8,235 matches
-
slave încreștinate mai tîrziu (să nu uităm că prima atestare datează din secolul al VI-lea); germ. grioz, griess, „prund, nisip“, gris, „gri, vînăt“; romînescul criș, „tină, murdărie“; lat. *griseus. Ipotezele nu sunt susținute riguros, lingvistic și istoric, rămînînd la asemănarea formală. O ipoteză mai „elaborată“, dar cu multe carențe și ea, afirmă că romî nescul Criș provine, prin filieră maghiară (care permite trecerea lui s final în ș, deci Kris > Criș), dintr-o limbă turcică (păstră toare a lui s
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bogat“ + aoda, înrudit cu slavul voda, „apă“). Forma pecenegă Burát indică faptul că treptat accentul a trecut de pe silaba antepenultimă pe cea penultimă. Varianta tracică, neatestată, ar fi putut avea u în loc de o, potrivit specificului celor două limbi și, prin asemănare, cu sanscritul Pru-th (< pru, „a sări, a izbucni, a izvorî“). Tema este prezentă și în partea a doua a toponimului vechi Danapris (care a dat în romînește Nipru) și care a fost atestat și cu forma Danaipru. Dacă s-ar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din expresia a sta într-o rână, vine din lat. ren. Rinichi și rărunchi au arii diferite: rinichi este răspândit în Muntenia (și în arom. arnicl’u), iar rărunchi apare în restul României. Acesta din urmă s-a confundat, din cauza asemănării fonetice, cu rărunche „gălbenele“, numele unei plante moștenit din lat. ranunculus, derivat diminutival al lui rana „broască“! Rinichi câștigă teren, pentru că a fost adoptat de limba literară și de terminologia medicală; în schimb, rărunchi apare în mai multe expresii: a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în ucraineană, maghiară și în germană. Dubletul etimologic al cuvântului plăcintă este placentă, împrumutat din fr. placenta, unde a fost, la rândul lui, împrumutat din latina naturaliștilor, în care termenul placenta din latina clasică a căpătat sensul de „placentă“ datorită asemănării cu o prăjitură plată. Colac „un fel de pâine, în formă de inel, împletită din mai multe straturi de aluat“ este un cuvânt de origine slavă, derivat de la kolo „roată“. Noi l-am luat de la slavii din sud (bg., sb
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mascul“ → „mare“ poate fi de origine expresivă (echivalarea ideii de virilitate cu cea de mărime sau folosirea inițială a adjectivului în limbajul crescătorilor de animale); o altă explicație a fost aceea că alegerea lui mas, maris poate să se datoreze asemănării sale formale cu un cuvânt din substrat, dar deosebit ca sens. Se pot da și alte exemple din perioada în care latina vorbită în Dacia devenea, treptat, limba română. Verbul plangere „a plânge pe cineva“, expresiv încă din latina clasică
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
meglenoromână, are sensul vechi de „pisică“. Sensul figurat actual al cuvântului, folosit mai ales la plural în forma cătușe „obiect format din două inele metalice legate cu un lanț, cu care se imobilizează mâinile sau picioarele arestaților“, se explică prin asemănarea cu ghearele pisicii care prind, se înfig în ceva. În legătură cu această evoluție semantică, este interesant de semnalat că și cuvântul românesc regional mâță, sinonim al lui pisică, are sensul figurat de „ancoră“. lăpuș Cuvântul regional lăpuș, care denumește diverse plante
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
substituirea, mai ales în expresii,a termenului metaforic prin altul, cu sens asemănător: a băga la bufet „a mânca“ = a băga la burduf/ghiozdan/cufăr/ladă) sau deraierea lexicală (un cuvânt dintr-o expresie e înlocuit cu altul, pe baza asemănării formale: vai de cozorocul lui, hai sifon) sunt frecvente în argou, alături de altele, ce vor fi discutate în volumul cu titlul 101 cuvinte argotice. Straturi etimologice În structura lexicului limbii române, se pot identifica mai multe „straturi“ etimologice, adică diverse
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
bogată încărcătură semantică (mai multe sensuri și nuanțe de sens) și au multe derivate. Pe scurt, au poziția centrală în structura lexicului românesc. Datorită marii lor vechimi, aceste cuvinte și-au schimbat, nu de puține ori, forma sau înțelesul. Din cauza asemănării formale, recunoaștem cu ușurință că rom. (a) rade are la bază lat. radere, că rom. mamă vine din lat. pop. mamma, iar rom. ud și rom. mut provin din lat. udus, respectiv lat. mutus. În alte cazuri însă, putem stabili originea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
următoarele: „Limbile indoeuropene se află într-o înrudire îndepărtată cu numeroasele limbi ale așa numitei familii uralo-altaice, care se întinde de la țărmurile Mării Baltice și Oceanului Înghețat de Nord până la granița cu China și la insulele nipone... Există apoi unele surprinzătoare asemănări gramaticale și lexicale între indoeuropeană și ugro-finică, precum și între indoeuropeană și turco-tătară. Toate aceste asemănări și coincidențe, continuă Mladenov, nu pot fi jocul orb al întâmplării, cu atât mai mult cu cât în lume nu există întâmplări, ci doar legături
