5,855 matches
-
ordinatoarelor, mese încărcate cu sticle de plastic - apă, suc, cafea, stixuri. Autoservire, fără restricții. Pe alte mese, tot soiul de rechizite de birou - pixuri, carnete, hărți, pliante, afișe, cu care ne aprovizionăm, ca scriitori ce suntem. Îi revedem și pe amicii noștri români, minus Andrei Bodiu, cazați la hotelul Ibis Alesia. Sediul din rue d’Opera va fi locul nostru strategic de întâlnire. Din nou în autocar. Intrăm într-un păienjeniș de străzi cu aromă culturală, despre care Nicolae Prelipceanu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
s-a amenajat o tabără de literatură, un fel de cantonament al diverselor case de editură, care și-au întins aici corturile și standurile. Nu este un târg de carte propriu-zis, ci un „iarmaroc” al întâlnirilor și al șuetelor între amici. Sigur, sunt expuse cărți și se expun poeții înșiși, dar locurile cele mai căutate rămân terasele cu răcoritoare, înghețată și bere. Am fost repartizați cu toții, scriitorii din Trenul Literaturii, la diverse corturi, unde ar fi trebuit să evoluăm, dar până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost interesant, s-au spus multe opinii inteligente în legătură cu extremiștii de dreapta din guvernul de la Viena. Singurul lucru care m-a deranjat a fost că nimeni nu a amintit despre pericolul roșu din Europa de Est.” Abia am pronunțat aceste cuvinte, că amicului meu de la RFI îi piere invariabilul zâmbet de pe față și-mi întoarce spatele, fără nici o formalitate. Dumnezeule, ce e cu oamenii ăștia? Reacționează din reflex, ca la rostirea unei parole magice. Părăsesc Parisul cu o impresie dezagreabilă. Franța rămâne înfofolită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu știu germană, iar nemții, mai ales cei adunați aici, trecuți de patruzeci de ani, nu prea vorbesc engleză. E pur și simplu duminică, și lumea își consumă ultimele ore libere ale weekendului într-un loc improvizat, mai ieftin, împreună cu amicii, unde poți bea o bere și mânca destul de consistent. Îi privesc. O bucurie a vieții. Sunt gălăgioși, dar civilizați, funcționari, presupun, ai mai multor firme din oraș, firme care își desfășoară stegulețele cu sigle, asemenea flamurilor medievale. Mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
locuiesc vreo 5.000 de basarabeni. Unii dintre ei, foarte bogați. Nu le pasă de Asociație. Regretă doar că vor călători tot mai greu spre Basarabia și România din cauza vizelor pe care vor trebui să le obțină contra plată. Victor - amicul lui Tofan - e ras în cap, scund, zâmbește știrb, o ființă aparent inofensivă, se arată sensibil, în ciuda alurei sale de tip „dur”. Vorbește, ca și Tofan, mai bine rusește decât românește. Fetița sa e dansatoare. Tofan conduce o firmă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
zis, o acoperire negociată. Acum ești solitar, căzut în afara programului, în faptul serii, într-o țară ce nu respectă regulile, când măștile bunăvoinței se scutură ca niște straie de arlechin și rânjetele sardonice ies la lumină. Aflăm, mai târziu, de la amicii iugoslavi că macedoneanului i s-a permis, în ultima clipă, să traverseze frontiera cu noi, în baza unei fotocopii a pașaportului, dar a trebuit să coboare în prima localitate poloneză pentru o verificare mai minuțioasă. Avea să ni se alăture
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
arta putredă, burgheză, ruptă de clasa muncitoare etc.”.Ă Materialismul istoric era flamura „victorioasă” sub care mărșăluiau nu numai criticii și ideologii oficiali ai comunismului românesc, dar și vârfurile intelectualității din Vest, un Picasso, Aragon, J.P. Sartre și chiar Hemingway, amic cu frații Castro. Iată în ce menghină era prinsă elita românească, reacționând, evident, diferențiat la presiunile brutale ale aparatului de propagandă și ale poliției politice. Blaga - dat afară de la catedră, interzis de a publica și denunțat de Beniuc în Pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Călinescu, Sadoveanu, M. Preda sau Nichita Stănescu și încercând să creeze un microclimat de teroare intelectuală în rândurile scriitorilor sub semnul „revanșei”, al „tribunalului istoriei” sau al „moralei”. Ideea, chiar, că „unii” au publicat sub comuniști era, după acești foști amici și totuși colegi ai noștri, un semn al colaborării cu instituțiile comuniste, uitând, d-lor, sau ignorând pur și simplu, necesitatea stringentă pe care o resimte un ins cu vocație reală, puternică, de a se exprima public, confruntându-se cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
