și cu toții văzură apoi cum o grămadă de fire de mătreață căzuseră pe pupitru. Cano vru s-o acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se spună că-i un papă-lapte, dar uite că deodată băgă de seamă că profesoara avea părul roșcat, o văzu sărutîndu-se cu iubitul ei pe bulevardul Wilson și simți că ceva se Înmoaie În el cînd ochii Începură să-i alunece pe forma bronzată care cobora umflîndu-se și devenind din ce În ce mai albă, pînă ce se pierdu cu totul Într-un fior care-i mîngîie testiculele, gata să se transforme, norocul meu că sînt Încă mic, Într-o comoție cerebrală. — Stai jos, Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să se Închidă Înăuntru, să stea singur În ea cîtva timp, dar muzica din bar și cîteva hohote de rîs prostești continuau să pătrundă În atmosfera lui, Încă nu golise locul pentru privirea lui absentă, se ciocnea de ele În timp ce aluneca tot mai mult pe scările beției lui, continuau să se filtreze printre clinchetele paharelor de whisky pînă la surzenia lui, Împiedicîndu-l acum să amuțească Întunericul și să dispară pentru totdeauna În neagra explicație a amintirilor. Și ar fi reușit, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care băuse cam multe pahare de whisky, continua să se agate de sentimentul nobil care se născuse În sufletul ei atunci cînd se aștepta mai puțin, i se umplură ochii de lacrimi. Vlăjganul dădu s-o Îmbrățișeze, dar ea Îi alunecă pe sub braț. — Scîrbosule! Scîrbosule! Puicuța știa toată povestea cu inelul. Nu faceți atîta gălăgie... Vă rog, domnișoară... Uf! De ce s-a băgat! Puicuța dădu dușcă paharul și se porni să strige, denunțîndu-l față de toată lumea: seara asta era ultima cînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sale; dar își aminti de-o vorbă de-a mamei lui: - Este un bărbat neînțelept acela care își exercită drepturile. Râse schimonosit. În acea seară, exact înainte de a se duce la culcare, Tews avu o sclipire de fină intuiție: Iar alunec pe panta suspiciunii - aceleași temeri care m-au tulburat când mă aflam pe Venus. Mă aflu sub influența atmosferei acestui palat detestabil. Personal se simțea incapabil de gânduri mârșave și accepta prezența lor la alții - își spuse - cu cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
un repetent de două ori cât mine, Puică Ion, pe care, chipurile, trebuia să-l aduc pe calea cea bună. Puică ăsta era un tembel ce nu s-a văzut. La o lecție de citire cu fai moasa bătrânică ce alunecă iarna pe-o pojghiță de gheață și copiii o ajută să se ridice, Puică citise „...și bă-trâ-nica a-lu-ne-că pe o ploșniță...“ Era dezastru. El a văzut primul IDR-ul meu, la vreo două zile după ce ni-l făcuseră. Cu al
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în aerul înghețat. Se făcuse teribil de frig, și totuși nu ne-am grăbit către poarta de la intrare. Am rămas acolo, lângă mașină, pri vind spre cerul acela luminos și magic, spre cosmosul acela curbat peste lumea cu desăvârșire întunecată. Alunecau acolo sloiuri și ghețari de lumină, se sfă râmau acolo, deasupra noastră. Am cinat frugal, un pudding împărțit la repe zeală, tuturor, de o bucătăreasă năucă, și-am fost călăuziți apoi către vastele noastre apartamente. Pentru prima dată nu folosesc
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și sigur, spre prăpastie. Înțelegând, în cele din urmă, că nu se mai poate face nimic, că dezastrul este inevitabil, cei patru băieți se resemnează. ,, Fie ce-o fi!” își pune fiecare în gând. Bobul zboară peste buza râpii și alunecă în hău. ,,Parcă ar fi un avion în picaj” își spune, numai pentru el, Paul. Dar, ce se-ntâmplă? Fiecare dintre cei patru viteji s-a desprins, ca prin minune, de bobul cel nărăvaș. Oare, asta să fie starea de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
natural, mai aproape de mine. Mâna-mi este amorțită pentru că stătusem pe ea. Mă ntorc pe partea cealaltă și simt mai puternic roiul de furnici care-mi urcă pe mână până la cot, apoi ar vrea să treacă mai departe. Privirile-mi alunecă pe ceasul de pe noptieră: unsprezece și jumătate. Peste treizeci de minute va începe o nouă zi. Înțeleg: uitasem radioul deschis și veioza aprinsă. Iată sursa... Somnul a fugit. Ar trebui să citesc, ori, ... Cel mai bine ar fi totuși să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
curvă, nu-i așa? -Aș prefera să schimbăm discuția. Când mă gândeam la viitor, eu vedeam o căsuță unde voi scrie despre aventurile mele, despre eventualele călătorii Australia, în lung și în lat. în India și înZilele se scurgeau repede, alunecând, topindu-se chiar una în alta. Eu eram conștient că legătura aceasta sentimentală nu era una trainică și nici nu-mi făcea cinste. Dar neținând cont de altceva, era, fizicește vorbind, extraordinară. În afara patului, eu eram șeful, în pat conducea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Manevra totul în așa fel încât să mă prindă. Mă pofti înăuntru, ca și cum ea ar fi fost proprietara. În câteva secunde, era deja goală și începea să mă dezbrace. Am închis ochii și am lăsat-o în pace. Mâinile ei alunecau peste trupul meu,s e juca cu bărbăția mea, o cerceta ca un copil care are o jucarie nouă. Totul era doar plăcere fizică și eu mă lăsasem în voia plăcerii pe care ea mi-o oferea din belșug. Valul
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]