4,997 matches
-
1. Introducere. Sintagma "picior diabetic" definește un spectru variat de afecțiuni ale picioarelor la pacienții cu diabet zaharat (care implică practic toate structurile anatomice și biomecanica piciorului), care pot să ducă la distrucții tisulare care să impună efectuarea de amputații ale membrelor inferioare. Nefiind un diagnostic propriu-zis (se diagnostichează, de fapt, fiecare element component atunci când este prezent, ex. polineuropatia diabetică, arteriopatia cronică obliterantă, ulcerația
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
cele mai multe ori insă soluția pentru ambele situații era amputația înaltă. Un progres remarcabil l-a reprezentat efectuarea în 1941 a primei rezecții "în rază" (amputația unui deget și a articulației metatarso-falangiene infectate respective, fără a se ține cont de criterii anatomice foarte precise, sub forma unei felii de tort) la un pacient tânăr la King's College Hospital. Această tehnică s-a aplicat la insistențele unui "nechirurg", RD Lawerence - cel care avea să devină primul președinte al British Diabetes Association - iar
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
bacteriile implicate. Se consideră ca superficiale infecțiile care nu depășesc fascia (limitându-se la tegument și țesutul subcutanat) și profunde cele care depășesc fascia, interesând mușchi, tendoane, articulații și oase. Este de menționat că infecțiile profunde se distribuie pe compartimentele anatomice ale piciorului și prin creșterea presiunii intracompartimentale pot genera ischemie, realizând astfel un adevărat cerc vicios. Faptul că între colonizare și infecție este un continuum face ca definirea infecției pe criterii cantitatative să fie relativă. Se consideră că prezența a
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
periferică este o cauză componentă a drumului spre amputație în 46% din cazuri, ea este cauză suficientă doar în 5% din cazuri. În 1999 a fost publicat un studiu asemănător (55) în care s-a urmărit frecvența și coexistența factorilor anatomici, fizio-patologici și de mediu implicați în apariția de ulcerații, la pacienți cu diabet zaharat fără ulcerații în antecedente, urmăriți la Manchester (Anglia) și la Seatle (SUA). În tabelul 2.2 este redată frecvența cauzelor componente pentru ulcerații în cele două
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
marker al procesului de formare a osului sau a deoxipiridinolinei, care este un indicator al procesului de resorbție osoasă, ar putea oferi informații utile atât pentru diagnostic cât și pentru tratament (81). Clasificarea osteoartopatiei se face pe criterii evolutive și anatomice. Clasificarea pe criterii evolutive a fost propusă de Eichenholtz în 1966 și include faza de dezvoltare (acută) (foto 7) și fazele de coalescență și de reconstrucție (cronice). În fazele de coalescență și de reconstrucție se produce proliferarea calusului, consolidarea fracturilor
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
Eichenholtz în 1966 și include faza de dezvoltare (acută) (foto 7) și fazele de coalescență și de reconstrucție (cronice). În fazele de coalescență și de reconstrucție se produce proliferarea calusului, consolidarea fracturilor și apoi anchiloze și deformări ale piciorului. Clasificarea anatomică Sanders-Frykberg 50 (1991) descrie cinci tipuri de localizări în funcție de articulațiile și oasele interesate: I. Interfalangiene și metatarso-falangiene II. Tarso-metatarsiene III. Naviculo-cuneiforme, talo-naviculare și calcaneo-cuboid IV. Tibiotarsiană V. Calcaneană La 22 de pacienții consecutivi cu osteoartropatie, 90% dintre ulcerații au fost
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
profunde decât dermul). - Gradul 2 - ulcerație profundă (care pătrunde în țesutul subcutanat, interesând fascia, mușchi sau tendoane). Dacă o ulcerație superficială este însoțită de semne de infecție a țesutului subcutanat va fi cosiderată ca profundă. - Gradul 3 - interesarea tuturor straturilor anatomice inclusiv oase și/sau articulații. Infecția - Gradul 1 - fără simptome sau semne de infecție. - Gradul 2 - infecția interesează numai tegumentul și țesutul subcutanat (fără interesarea țesuturilor profunde și fără semne sistemice). Este necesară prezența a cel puțin două dintre următoarele
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
1915 Rector al Universității din București. Thoma Ionescu este întemeietorul școlii românești de anatomie și de chirurgie. A colaborat la redactarea marelui tratat de anatomie sub redacția lui P.J. Poirier, aducând contribuții la topografia etajului abdominal prin descrierea unor structuri anatomice care-i poartă numele. A dezvoltat și pus la punct numeroase tehnici și instrumente chirurgicale (vezi: "Eponime asociate"). În anul 1902, apare lucrarea ""Le traitement chirurgical du cancer utérin"" ("Tratamentul chirurgical al cancerului uterin"), în care Thoma Ionescu descrie histerectomia
Thoma Ionescu () [Corola-website/Science/298324_a_299653]
-
experimentarea injecțiilor medicamentoase, descoperirea primului vaccin (1796), inventarea primului stetoscop și apariția primelor noțiuni de igienă au fost toți atâția pași majori spre transformarea medicinei dintr-un conglomerat empiric de informații în știință. Medicina galenică e răsturnată progresiv prin experimente anatomice ce culminează cu descoperirea circulației sângelui de către William Harvey.