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
familii uralo-altaice, care se întinde de la țărmurile Mării Baltice și Oceanului Înghețat de Nord până la granița cu China și la insulele nipone... Există apoi unele surprinzătoare asemănări gramaticale și lexicale între indoeuropeană și ugro-finică, precum și între indoeuropeană și turco-tătară. Toate aceste asemănări și coincidențe, continuă Mladenov, nu pot fi jocul orb al întâmplării, cu atât mai mult cu cât în lume nu există întâmplări, ci doar legături cauzale între fenomenele din lumea fizică și cea spirituală” (p. IX). Puțin mai jos el
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu sensul și forma grâu, și nu trebuie să inventăm în latină un ascendent pentru grăunte, în albaneză unul pentru grunz și o onomatopee pentru a zornăi. Limba română, ca de altfel toate limbile, și-a elaborat singură cuvintele, iar asemănările cu alte limbi arată, de cele mai multe ori, unitatea și continuitatea limbajului uman: alb. grurë „grâu”, sl. zerno „grăunte, cereale”, germ. Korn, „grâu, secară”, iar cu l în loc de r: fr. blé (cf. froment), sl. zlak „cereală”, vgr. chloe „verdeață, iarbă”. Compararea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
opera pe criteriul imaginar al bazei psihofiziologice, înjghebând pentru sud-estul Europei o istorie etnolingvistică falsă. Cităm pentru confirmare următoarele fragmente din textul autorului: „Cu toate deosebirile dintre români de la loc la loc și de la provincie la provincie, și cu toate asemănările fizice care prin unele locuri există între români și slavi, românii, în bloc considerați, prezintă fizicește toate caracterele unui neam de oameni aparte, care mai mult decât cu slavii ar semăna parcă cu neamurile din basenul mediteranei, și aceasta probabil
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
extraordinar lucru să se fi păstrat din străvechi cu limba lor primitivă pe un teritoriu așa de intensiv grecizat, cum a fost odată actuala Albanie” (II, 587). În al doilea rând el invocă separarea genetică a românilor și albanezilor: „Oarecare asemănări fonetice ne-ar îndreptăți, spune el, să stabilim o apropiere genetică între români și albaneji, (însă) deosebiri mult mai mari ne obligă să despărțim aceste două popoare. Înrudiți vor fi ei românii cu albanejii mai mult decât cu neamurile italice
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
recunoașterea cuvintelor moștenite de la strămoșii noștri daco-getotraci, arată S. Pușcariu, avem un mijloc mai puțin nesigur [față de cel din epoca romantică a filologiei române când se considera că este autohton orice cuvânt care nu și-a găsit altă explicație]. E asemănarea pe care o prezintă adesea vocabularul nostru cu limba albaneză. Când cuvântul românesc prezintă aceeași formă și același înțeles cu cel albanez, iar originea lui nu e nici latină, nici slavă sau grecească, avem a face, foarte probabil, cu un
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ca grecisme. Apropierile dintre română și albaneză au în concepția lui S. Pușcariu mai multe explicații. Mai întâi sunt abordate „cuvintele moștenite de la strămoșii noștri daco-geto-traci” pentru identificarea cărora „un mijloc mai puțin nesigur decât reconstrucțiile tipurilor indoeuropene îl prezintă asemănarea vocabularului nostru cu limba albaneză” (p. 168 urm.). În totalul cuvintelor care prezintă aceste asemănări Pușcariu încearcă să distingă două grupe. Mai întâi el vorbește de cuvinte trace „moștenite la noi și împrumutate de la traci de strămoșii iliri ai albanezilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
explicații. Mai întâi sunt abordate „cuvintele moștenite de la strămoșii noștri daco-geto-traci” pentru identificarea cărora „un mijloc mai puțin nesigur decât reconstrucțiile tipurilor indoeuropene îl prezintă asemănarea vocabularului nostru cu limba albaneză” (p. 168 urm.). În totalul cuvintelor care prezintă aceste asemănări Pușcariu încearcă să distingă două grupe. Mai întâi el vorbește de cuvinte trace „moștenite la noi și împrumutate de la traci de strămoșii iliri ai albanezilor, sau cuvinte de origine iliră intrate în limba traco-geto-dacilor și moștenite de la ei la români
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
avem, cum era firesc, și împrumuturi făcute de albanezi din română”, aducând în acest scop ca exemple cuvintele ghindură, cucută, grâu, mioară, scutar „mai marele peste ciobani”, puică, cornută, cârlig, mămăligă etc. În sfârșit, autorul remarcă în plan lexical „izbitoarea asemănare în tratarea elementului lexical de origine latină”: cuscru și krushk (lat. consocer), a urî și urrenj (lat. horrere), ospăț și shtëpi „casă” (lat. hospitum, ngr. σπίτι), împărat și mbret (lat. imperator), a mâna și mënoj (lat. admaneo). Aici se înscrie
