6,399 matches
-
Mihai Eminescu n-ar fi murit bolnav de sifilis așa cum am învățat la școală. Despre activitatea de publicist a poetului din ultimii săi ani nu s-a vorbit mai nimic până acum. Dar prin puterea cuvântului și a scrisului său ascuțit, a deranjat mai multe interese din acea perioadă, jefuitori și alți ticăloși care l-au internat cu forța și l-au asasinat în spital. Și în cazul meu s-a apelat la aceeași metodă prin care un om poate fi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
60 de ani, un individ pervers, lacom, avid de bani și de putere, un individ capabil de a produce multă suferință altora. În 1989 nomenclatura PCR avea multe avantaje în comparație cu ceilalți, avea bani furați pe care trebuia să-i țină ascunși, trebuia să-l lingușească și să-l ,,preamărească” pe ,,conducătorul suprem” pe care în realitate îl detestau. Și îl detestau pentru că acesta, din poziția lui de dictator, nu-i lăsa și pe ei să epateze, să-și arate ,,capacitățile” materiale
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
aceasta fiind principala lui armă de apărare în fața dușmanilor săi foarte numeroși. Vulpea ( Vulpes vulpes sau Canis vulpes), mamifer carnivor din familia canidelor, posesoare a unei foarte frumoase blăni roșcate, principal motiv pentru care e vânată. Are botul îngust, urechi ascuțite și coadă lungă. E un animal foarte viclean, atacă poiatele cu păsări ale gospodarilor în miez de noapte, mare amatoare de păsări de tot felul, dar mai ales de curte. Iubește libertatea până la sacrificiul suprem. Ursul (Ursus arctos) în limbaj
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
semne !). Maică-mea a înghi țit gogoașa și i-a dat satisfacție soră-mii, adică mi-a dat bătaia pe care nu putuse să mi-o dea ea. Altă dată, cînd soră-mea aruncase după mine cu o foar fecă ascuțită care se înfipsese în ușă, nu a certat-o în mod special pe ea, ci am luat-o amîndoi, că ajungem să ne scoatem și ochii în casă (și mai ce altceva ?). „și, oricum, de la tine am pretenții, că ești
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
noua lui casă și, după ce i-a trecut spaima și s-a mai obișnuit, a început chiar să mănînce. Cel mai mult îi plăcea gălbenușul de ou fiert, și Dănuț făcea bobițe din gălbenuș, le înfigea în vîrful unui creion ascuțit și i le întindea. Puiul cerceta puțin gămălia galbenă, apoi o ciugulea repede. Mînca, astfel, destul de mult. Ce noroc căzuse pe capul lui ! Frații săi din cuib poate mai fac din cînd în cînd și foamea... Puiul lui Dănuț, cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ca și ale bisericii de la Cetățuia, au devenit elemente așa de caracteristice în fizionomia Iașului, încât, când acum câțiva ani fericitul întru Domnul, Pimen al Moldovei, a dispus refacerea turlelor de la Cetățuia, redân-du-le vechea rotunzime, Iașul a regretat sincer siluetele ascuțite, cu care ochiul se deprinsese și care se profilau așa de armonios pe cerul albastru. * Preocupat de ținută, și cu drept cuvânt, căci primul său gând, odată reîntors din prodigioasa-i călătorie, e de a-și îndrepta pașii spre balconul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
subțire a vîrstelor noastre trecute și de la o vreme nu mai vedem obiectele ca atare, ci, privindu-le, ni le amintim . CÎnd mă reîntorc acolo, mă gîndesc uneori astfel și la mine Însumi și parcă aștept să mă alunge lumina ascuțită a dimineții care aprinde mai Întîi florile galbene de lingă garduri... Dar numai după ce coborîm din Olimp avem amintiri. CÎt timp ne-am aflat În el n-a contat decît clipa. Timpul e unul dintre ultimele cuvinte pe care le-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ci stînca amenință să mă devore. Ea Îmi sfîșie memoria și Încearcă s-o ucidă. De ea mă tem, nu de vulturul care coboară să mă apere cînd În Încleștarea cu stînca sînt pe punctul să fiu Învins. Simțind gheara ascuțită a vulturului, mă năpădesc amintirile ce-mi redau libertatea față de cerul indiferent de deasupra mea. Cunosc un secret, fatal pentru desfrînatul stăpîn al Olimpului, În schimbul căruia el l-ar trimite Îndată pe Heracles să mă dezlege. Dar zeii nu pot
