11,066 matches
-
mai înclină în favoarea lui. Șoptește copleșit: — Imolează împreună copii nevinovați... Îl vede pe bătrân înnodându-și mânios sprâncenele la baza nasului. Se panichează. Adaugă grăbit: — Cerșesc în felul acesta protecția zeităților de dedesubt... Arată cu degetul spre pământ. Augustus se apleacă din scaun în bătaie de joc și cercetează cu o atenție exagerată podeaua, ca și cum s-ar aștepta să vadă deschizându-se gaura prin care ies spiritele malefice. Ridică apoi o privire de plumb către Trio și rostește răspicat: — Claudia Appia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ta. O mângâie duios pe părul ciuntit de foarfecă: — Dar voi încerca atât cât îmi stă în putință... Le arată și pe celelalte cu un gest larg: — Noi toate ne vom da silința să fim o familie pentru tine. Se apleacă și-i prinde bărbia, ca să-i ridice fețișoara spre ea: — Dar e nevoie să te străduiești și tu, înțelegi? Îi șoptește încet la ureche: — Să nu te temi de ochii mei goi! Văd cu inima. Copila își zvârle brațele în jurul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce este mâncare și băutură... — Cămară, murmură visătoare copila. Cuvântul îi trezește nostalgii. Nu numai ei. Vestala Silvia oftează: — Aici e vinul, grâul, uleiul, lintea, bobul... Și meiul, o completează alta, parâmul, ghinda și ovăzul... Occia intervine: — Lăsați astea. Se apleacă asupra fetiței. — Trebuie să știi că nimeni nu are dreptul să intre aici, în afara noastră și a Marelui Pontif. — De ce? — Pentru că, pe lângă tot ce strângem și înmagazinăm pentru zeiță, se găsesc acele lucruri sfinte pe care se întemeiază puterea poporului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fetele? Și Domitia și-a vârât din nou palma într-a ei. — Ce se întâmplă? întreabă. — Fulgere brăzdează cerul, i se răspunde. Uite altul! se înalță o voce speriată. — Să ne grăbim atunci, zice oarba încercând să se liniștească. Se apleacă spre fetiță. — Regia..., începe, când copila o întrerupe nerăbdătoare: Acolo mergem, nu? — Da, e chiar în fața ta. O lasă un timp să admire clădirea și statuile ei monumentale. În timp ce se apropie, îi murmură confidențial: — E fostul palat regal construit de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lăsat să devină peregrin deditic... Gallus ia loc lângă el și grăiește încruntat: — Cei ce intră în categoria dediticilor nu pot primi nimic prin testament, întocmai ca orice peregrin, și prevalează opinia că nici ei nu pot face testament. Se apleacă iscoditor asupra lui Libo: — E vorba de moștenirea lui Otacilius, nu? Printre sughițuri și suspine, acesta încuviințează. — Într-un asemenea caz, legea e de partea lui, spune avocatul. Scribonius geme sfâșietor, imagine vie a deznădejdii. Asinius Gallus îi contemplă un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încoace! îl cheamă cu urme de compătimire în glas. ăsta nu gândește niciodată înainte să vorbească. Merge gura fără el. Ascultător, Scribonius Libo se dă jos și se apropie de patul lui. Asinius Gallus îi face loc lângă el. Se apleacă și începe să-i șoptească încet la ureche. Rând pe rând, fața lui Libo trădează sentimente variate. Mai întâi stupoare. Se încruntă, cască ochii mari, neîncrezători. Pe nesimțite, trăsăturile i se destind și un surâs de beatitudine îi înflorește pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Scotocește mai adânc. Începe să zvârle nervos afară tot ce întâlnește în cale. Tot ele îl vor ajuta să-i dea lovitura de grație și lui Tiberius când va veni momentul. Degetele ating fundul lăzii. Respirația i se precipită. Se apleacă peste cufăr cu fruntea îmbrobonată. Pe Jupiter! Au dispărut. CAPITOLUL VII Rufus saltă ușurel trapa și-și scoate cu grijă capul prin deschizătoarea rotundă din tavan. Parada a început. Respiră adânc de câteva ori ca să-și calmeze bătăile inimii. Câți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poți da seama dacă e trist sau vesel. Eram amândoi doar ușor răniți... Privirea îi virează spre nostalgie, dar se îmbățoșează imediat. — Adversarul meu n-a mai fost în stare să lupte și și a lăsat armele să cadă. Se apleacă din șale spre spate: — S-a întins pe jos și a ridicat mâna stângă ca să-l iert. — I-ai cruțat viața, nu? întreabă copilandrul, cu voce fre mătândă. — Ce, mă, țâcă, te gândești că ai vreo șansă dacă ajungi în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întâi pentru ce sunt plătit, spune cu dem nitate. Vittelius renunță să-i desfacă degetele încleștate și