39,601 matches
-
chip hotărât, viril, Îmbrăcat Într-un costum de haine impecabil, se sprijină de un baston și privește undeva, departe. Într-o bună zi am să Înrămez fotografia. Doar e străbunicul meu și se cuvine să agăț pe perete o asemenea amintire. Am Încredere În umbrele strămoșești. Mă ajută să supraviețuiesc. Pe ea nu o interesează strămoșii mei. Nu a privit niciodată fotografia la care eu țin atât de mult. Este mai, și fluturii zboară deasupra ierbii. Cât de superbe sunt culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu pot Înlocui frumusețea și intimitatea misterioasă a unui cămin. Dar eu am renunțat de bună-voie și acum, la aproape 55 de ani m-am trezit că plâng după un golan bătrân, unul care a omorât cândva, ba am chiar amintiri plăcute cu el. Antoniu Își dă seama că a vorbit prea mult și că Plăcințica nu-l mai ascultă. Își usucă părul și hainele la soare și pare nerăbdătoare să o pornească la drum cu cartonul la subțioară. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și nici un creion. Plăcințica a ascultat fascinată cum vocea gravă a lui Antoniu a intonat pur și simplu frazele, le-a dat sens și strălucire actoricească. -De multe ori nu pot să dorm noaptea și, ca să nu fiu asediat de amintiri dureroase, inventez ce Îmi este mai la Îndemână: istorii, pe care aș vrea să le pun cândva cap la cap pentru Închegarea unor cărți. Dar n-am energia să fac lucrul ăsta. Și de ce aș face-o? -Ai dreptate, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pușcărie Într-o celulă igrasioasă, bătut sistematic de anchetatori. Ai fost eliberat la o amnistiere nesperată, dar n-ai mai putut să revii la facultate. Te-ai făcut legător de cărți. Acum toate s-au dus. Au rămas visele și amintirea casei În care ai locuit până la moartea bătrânei doamne. Sau ,, Obrajii de marmoră ai arlechinului art-deco vor străluci În Întuneric și pe mâinile lui fine și expresive vor cădea umbre subliniind albeața lor. Dau drumul gândurilor prudent, ca și cum aș Înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din viață acum câteva zile. Ea nu te mai poate iubi, nu mai poate sacrifica nimic pentru tine, nu o mai interesează propria sclavie și nici comerțul cu disperări și revolte. ,,Precum Iacov care a Înălțat câte o piatră În amintirea fiecărui moment important al ,,ântâlnirii,, cu Dumnezeu, tot astfel și persoana Îndrăgostită să Înceapă a descifra primele adevărate elemente ale iubirii care se ivește,, ĂMarko Rupnikă. Cincisprezece august, noaptea Ozene-ul n-a mai fost vis, a fost realitate. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
âmprumut,, cu fețișoară posomorâtă, dreptul lor de-a stârni milă sau indignare. Astăzi Antoniu nu se mai repede spre chioșcul de ziare. Nici nu se străduiește să Înmoaie sufletele trecătorilor cu gesturi teatrale. Astăzi, pe Antoniu Îl strivesc valuri de amintiri, făcându-l inactiv și absent. O voce interioară, clară, limpede răspicată Îi spune că nu prea mai are mare lucru de făcut pe lumea asta. Rostul lui pământean Începe să fie inutil, de prisos: cerșitul, mâncatul, drumurile, răsfoitul unor ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
apărându-se de fapt de ea. Inutilii și dezmoșteniții. Ție, Antoniu, Dumnezeu ți-a dat ceva ce nu a dat multor oameni: Când nu ai mai iubit, ai Înlocuit iubirea cu rutina mizeriei și cu patima autodeposedării. Ai făcut din amintiri o baltă murdară În care ai intrat cu silă. Nu ți-au plăcut lucrurile Începute bine și terminate prost.Ți s-au părut Înșelătoare, energii negative, pierdere de timp. Te-ai refugiat Într-o bizară economie de cuvinte, tocmai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În ușă Îl trezește din transa Întrebărilor. Spune Însfârșit, un ,,da,, scurt și, În cadrul ușii Își face apariția fotoreporterul cotidianului, o enciclopedie adevărată de imagini, multe ascunse de ochii vigilenți ai ,,șoptitorilor,, care sunt În exces În această clădire hidoasă, amintire de la Tătuca Stalin. Fotoreporterul duce În spinare ca pe o raniță soldățească masivul și Învechitul aparat de fotografiat, de pe care vopseaua neagră a căzut În câteva locuri, cu toate dispozitivele ajutătoare: trepied, geantă cu filme, bliț, ș.a.m.d. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cele care coborau până la firul ierbii, cele captive În colivii, și cele cărora le dădeam drumul să zboare după ce deveneam pentru un timp proprietarul lor, mi-au fost prieteni apropiați, ființe dragi. De fapt am și scris, că prima mea amintire , este un vultur ce a venit deasupra leagănului În care eram, s-a oprit din zbor și mi-a mângâiat cu aripa trupușorul plăpând. L-am văzut de foarte aproape și nu am plâns, nu m-am speriat. Îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