întârziat. Țin minte, vreo doi ani am trăit cu Mica Cucu, cântăreață într-un cor profesionist, ba am și locuit la ea, în blocul Casata, ce a căzut la cutremurul din ’77, un studio unde nu rareori ceata mea de amici era ospătată. Și, serile, când eram „acasă”, și nu cu „băieții” (Grigore, Nichita, Velea, Cezară, în jurul orei zece, mă așezam la masă „să scriu o schiță, o povestire”, era modul firesc și cel mai lesnicios pentru un tânăr din „categoria
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literaturii, și-a păstrat cursul de literatură universală. Cum aveam să mai constat și altă dată când m-am dus la el la catedră, la Filologie, plângându-mă de excluderea mea brutală de la Filozofie pe care o datoram lui Joja, amicul lui Dej, Profesorul păstra în splendida-i privire întunecată, catifelată, o licărire tragică. O panică subreptice care avea, probabil, să-i scurteze zilele - a murit de un atac de cord! -, o tristețe „îngropată” și vie în același timp, acel désarroi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acelei obscure și grotești afaceri a „meditației transcendentale”, ne-am împrietenit toți trei. De la Paris, în ’88, am trimis ultima mea apariție în presa literară „a lui Ceaușescu” - și n-aș mai fi publicat dacă nu era vorba de un amic valoros! -, un amplu studiu în Viața românească, unde analizam și apăram cartea sa Epistolar, viu atacată de unii condeieri ai regimului. Am înțeles că „dioscurii”, cei doi prieteni, Gabriel și Andrei, ucenici ai lui Noica, m-au acceptat ca prieten
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
el însuși uitat, aproape, în țara sa (cu excepția poate a lui Paul Celan!Ă? (Când spun „uitat” mă refer la directa descendență creatoare a poeților nemți ce publică după război, mai aproape de un Brecht, de un Gotfried Benn.Ă Oare amicii noștri „universitari” care au emigrat în spații culturale occidentale ne „uită” acolo, după ce „aici” ne consacraseră studii de fină și perspicace analiză a temelor și a viziunii, dintr-un, să zicem, tropism cultural, rușinându-se de „rudele sărace” rămase în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
judecățile sale tranșante, îmbibate de sarcasm, asupra mediului și oamenilor în mijlocul cărora ne învârteam. Sarcasmul său însuși, o formă radicală de definire și limitare, avea cel puțin două fețe: cea persiflantă, „amabilă”, și cea cinică. Dacă cu „prima” eu și amicii ne acomodam prea bine, amuzându-ne larg de surpriza și justețea epitetelor sau a „elucidărilor”, fațeta direct cinică a altora, eu, cel puțin, nu numai că nu o acceptam - remarcându-mă, cum o spuneam, prin acea „lipsă de tact” pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
era fermecătoare și justă, elegantă, cu condiția... să nu se aplice și prietenilor! Astfel, într-o bună zi, Nichita, ce n-a excelat niciodată prin discreție, a sosit la mine, unde locuia uneori, și mi-a „încredințat” ultima convorbire cu amicul nostru comun, Matei. Excedat, probabil, de insistențele cu care Nichita voia să-l determine o dată pentru totdeauna pe amicul nostru, deja critic literar de succes, să mă „accepte” și pe mine ca un viitor scriitor de prim rang, Matei i-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce n-a excelat niciodată prin discreție, a sosit la mine, unde locuia uneori, și mi-a „încredințat” ultima convorbire cu amicul nostru comun, Matei. Excedat, probabil, de insistențele cu care Nichita voia să-l determine o dată pentru totdeauna pe amicul nostru, deja critic literar de succes, să mă „accepte” și pe mine ca un viitor scriitor de prim rang, Matei i-a propus, pur și simplu, să mă elucideze! Se pare, cu aceeași ocazie, i-a făcut lui Nichita și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ciurea, tatăl logodnicei sale și viitoare soție, prozatoarea Doina Ciurea. Soțul scriitoarei pentru copii Sonia Larian, unul dintre cele mai extraordinare spirite evreiești askenazi, de o sensibilitate și capacitate uriașă de a trăi emoția și prezentul unui text literar. Fost amic apropiat al lui Labiș, ambii studenți ai acelui nefericit experiment de sorginte sovietică „Școala de literatură Mihai Eminescu”, o pepinieră a realismului-socialist, de fapt, un centru de îndoctrinare al unui marxism vulgar, al atașamentului „neabătut” față de U. Sovietică și de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Eugen Luca et j’en passe, l-a selectat și sprijinit pe Manolescu, june asistent universitar pe vremea aceea, locuind cu familia la Câmpina -, R.L. nu avea, spuneam, un cronicar unic care să „asume” nu numai cărțile bune, ale unor amici literari, dar să aibe forța de a „doborî în flăcări” nenumăratele cărți-maculatură, semnate adesea de unii scriitori „în vogă” încă și cu „accese” la comitetul central. Pentru „spatele politic” garantam eu, proaspăt „ales” membru „supleant” al c.c. - și unul dintre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care era redactor la ziarul „sindicatelor”, Munca - Mircea Iorgulescu. (Același Mircea Iorgulescu care s-a grăbit, printre primii, „să arunce piatra” asupra romanului Bunavestire, a doua zi după plenara c.c. care condamnase brutal cartea, prin vocea unui alt fost amic, Titus Popovici, și a secretarului general, N.C., și în aceeași revistă unde l-am angajat și i-am dat spațiul critic cel mai prestigios.