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acel moment puțin obosit față de timpul cînd lua În posesiune totul cu frenezie În dansuri epuizante și orgii primitive. Acum, amurgul e ca vinul blînd și nelămurit trist; iar sîngele se amestecă cu vinul și fierb Împreună. Muzica și strigătele ascuțite ajung la un veritabil delir În timpul ceremoniilor cînd fidelii zeului poartă frunze de stejar, ramuri de salcie Înmugurită și torțe... Dar beția lui Dionysos nu ascunde oare neputința de a Înfrunta calmul și claritatea? Iată o Întrebare care mă derutează
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
primar Medicină internă și Cardiologie. Din 1974 a funcționat ca șef al Serviciului de Terapie Intensivă Coronarieni de la Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. Spiridon“ din Iași, salvând numeroase vieți omenești. Specialist de marcă al cardiologiei românești, cu un simț clinic ascuțit și o mare dragoste și înțelegere pentru cei bolnavi, din 1990 a fost numit șeful Clinicii a III-a Medicală - Cardiologie „Ion Enescu“ din Spitalul „Sf. Spiridon“ Iași. Datorită competenței profesionale și cunoștințelor de specialitate acumulate, în 1963 își începe
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
dintre ei avea nevoie de o persoană cu care să se identifice. Barca vieții în care se aflau, se scufunda încet și sigur. Nu era vina nimănui. Așa stăteau lucrurile. În viață lor mai existau și bârfitorii cu limba lor ascuțită, oameni răi care nu urmăreau decât să-i rănească adânc. O rană se vindecă mai ușor decât sufletul, loviturile le suporți mai ușor decât amenințările, iar necunoscutul te poate dezamăgi. De câte ori avea prilejul, bărbatul îi arunca priviri sfidătoare, considerând-o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
copil mai mare era căsătorit, avea familia lui, o avea pe Victoria, fetița de câțiva anișori și se străduia să trăiască după regulile lui. Alin era un adolescent, un tânăr ce promitea multe și era destul de înțelept. Urmărită de ghearele ascuțite ale deznădejdii, Carlina își propuse să găsească prin cotloanele sufletului sâmburele puterii de a merge mai departe, crezând totodată că Dumnezeu era mult mai aproape decât își putea imagina. Cerul era în acel moment pe alocuri înnourat, iar norii își
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
singur. Te distrugi lent și sigur. - Știu, știu totul, zise parcă dorindu-și o pauză. - N-o să găsești drumul pe care-l cauți niciodată. Alcoolul, ca și drogurile nu sunt decât niște cioburi de sticlă care taie ca o sabie ascuțită și nemiloasă. Alcoolul te face să-ți pierzi personalitatea și demnitatea. Te scoate ca pe o măsea rea din rândul celor bune. Glasul lui abia șoptit frânse câteva cuvinte amare, iar privirea îi rămase undeva pierdută. - Unii oameni sunt mult
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
n-au fost puține) au susținut Patul conjugal încă de la premieră. Tip incomod, zbârlit uneori, cu motive bine întemeiate (vezi ”vântul de Libertate” !) contra criticii, Daneliuc plătește cu prețul unor cronici defavorabile o personalitate tăioasă și un simț al replicii ascuțite care se regăsesc, din fericire, și în filmele sale. Ca orice mare orgolios (dar care creator, vorba aia, nu e ?), nici Daneliuc nu e scutit de tămâieri interesante sau, la antipod, de „raderiș acerbe (și nemeritate) ; și totuși si muove
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
puzzle ce poate părea inform sau diform, dar care se leagă exact acolo unde trebuie. Acolo unde doare. Iar filmul acesta țipă ! Despre Rodica Tapalagă nu se poate vorbi decât în extaz. Mamaia olteancă dă filmului nu doar tonul răstit, ascuțit și complice , ci mai ales vocea (inconfundabilă). Dacă Rodica Tapalagă este de nerecunoscut (marea actriță dispărând efectiv în spatele personajului său), Mama RomâNica este imediat recognoscibilă, cu toate ticurile, țâfnele și înduioșările sale. Este România orală și viscerală, canibalizată de politica
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
într-o după-amiază finalul de la Alice Adams, un George Stevens din 1935, cu Katharine Hepburn și Fred MacMurray (plus Hedda Hopper, într-un rol mai mititel. Dar cine mai știe de Hedda Hopper, convertită ulterior într-una dintre cele mai ascuțite limbi de la Hollywood ?). Film alb/negru, firește. Dacă era și mut deși, dacă era și mut, și cu Hepburn, ar fi fost mare păcat , era deja preistorie... Și am dintr-odată o imagine de tip Istoria Lumii, văzând acest final