altul, râzând și bucurându-se, sub privirile indulgente ale celor doi părinți, iepurașul alb, pufos, tremurând speriat În brațele copilului, mama pătându-și cu sos rochia bleu, vaporoasă și, tot seara, târziu, mama citindu-i dintr-o carte de povești... Amintire legată de o Îndepărtată zi de Paști, care-l Îndurerează prin limpezimea ei, prin faptul că prezența celor doi părinți este atât de vie.. De câte ori vine Paștele, Antoniu retrăiește această amintire, o revede, ca pe un film documentar, despre familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
târziu, mama citindu-i dintr-o carte de povești... Amintire legată de o Îndepărtată zi de Paști, care-l Îndurerează prin limpezimea ei, prin faptul că prezența celor doi părinți este atât de vie.. De câte ori vine Paștele, Antoniu retrăiește această amintire, o revede, ca pe un film documentar, despre familia lui poate cândva fericită. Nu e convins de realitatea ei sută la sută, cu siguranță, timpul a mai schimbat câte ceva, memoria trădează și ea ca și oamenii, dar lui Antoniu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de parfumul florilor și al lemnului de afară și de mirosul de lut umed, proaspăt și curat din interior; acum însă mirosea doar a parafina din cele patru radiatoare cu ulei uriașe al căror miros, la fel de bine cunoscut, îmi trezea amintiri din iernile prost luminate ale copilăriei. — Altceva? — Păi, asta-i tot. — Și Palmer n-a mai spus nimic? — Nu l-am întrebat altceva. — Și zici că te-ai purtat frumos cu el? — Am fost adorabil. — Nu sunt convins că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Eu eram epuizat. — Nu mint, am spus. Și, dacă nu mă crezi, de ce mă pui să-ți tot repet? Acum după ce depășisem acest subiect tabu, Antonia nu mai vorbea decât despre Palmer, refăcând la nesfârșit relația ei cu el din amintiri. Nu știu ce-o fi spus, dar cu siguranță nu a spus asta, zise Antonia. N-aveam puterea de a-i spune că numele ei aproape că nici nu a fost menționat. — Alexander are dreptate, am adăugat. Palmer nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întoarsă în sus într-un gest de implorare sau de eliberare. Toate acestea fuseseră ale mele. Dar acum aveam impresia că totul se desfăcuse în bucăți, bucăți din Georgie, ființa pierdută. În clipa aceea nu eram capabil de a răscoli amintiri și nici de a le interpreta. Dar parcă am auzit vocea ei care-mi spunea: „Martin, nici nu știi că mai am puțin și îmi pierd mințile”. Într-adevăr, erau atât de multe lucruri pe care nu le știam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
odihnise. Antonia se așeză lângă mine, lăsă paharele pe masă și-mi întoarse încet capul spre ea ca să mă privească drept în față. Apoi turnă cea mai mare parte din conținutul paharului ei în al meu. Gestul îmi trezi vagi amintiri. Mă privi din nou cu ochii ei căprui, umezi și strălucitori. Părul ei lucea arămiu; îmi vine greu să cred că altă dată mi s-a părut că a început să îmbătrânească. Buzele ei rujate se modelau cu nespusă tandrețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că-mi clănțăne dinții. Mi-am turnat puțin vin. Deoarece stătuse în bucătărie, la cald, era într-o stare destul de bună. Mi-am amintit de pata roșie de pe covorul lui Palmer. Dar vinul n-avea nici o vină, el nu avea amintiri. Așa și trebuia să fie. În definitiv trăiam primele momente ale unei epoci complet noi. Mi-am spus că voi reuși să supraviețuiesc, am să-mi găsesc preocupări noi, am să le reiau pe cele vechi. Am să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