i-o îndeasă cu sila sub centiron. Șoptește precipitat: — Sunt aurei, ai grijă. — Aurei? tresare Rufus. Îl cuprinde din nou neliniștea. Vittelius se apleacă spre el: — Împăratul îți încredințează o sarcină de mare taină, mur mură. Sigur, pentru ce altceva m-ar recompensa cu aur? suspină Ru fus. Pipăie pungociul. Doldora. Se alarmează dintr-odată. Înseam nă că ceea ce-l pun să facă este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sfâșiată și pătată de sânge în mai multe locuri. Îl zgâlțâie totuși fără prea multe menajamente: — Ce s-a-ntâmplat? — Fugiți! mai apucă să spună rănitul. Se scurge moale din brațele germanului și se prăbușește la pământ. Cei doi se apleacă asupra lui. — Unde e băiatul? întreabă Rufus cu glas întretăiat. Ganymedes șoptește stins: — Cred că a murit... ne-au călcat în picioare... Evreul ridică privirea și ascultă cu atenție. Forfota se apropie de ei ca talazurile unei mări dezlănțuite. — Mulțimea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu s-a dezmeticit încă. Germanul însă țâșnește în picioare: — Principele are nevoie de mine. S-ar putea să fie în pericol! CAPITOLUL IX Prinde aproape temător între palme obrazul delicat, atinge în treacăt fruntea bombată, ca de copil. Se apleacă cu respirația întretăiată și își trece buzele fierbinți peste sprâncenele arcuite. Linge apoi pielea mătăsoasă. Simte sub degetele tremurânde con turul fin al pomeților. Nu e nevoie s-o vezi, chiar și ascunsă de umbrele nopții, chiar orb de-ai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încât ajungi să crezi că odată cu el ai renăscut tu însuți. Se încruntă, derutat. Când va veni momentul să se despartă de viață, tot pe Mariamne o va dori în preajma lui, sau pe moștenitorii ce vor prelua succesiunea familiei? Se apleacă spre Agrippina și-și lipește obrazul de umărul ei. Sigur că o iubește, au trecut doar prin atâtea împreună, îi leagă până și amintirea pruncilor morți. Atunci Mariamne? Cu ce i-a fermecat trupul și mintea, de nu o poate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o mocirlă cleioasă din pricina nămolului gros și înșelătoare din cauza pâraielor ascunse. De jur împrejur e plin de costișe povârnite acoperite cu arbori seculari. Unde se află? Scotocește cu privirea ascunzișurile pădurii. La un moment dat lovește ceva cu piciorul. Se apleacă nedumerit și dă de un stindard. Îl cercetează cu uimire. Dar este chiar acvila legiunii a XIX-a, care luptă în Germa nia sub Quinctilius Varus! Ce caută pe jos? Scormonește mai departe din ochi împrejurimile. Distinge în mijlocul mlaștinii oase
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Varus însuși. Îl cheamă pe nume să vină la el: „Germanicus! Germanicus! Degeaba fugi, că tot îți e scris să mă urmezi.“ Și îi întinde întruna mâna, iar el i-o respinge... Deschide ochii, lac de sudoare. Fața Agrippinei e aplecată deasupra lui. Încearcă să-l calmeze cu vorbe liniștitoare, ca pe un copil speriat. — Ce-i cu tine? o aude șoptind încet. Te zbați ca peștele pe uscat. Îi îndepărtează cu un gest matern șuvițele năclăite de pe frunte. — M-ai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
le stricați copilăria prin plăceri. Fără să-și dea seama, a pus sare pe rana din sufletul lui Germanicus, care izbește înciudat cu piciorul într-o grămadă de jucării: — Ce legătură au capodoperele astea ale industriei decadenței cu învățatul? Se apleacă și culege de jos ceva sfărâmat. Își dă seama că este totuși o literă de fildeș. O contemplă un timp, mușcându-și nervos buzele, după care o lasă să cadă la loc pe podea. — Eu știu că vechea educație, simplă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să urineze. — Olița, murmură în surdină către Lygdus. În timp ce se ușurează în vasul ținut de sclav, nu se poate împiedica să nu-i admire simetria bicepșilor și a umerilor, care dau corpului negru un aer de poezie rustică, în timp ce stă aplecat asupra lui. Orice umflătură de pe trupul robust și suplu al eunucului sugerează mușchi de oțel, în nici un caz grăsime. Își întinde apoi nefericit obrajii, bărbia și gâtul către Panthagathus, să i le înmoaie cu apă. Bărbierul își execută tacticos ritualul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