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vreme; bună, rea, a trecut. Cît vremea e bună, e bine, dar cînd viscolește ori plouă mărunt și des, cu vînt din nord ori din sud, de-a lungul culoarului format de blocurile de pe marginea șoselei, un vînt rece și ascuțit ca acum, e mai puțin plăcut de stat în stație. Îți vine să lași naibii totul și să te întorci acasă. Într-un Fiat 850, cu trei ingineri pe celelalte locuri, pe care i-o fi luat din cealaltă stație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
colț de soare, ca un zîmbet ironic al cerului. Aud în spatele meu un claxon și fac un pas în afara aleii, lăsînd camionul cu marfă să treacă în viteză pe lîngă mine. Pasul făcut în lateral mi-a provocat o durere ascuțită. Stau locului să-mi revin și-mi spun că în pavilionul administrativ voi cumpăra de la chioșcul alimentar, aflat la subsol, un iaurt și-l voi bea cu o aspirină. Poate voi lua și un pachet de biscuiți pe care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
uite că m-ai ajuns! exclamă Graur cînd mă vede lîngă el. Hai să mergem mai repede. Cobor încet scările, în urma tuturor, înjurînd în șoaptă din cauza unui mușchi care mă doare cînd și cînd, făcîndu-mă să mă poticnesc; o durere ascuțită, asemeni durerilor de măsele, care, după cîte știu din experiența altor zile, cînd am mers mult, e doar începutul; acuși vor începe să mă doară toți mușchii, dar am să-i păcălesc: îi voi încorda și voi merge fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Livia, care mă așteaptă, m-aș întinde pe birou și-aș dormi tun pînă mîine dimineață. Strănut mereu, iar mușchii spatelui mă dor tot mai tare. De artroza mea nici nu-mi mai pasă; cînd și cînd, cîte o durere ascuțită îmi fulgeră mușchii, scrîșnesc, și-mi văd de drum. Scot din buzunar tabla confecționată de Ghiță, descui ușa și intru. Cînd aprind lumina, văd pe jos, lîngă ușă, un bilet. Îl las acolo să mai aștepte. Cred că-i vreun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la treizeci și trei, îmi reamintește Fulvia, pornind pe culoar, mergînd încet, ca după un drum lung și obositor. Prind balustrada în palmă și urc treptele anevoie, poticnindu-mă tot mai des din cauza durerilor care-mi cuprind mușchii sînt dureri atît de ascuțite, că-mi simt maxilarele încleștate, nici să înjur nu mai pot. Aș vrea să mă întind să dorm. Nu-mi mai trebuie nimic! Nu trebuia să-i promit Fulviei că mă reîntorc să beau o cafea! Numai de cafea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lui are un sistem de educație minunat: îi dă [cele] 250 de gr[ame] de bomboane primite, el le mănâncă, pe urmă, cum spunea ea foarte plastic, stă pe tron o jumătate de oră și cu asta, basta. Am limba ascuțită, nu-i așa? Nu, mai degrabă aș vrea să te fac să zâmbești, draga mea, să aduc o notă veselă în scrisoarea asta care seamănă a trage die și pe care vreau s-o transform într-o dramă de actualitate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
drumul la mâini. Îmi scrutează cu privirea de laser fiecare părticică a corpului, și eu mă trezesc făcând același lucru. Pare să aibă vreo patruzeci și ceva de ani, fardul impecabil îi pune în evidență ochii căprui strălucitori, are pomeții ascuțiți, iar zâmbetul larg îi expune cu generozitate un șirag de dinți perfecți. Aerul ei entuziast e contagios, însă ochii mă examinează necruțător. Face un pas înapoi, pentru a observa mai bine și celelalte detalii ale trupului meu. — Atât de tânără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
trandafir în părul lui... — Stop! În clipa în care aud vocea, simt un pumn cumplit în stomac. Ușile duble s-au deschis și iat-o în prag. Îmbrăcată într-un costum negru și încălțată cu cele mai înalte și mai ascuțite cizme negre pe care le-am văzut în viața mea. Scorpia în persoană. Toată lumea se întoarce spre ea, iar orchestra o lasă mai moale, neștiind dacă să continue sau nu. — Alicia? spune Luke stupefiat. Ce cauți aici? Îți place nunta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pornit cu ea în spate, ca un părinte care-și pune la punct odrasla răsfățată, care face scandal. — Lasă-mă jos! țipă. Săriți, oameni buni! Ajutor! Însă invitații încep să râdă. Ea îl împunge disperată pe Luke cu cizmele ei ascuțite, și el ridică din sprânceană, dar nu se oprește. — E o făcătură ordinară! urlă în clipa în care ajung la ușă. E o făcătură! Nu sunt... Ușa se închide în urma ei, și ea uită să mai continue, de șocată ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]