Revoluția științifică () [Corola-website/Science/298391_a_299720]
-
decât de neanderthalienii europeni. Evoluția în timp a oamenilor moderni duce la apariția raselor moderne - un fenomen relativ recent, poate chiar de la sfârșitul paleoliticului, și reprezentând ultima formă de adaptare biologică a ființei umane la mediu. Rasele actuale sunt deosebite anatomic, uneori foarte evident. Numai amănuntele biologice cu rol adaptativ sunt cele care dau un aspect diferit raselor (de ex., tendința corpurilor umane de compactare în zonele reci, pentru a limita pierderea de căldură, respectiv alungirea membrelor pentru un efect invers
Om () [Corola-website/Science/297132_a_298461]
-
căldură, respectiv alungirea membrelor pentru un efect invers, accentuarea țesuturilor adipoase pentru menținerea umidității, apariția pliului ocular pentru protejarea globului ocular etc.). Potențialul intelectual este identic, iar apartenența raselor la o singură specie este demonstrată de posibilitatea metisajului. La nivel anatomic înregistrăm evoluții în parte paralele ale diferitelor tipuri; în general, ele au o talie mai mare (Cro-Magnon = 1,80 m, Grimaldi = 1,80 - 1,95 m) sau mai mică (Combe-Capelle = 1,63 m, Chancelade = 1,60 m), dar în ambele
Om () [Corola-website/Science/297132_a_298461]
-
fost introduse în unele cazuri și unități sistematice intermediare, precum subîncrengătura, supraclasa etc. Denumirea speciilor de plante, ca și denumirea celorlalte specii de organisme, se face folosindu-se nomenclatura binară. Botanica se ocupă cu studiul plantelor din punct de vedere anatomic (anatomia plantelor), morfologic (morfologia plantelor), fiziologic (fiziologia plantelor), clasificare (taxonomia plantelor), originea și evoluția organismelor vegetale. Părintele acestei științe este considerat învățatul grec Teofrast (372 î.Hr.-287 î.Hr.), discipol al lui Aristotel. Acesta a scris mai multe lucrări despre plante
Botanică () [Corola-website/Science/298176_a_299505]
-
vin curat, ulei și unse cu sfântul și marele mir, pregătit odată în an în Joia Mare. Este o pregătire demnă de toată cinstea. Apoi osemintele se pun într-o pânză de in, fiind un acoperământ rezistent, așezate după structura anatomică. Capul se pune distinct într-o pânză specială. După ce au fost așezate în racla de argint, o porțiune mică rămâne acoperită cu geam, în dreptul mâinii. De acum, nu mai vorbim de oseminte, ci de sfinte moaște și vor rămâne în
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Paris, aducând împreună cu soția sa, Maria Niculescu, și cu un șir de alți colaboratori contribuții importante în domeniul organizării morfologice și fiziopatologiei formațiilor extrapiramidale, în problema sensibilității proprioceptive, în domeniul patologiei cerebelului și, în special, în vastul câmp de studiu anatomic și clinic al mezencefalului, hipotalamusului și talamusului. Ultima perioadă a vieții și-a dedicat-o redactării tratatului de "Morfopatologie a Sistemului Nervos" (1957) și atlasului privind "Aspectele morfologice ale terminațiilor nervoase viscerale", apărut în 1958 și sintetizând un număr de peste
Ion T. Niculescu () [Corola-website/Science/297520_a_298849]
-
romanic, în care personajele erau stilizate, abstractizate, create din forme angulare, cu aparență expresionistă, în sculptura perioadei gotice (din secolul al XII-lea până în secolul al XV-lea) se revine la formele naturale, se studiază mai bine vestimentația și formele anatomice, sculptura capătă animație, figurile sunt juvenile, vestmintele au falduri ample, drapajele căzând în mod natural. Atitudinile sunt mai autentice, fizionomiile au expresii studiate care denotă o amplă analiză psihologică. Sculptura gotică pe fațadele bisericilor este reprezentată de statui-coloane imaginând siluete
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
ascuțit sau bifid (bifurcat), curbat sau deviat spre o parte; este adesea perforat la mijloc de un orificiu. Procesul xifoidian este cartilaginos la persoanele tinere și se de obicei se osifică la bătrâni. În tabel sunt redate denumirile după Terminologia Anatomica (TA) 1998.
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
acromială ("Extremitas acromialis") este mult mai mică decât cea sternala. Turtita puternic de sus în jos, alungita antero-posterior, ea se termină lateral cu o fată articulara acromială, destinată articularii claviculei cu acromionul scapulei. În tabel sunt redate denumirile după Terminologia Anatomica (TA) din 1998.