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
toate limbile din lume se înrudesc, prin fondul lor comun, al noțiunilor” (p. 100). Substituind continuitatea globală a materialului lingvistic în diverse formule de limbă prin unitatea noțională a limbilor, Scraba și-a creat platforma necesară pentru a justifica atât asemănările formale dintre limbi, cât și discrepanțele structurale dintre ele. Ambele aspecte sunt primare, în sensul că fiecare limbă are începutul ei aparte împreună cu poporul care o vorbește. „Limbile, arată Scraba, își au structura lor proprie, primitivă, care le caracterizează, iar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
4) Esplicarea naturei. 5) Imaginația reproductivă. 6) Imaginația creatoare CAP. IX. Operațiunile intelectuale p. cunoașterea adevărului. 1. Necesitatea de a unifica datele esperienței într'un tot armonic. 2. Operațiunile intelectuale elementare și fundamentale. 3. Cum se stabilesc adevératele deosebiri și asemănări: frecvența și interesul. 4. Rolul cuvîntului în intelect. CAP. X. Întrebările copiilor. Diferitele categorii: relative la fapte, origine, scop, permanența legilor naturei. CAP. XI Filosofia copiilor: 1) materialismul lor. 2) Ce cred despre ființe. 3) Despre starea de înainte de viață
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
a fost, ceea ce este și ceea ce ar putea fi). Pe tărâmurile noastre, din cele mai vechi timpuri, strămoașa mămăligii a fost făcută din făină de mei (cereală numită și „mălai“; etimologia acestui cuvânt este incertă, dar ni se pare semnificativă asemănarea cu millium-ul latinesc, care desemnează toate varietățile botanice ale meiului, termen din care provine și franțuzescul millet). Atunci când porumbul („păpușoi“ în Moldova) a luat locul meiului, numele popular al acestuia din urmă, „mălai“, s-a păstrat, desemnând porumbul măcinat. Nu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
acum). Indiferent însă de originea cuvântului, cert este că mămăliga se pregătește la fel ca în Italia. Polenta se face în special în nordul „Cizmei“, zona care a păstrat cel mai bine tradiția acestui fel de mâncare fiind regiunea Friuli. Asemănările cu tehnica de preparare și de servire a mămăligii sunt frapante: de pildă, italienii taie „polenta“ ca și noi, cu ață. De asemenea, ca la stânele din Carpați, deseori mălaiul este fiert în lapte. În privința varietății rețetelor de bază ale
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
rețete de chifteluțe (carne de porc și de vită) prăjite în unt și apoi fierte în smântână? Adaosul, în sos, e de ciuperci (zbârciogi) uscate și pisate. Care este originea rețetei? Greu de precizat, dar interesantă ni s-a părut asemănarea frapantă dintre perișoarele noastre și un fel de mâncare polonez, klopsy z grzybami. Singura diferență constă în folosirea, de către polonezi, a ciupercilor proaspete, nu a celor uscate. Am menționat și prazul umplut, „una dintre cele mai izbutite născociri ale bucătarilor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de contiguitate, sir Charles Sherrington (1897) a introdus termenul de sinapsă (de la grecescul sinapteisin = împreună; haptein = a pensa). La fundamentarea conceptului funcțional de sinapsă au contribuit ulterior cercetările electrofiziologice, fiziofarmacologice, histochimice și microscop electronice ale transmiterii sinaptice. La rândul său, asemănarea dintre efectele excitării simpatice și ale adrenalinei, descoperită de Oliver și Schaffer (1895), a sugerat studentului în medicină Elliot (1904) ideea mediației chimice la nivelul terminațiilor simpatice și parasimpatice, dovedită experimental de abia în 1921 de Otto Loewi. Identificarea substanței
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
evidențiată numai în prezența substanțelor anticolinesterazice. Acțiuni fizio-farmacologice. După traversarea spațiului sinaptic, acetilcolina eliberată din butonii terminali se cuplează stereospecific cu receptori colinergici din membrana postsinaptică, producând modificări de permeabilitate generatoare de manifestări electrochimice urmate de răspunsuri specifice ale celulelor-țintă. Asemănarea dintre efectele esterilor colinei pe de o parte și ale nicotinei și muscarinei pe de altă parte, l-a determinat pe Dale (1934) să atribuie acetilcolinei proprietăți colinergice de tip nicotinic și muscarinic prin intermediul receptorilor specifici celor două tipuri de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
intern / 70 4.1. Verosimilul acțiunii / 70 4.1.1. Refuzul miraculosului / 70 4.1.2. Adevărat sau verosimil / 72 4.1.3. Gustul publicului / 77 4.2. Credibilitatea comportamentului / 79 4.2.1. "Potrivirea" lor / 79 4.2.2. "Asemănarea" lor / 79 4.2.3. "Statornicia" lor / 81 4.2.4. "Caracterul ales" / 83 4.3. Verosimil și limbaj dramatic / 83 4.3.1. Versul în discuție / 84 4.3.2. Artificiul monologului și al aparteului / 86 4.3.3
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]