intră în tradiția casei lor, dar nu se aștepta să dea ochii cu el chiar a doua zi după întoarcerea la Roma. N-au trecut nici două săptămâni de când s-au despărțit în Dalmația. Se îmbrățișează cu afecțiune. — Eroule! se apleacă musafirul spre el. Tiberius face involuntar un pas înapoi și-și ține respirația. Pute a usturoi de trăsnește! Plautius se retrage imediat și întreabă cu o afectare teatrală: — Mă comport cumva prea familiar cu șeful meu de pe câm pul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pe cât dau dovadă de o bună credință neclintită între ei, pe atât îi stăpânește o ură dușmănoasă față de celelalte nații. Se țin departe de străini la ospețe și se feresc să se împreuneze cu femei de alt neam, deși sunt aplecați, ca toți orientalii, spre plăcerile trupești. Nemulțumirea care-l mistuie înăbușit de la începutul discuției dă brusc în clocot și se transformă în furie. Îi vine să se repeadă la Agrippa și să-l scuture strigându-i: — Exclusivismul vostru hrănește manifestările
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
străpunge întunericul. Atunci nu-ți rămâne altceva de făcut decât să le cauți în altă parte, suspină evreul. — Încerc să regăsesc divinitatea în mine... Herodes îl privește intrigat. — Da, da, accentuează celălalt. Credința vine din interior. Asta caut când mă aplec asupra mea. Și găsești ceva? îi stă pe limbă evreului să-l întrebe. Divinitatea se cinstește nu căsăpind trupuri grase de tauri, nu închinându-i obiecte de aur și argint, nu umplându-i casetele cu pitaci, ci prin voință curată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Flamin: — Apa lustrală! cere către grupul de copii ce stau în capul treptelor. Băiețelul de lângă el apucă repede mânerul carafei pe care a lăsat-o jos, dar degetele îi alunecă printre aripioarele unui Eros, mai-mai să verse conținutul. Împăratul se apleacă zâmbind asu pra puștiului, îl bate ușurel cu palma pe creștet și ridică vasul el însuși. Velleius Paterculus surâde și el împreună cu mulți membri ai asistenței. Își înalță apoi privirea către zidul dinspre nord. Printre trunchiurile de arbori, zărește fragmentele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fiu adoptiv prin voința împăratului, alături de mama sa, Antonia. Neron stă între ei. Alături, Agrippi na își ține palma pe capul lui Drusus, mezinul. Dar cine e fetița din dreapta căreia îi zâmbește? Copila o strânge de degete. Fe meia se apleacă și-i șoptește ceva. Probabil o sfătuiește să scoată din gură capul larului de jucărie. Buzele i se contorsionează în tr-o mică strâmbătură răutăcioasă. E borțoasă din nou, se vede de la o poștă. Cu al câtelea? Înalță din sprâncene. Le-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
hotărât: — Aveți multă băgare de seamă câte vite sacrificați. Nu uitați că zeilor de sus li se aduc jertfe în număr fără soț. Tiberius simte pieptul tânărului bubuind sălbatic lângă el. S-a speriat, prostuțul! Ca să-i abată atenția, se apleacă și glumește: — Cam cum crezi tu că următorul taur îl înjură pe ăsta? Velleius cască ochii mari la el. Nero încearcă cu greu să ră mână serios: — Probabil că dacă ar avea gură, i-ar zice: „Bine mă, boule, de ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sacrificiu. Întinde o mână numai piele și os și încearcă să se sprijine de el. Neputința bătrâneții face să-i alunece din cealaltă toiagul în care se reazemă. Ajutorul își șterge repede degetele pătate de sânge pe tunică și se apleacă să-l ri dice, ocazie cu care-i scăpă și lui din mână securea. Un sunet gutural scos de împărat îl oprește să atingă toiagul sfânt. — Tu nu știi că dialul nu are voie să intre în contact cu nimic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ben. După o pauză, în care îmi doresc mai mult ca oricând să se deschidă pământul și să mă înghită, spune: ― Sigur. Și se urcă înăuntru cu o mișcare iute și grațioasă. În timp ce-mi pun centura, Ben se apleacă în față, odihnindu-și ambele brațe pe fiecare dintre scaunele din față. ― Deci, fetelor, zice el, în timp ce Geraldine demarează. A fost bine azi-noapte? ― Da, mersi, spune Geraldine, iar eu nu zic nimic. ― Ce-ați făcut? Geraldine îi spune, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și bucăți de pachete rupte de țigări Rizla. Bea o bere, dar nu Heineken, astea sunt ale colegilor săi de apartament. Bea Budweiser Budvar original, și studiază știrile. Când încep reportajele, își trage picioarele de pe măsuța de cafea și se apleacă în față, cu coatele pe genunchi, legănându-și alene cutia de bere între picioare; ochii îi sunt însă fixați pe ecranul televizorului, iar când vorbește reporterul, Ben îl imită în mod repetat, până când vocea lui aproape că nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]