Ă Lucian Raicu!... L-am iubit pe acest om și am suferit când, ani în șir
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de a se debarasa de obligativitatea de solidarizare cu un asemenea „caz enorm” de dizidență! Abia al doilea scenariu, „cel de agent”, a fost pus apoi în aplicare, scenariu, variantă și ea bine susținută chiar și de unii foști tineri amici pe care i-am primit cu căldură în interioarele mele, fizice și ideatice, încă o dată „regimul” și grosolanii săi diversioniști au avut o „muncă ușoară” cu noi, artiștii, literații, „elita națiunii”. (În vara lui 2003, un cuplu de cercetători au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
social, nu se afla departe. Probabil că nici Alexandru Ivasiuc, un caz „ciudat”, aflat până azi în controversă morală, și, la unii, chiar profesională. Apropo de Ivasiuc... Cu vreun an înainte, prin ’63 sau ’64, nu mai țin bine minte, amicul Cezar îmi spune, într-una din după-amiezile pe care le „pierdeam” pe culoarele Gazetei..., că cei de la Uniunea Artiștilor Plastici, în frunte cu criticul Drăguțescu, organizează o excursie cu autobuzul la „Curtea de Argeș”. - Nu vrei să mergem și noi? îmi spune
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
63 parcă, Matei, la secția critică - Cezar, Grigore și eu eram „prietenii lor”, acceptați de Paul și de criticii-evrei care conduceau „primul organ” al U. Scriitorilor cu îngăduința celor ce știu că un „mare talent” ca Nichita e întovărășit de „amici” de tipul lui Chibici Râmneanu al lui Eminescu, inși din aceeași generație biologică, tovarăși de libațiuni la birturi de categoria a doua, visând, probabil, „zorii” unei celebrități din ce în ce mai problematice... Antipatică, nu știu exact de ce, poate că venea din „activul UTM
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
oferit să-i car geamantanele a doua zi dimineață la Gara de Nord. Drept „recompensă”, Tita m-a invitat în mica ei garsonieră pe care o ocupa într-un imobil de pe bulevard, vis-a-vis de Gazeta..., unde, la primul etaj, ocupau un apartament amicii ei literari, Paul Anghel și regizoarea Malvina Urșianu - mi-a oferit ceai și mi-a pus discurile ei preferate. Tita, cum spuneam, se afla în fața noastră în autobuz, alături de un tinerel la fel de negricios care, spre surpriza mea, auzind cele ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Tita și am înțeles că e prietenul ei. În acel moment, Cezar și eu ne-am amintit brusc că-l văzusem pe tinerel vizitând-o, printre alții, pe Tita, la biroul ei de la secția de proză. Văzându-mă interesat de amicul ei care, într-adevăr, câteva ore până am ajuns la „Curtea de Argeș” ne-a uimit cu vocabularul și informațiile sale culturale de excepție, ne-a invitat pentru a doua zi s-o vizităm - să-i vizităm, am înțeles că locuiau împreună
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
invitat pentru a doua zi s-o vizităm - să-i vizităm, am înțeles că locuiau împreună în garsoniera ei, pe care o primise de curând în „blocul Carlton”, lângă restaurantul „Dunărea”. A doua zi, la Gazeta..., i-am alertat pe „amici” că întâlnisem „un individ” din generația noastră, lucrează se pare la serviciul de presă al Ambasadei Americane, un ins de o rară cultură și distincție intelectuală, și că e cazul să facem uz de invitația Titei, să mergem să-i
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unii dintre foștii deținuți îl respingeau - totuși, el mi l-a prezentat pe Goma, la restaurantul U. Scriitorilor! - sau alții, numeroși intelectuali care, pe drept cuvânt, observau tot mai critic, mai tranșant, abuzurile grave ale regimului, Sașa Ivasiuc a găsit amici printre acei „evrei marxizanți” care încă, în ciuda unor dovezi tot mai eclatante, mai „brutale”, de injustiție a sistemului politic, continuau să „creadă”, dând vina pe unul sau pe altul dintre conducătorii politici. A făcut o carieră literară fulgerătoare, din momentul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]