Claviculă () [Corola-website/Science/317223_a_318552]
-
de Arte București, Doctor în Arte Vizuale, personalitate de prim rang a artei românești. Gestul retezat: Dup a inaugurat și a fost imitat in cateva procedee expresive: amputările drastice, de idol pagan, ale membrelor, prinderea nonsalant-gospodareasca a cate unei prelungiri anatomice, ca de proteză, cu scoabe de dulgherie, placarea cu metal a lemnului crud sau pictarea lui pe strat de ghips și, în general, convocarea heteroclita a materialelor asupra lemnului. Darie Mircea Dup aparține că vîrsta generației pe care ne-am
Darie Dup () [Corola-website/Science/317218_a_318547]
-
de redefinirea dialogului cu spațiul. De toposurile clasicității îl leagă, mai întîi, fascinația pentru corpul uman, în jurul căruia se naște o adevarată civilizație antropocentristă. și chiar dacă arhitectură corporală nu este permanent o prezență explicită, ea este suplinita sistematic prin detalii anatomice, prin atitudini, prin forme asimilabile. Deși materialul sau predilect este lemnul, pe care-l cioplește în planuri mari, fără interes pentru amănunt și pentru culoarea locală, lucrări cu o remarcabilă forță expresiva au fost realizate prin combinarea acestuia cu metalul
Darie Dup () [Corola-website/Science/317218_a_318547]
-
1768; nu este cunoscut dacă aventura a fost consumată. Ca adolescent, a făcut o pasiune pentru mama contelui Axel von Fersen, frumoasa Hedvig Catharina De la Gardie. Surse de încredere explică faptul că atât regele cât și regina aveau serioase probleme anatomice care au dus la complicații erotice și profesorul Erik Lönnroth de la Academia suedeză ajuns la concluzia că nu există nici o bază concretă pentru presupunerea că regele Gustav al III-lea a fost înclinat spre homosexualitate sau bisexualitate, și nici că
Sophia Magdalena a Danemarcei () [Corola-website/Science/317532_a_318861]
-
de exemplu "Homo rhodesiensis" sau "Homo neanderthalensis". Frontierele între formele arhaice și moderne de "Homo sapiens", pe de o parte, și între formele arhaice și "Homo erectus", pe de altă parte, sunt incerte. Cele mai vechi fosile cunoscute aparținând omului anatomic modern, cum ar fi fosilele Omo de acum 195.000 de ani, "Homo sapiens idaltu" de acum 160.000 de ani și fosilele de la Qafzeh de acum 90.000 de ani sunt recunoscute ca aparținând oamenilor anatomic moderni. Totuși, aceste
Homo sapiens arhaic () [Corola-website/Science/317633_a_318962]
-
cunoscute aparținând omului anatomic modern, cum ar fi fosilele Omo de acum 195.000 de ani, "Homo sapiens idaltu" de acum 160.000 de ani și fosilele de la Qafzeh de acum 90.000 de ani sunt recunoscute ca aparținând oamenilor anatomic moderni. Totuși, aceste fosile precoce prezintă un amestec de trăsături arhaice și moderne, ca, de exemplu, arcadele supraorbitare moderate și nu proeminente ca la formele arhaice. Apariția oamenilor de tipul "Homo sapiens" arhaic este uneori utilizată ca exemplu de , teorie
Homo sapiens arhaic () [Corola-website/Science/317633_a_318962]
-
unor destine nefericite și compendiu de istorie tragică, ea e o "summa" ca informație și ca procedee de evocare. Sunt, în paginile ei, lucruri care uimesc, terifice, și lucruri care farmecă, "poetice" - precum unele parabole, etimologii și curiozități: geografice, entomologice, anatomice. Doamna Elisabeta Isanos a valorificat aci un material imens: pe lângă discuțiile cu victimele, a pioșat pe aproape tot ceea ce se putea citi pe tema aleasă, volume și colecții de ziare (surprinzător, lipsește "În preajma Revoluției", de Constantin Stere). In ciuda conținutului
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
dildouri au forma penisului uman cu diferite detalii (vene, scrot) iar altele sunt făcute pentru a se asemănă falusului unor animale. Există și dildo-uri moderne cu forme mai puțin convenționale, axate mai mult pe a provoca plăcere decât pe formă anatomica. Câteva dildouri mari sunt create doar pentru efect vizual și pot deveni nesigure dacă sunt folosite pentru penetrare. Dildourile pot transmite boli între utilizatori în același mod cu celelalte forme de contact sexual și nu ar trebui împărțite între persoane
Dildo () [Corola-website/Science/317785_a_319114]
-
nu se potrivește identității lor de gen. Cei care manifestă această afecțiune poartă denumirea de "transsexuali". Nu este o tulburare psihică. Termenul de "transsexualitate" a intrat în uzanța profesioniștilor și a publicului în anii ’50, definind o persoană care prezintă anatomic un sex neconform cu identitatea personală și a rolului de gen asumat. Mai târziu profesioniștii au utilizat termenul de "sindrom disforic de gen" („Gender Dysphoria Syndrome”) în încercarea de a defini prezența unei probleme de gen. În anii ’80, transsexualitatea
Transsexualism () [Corola-website/Science/319009_a_320338]