incredibil de abstracte, în timp ce durerea ce-mi străbătea corpul îmi arăta ce este cu adevărat real. Mă vedeam în postura supraviețuitorului. Se petrecuse o dramă, existaseră și niște personaje, dar acum toți muriseră și doar în mine mai dăinuia o amintire; poate chiar și această amintire va păli, în chip fericit, așa cum se întâmplă cu unii prizonieri cu mintea rătăcită care și-au uitat suferințele lor și nici măcar nu știu că au fost eliberați. Pe măsură ce durerea devenea mai intensă am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ce-mi străbătea corpul îmi arăta ce este cu adevărat real. Mă vedeam în postura supraviețuitorului. Se petrecuse o dramă, existaseră și niște personaje, dar acum toți muriseră și doar în mine mai dăinuia o amintire; poate chiar și această amintire va păli, în chip fericit, așa cum se întâmplă cu unii prizonieri cu mintea rătăcită care și-au uitat suferințele lor și nici măcar nu știu că au fost eliberați. Pe măsură ce durerea devenea mai intensă am încercat să aștern un văl peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
punct de vedere estetic. ) După ce Îl urmări cu privirea pe Wickert până când acesta dispăru În dosul scărilor, se Întoarse spre mine și adăugă dintr-o suflare, plină de ea: — Probleme - cu - poliția - ă - Knisch? Capitolul șase Fotografia granulată Îmi evocase amintiri. Chiar dacă n-o văzusem pe fata care privea lumea cu ochi Îndrăzneți și blazați În același timp, ca și când ar fi văzut destul, aveam ceva În comun cu ea. După plecarea lui Wickert am Început să frunzăresc printre amintirile comune, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmi evocase amintiri. Chiar dacă n-o văzusem pe fata care privea lumea cu ochi Îndrăzneți și blazați În același timp, ca și când ar fi văzut destul, aveam ceva În comun cu ea. După plecarea lui Wickert am Început să frunzăresc printre amintirile comune, printre imaginile colorate țipător, În culori nervoase, după care m-am oprit. Chiar aveam? Ce Împărțisem eu cu Dora, În afară de câteva articole de Îmbrăcăminte și tipuri de comportament? Nu, acum serios. De azi-dimineață de când m-am trezit, la șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Apropo de vizita mea... Dacă n-aș fi fost acolo cu adevărat, aș fi Înclinat să cred că am visat totul. Motivul este unul simplu dar jenant: băusem cam mult la Crama Albastră. Și, fiindcă mă durea capul destul de tare, amintirile mele nu erau tocmai demne de Încredere. Dar putea fi vorba și de gândurile negre, stârnite de vorbele inspectorului Wickert. În orice caz, trebuie să apelez la imaginația mea pentru a recrea vizita pe care presupun că i-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
materialele alunecându-mi printre degete, să deschid șifonierul și să-mi umplu nările cu mirosul pielii lustruite a pantofilor Îndesați În buzunarele textile, care atârnau pe interiorul ușii - Îmi ajungea oricare dintre aceste acțiuni inocente, și uneori, chiar simpla lor amintire, ca să simt furnicătura revelatoare de-a lungul șirei spinării, un tremur pe cât de delicios, pe-atât de evident, de la talpa pantofilor, fierbinte ca fierul Încins, până la firele de păr de pe gât, ridicați ca aceia ai periuței de dinți. — A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să mă gândesc, În problematica asta sexuală nu e vorba de fantezii pe care nu le Înțelegem, la fel de mult ca despre experiențe pe care le pricepem? Nu? Dar ce-ar fi să le scriu, În loc să le povestesc ca pe niște amintiri credibile? Cine-ar putea descoperi diferența? Și, te rog, acum că am trecut de faza cu prefăcătoria, explică-mi de ce sexualitatea cuiva ar trebui să dezvăluie mai multe despre cineva, decât alte lucruri din viață - ca de pildă, lucrurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unei mașini, Încercând și nereușind să parcheze. Cu spatele la mine, Dora mi se adresă pe o voce scăzută: — Sascha... — Poftim? Întins Încă În pat, m-am gândit că poate ar trebui s-o Înștiințez despre opțiunea mea inițială. Dar oare anumite amintiri contează mai mult, decât altele, doar pentru că sunt mai dureroase? Undeva departe cauciucurile ude glisau pe pietrele de pavaj alunecoase. Drept să spun, nu eram convins că... — Sascha... continuă Dora, de parcă nu m-ar fi auzit. Aici pe chestionar scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stând stoic pe noptieră, avea o anumită valoare sentimentală pentru mine. Și Încă ceva, mi-am dat seama dintr-o dată. M-am repezit la bibliotecă și imediat am vârât În buzunar tabachera de la Dora. Chiar dacă era Încuiat, fiind astfel inutilizabil, amintirile pe care le conținea erau prea intime ca să vreau să le Împărtășesc cu ei. În ceea ce privește restul lucrurilor mele, poliția n-are decât să facă ce-o vrea cu ele. Pieplack Îmi aruncă o privire discretă văzând că ascund caseta, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]