5,357 matches
-
oamenilor de către Însuși Dumnezeu, dar a fost mii de ani ținută în secret pentru cei mulți. Preoții nu au considerat necesar ca noi, muritorii de rând, să aflăm de existența ei. - Tu știi mai bine, mamă, că ești mai citit! Bătrâna nu punea defel la îndoială spusele ginerelui despre existența acestei energii divine, binefăcătoare și secrete și accepta, în același timp, că preoții nu sunt tocmai onești. Nu-i vorbă, că - la fel ca toți cei mulți - accepta cu seninătate impostura
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Mamaie, să mai facem o verificare! Uite, ține mâna stângă la locul ei pe genunchi, iar dreapta ridic-o așa, deasupra, acolo unde se găsește moalele capului la copii. Bărbatul îi conduse cu delicatețe mâna dreaptă spre zona indicată dar bătrâna ce se lăsa condusă în acest joc nu de judecată, ci de acel instinct caracteristic inocenței vârstei înaintate, reacționa puțin mai rigid. - Aici, mamă? - întrebă bătrâna ce coopera la fel de inocent. - Da, mamaie! Peaici. Simți ceva deasupra capului? Bărbatul nu dorea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
capului la copii. Bărbatul îi conduse cu delicatețe mâna dreaptă spre zona indicată dar bătrâna ce se lăsa condusă în acest joc nu de judecată, ci de acel instinct caracteristic inocenței vârstei înaintate, reacționa puțin mai rigid. - Aici, mamă? - întrebă bătrâna ce coopera la fel de inocent. - Da, mamaie! Peaici. Simți ceva deasupra capului? Bărbatul nu dorea să-i forțeze bătrânei o recunoaștere mincinoasă a percepțiilor, doar de dragul de a-i face lui pe plac. Doar că... mamaia nu era învățată cu minciuna
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
condusă în acest joc nu de judecată, ci de acel instinct caracteristic inocenței vârstei înaintate, reacționa puțin mai rigid. - Aici, mamă? - întrebă bătrâna ce coopera la fel de inocent. - Da, mamaie! Peaici. Simți ceva deasupra capului? Bărbatul nu dorea să-i forțeze bătrânei o recunoaștere mincinoasă a percepțiilor, doar de dragul de a-i face lui pe plac. Doar că... mamaia nu era învățată cu minciuna și nici de scorneli nu era capabilă. - Tot furnicături simt, mamă! - răspunse femeia. Dar - se-ntrerupse ea pentru
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nu era învățată cu minciuna și nici de scorneli nu era capabilă. - Tot furnicături simt, mamă! - răspunse femeia. Dar - se-ntrerupse ea pentru un moment, căutând din priviri aprobarea bărbatului - parcă mai simt și... căldură? Ca o confirmare a experimentului, bătrâna folosise un cuvânt ce putea fi considerat magic: căldură. Aceasta însemna că energia Kundalini chiar fusese trezită și urcase prin corpul bătrânei, iar acum lucra de zor în întregul sistem subtil și curăța. - Da, mamaie, căldură simți! Și nu trebuie
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pentru un moment, căutând din priviri aprobarea bărbatului - parcă mai simt și... căldură? Ca o confirmare a experimentului, bătrâna folosise un cuvânt ce putea fi considerat magic: căldură. Aceasta însemna că energia Kundalini chiar fusese trezită și urcase prin corpul bătrânei, iar acum lucra de zor în întregul sistem subtil și curăța. - Da, mamaie, căldură simți! Și nu trebuie să te îndoiești sau să te temi! Așa se manifestă această energie: prin degajare de căldură atunci când întâlnește obstacole în calea ei
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
-i curată și senină, era aidoma unui... înger! A unui înger ce, după terminarea purificărilor, a rămas într-o meditație necomandată de nimeni, decât de Spiritul propriu. - JAI SHRI MATAJI! - îndrăzni bărbatul în șoaptă, impresionat de profunzimea trăirii religioase a bătrânei. - Mulțumesc Ție, Doamne sfinte! - replică mamaia într-un dialog cu propria conștiință - și, făcându-și Sfânta Cruce de trei ori, sărută tot de atâtea ori, cu evlavie, icoana Maicii Domnului, icoana lui SHRI MATAJI. Ploiești, februarie 2013 Note de jurnal
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
sufletul meu!” Iar codrii și șesurile Daciei Traiane vor răsuna de un singur glas de biruință, glas ce va ieși triumfal din mormântul Marelui de la Putna, răsfrângânduse în mii de ecouri de stâncile Ardealului, iar mândrul Olt va duce spumegând bătrânei Dunăre vestea reînvierii gloriei străbune...” Spumegând bătrânei Dunăre... până la Balcic, am adăuga noi. Cum au reușit să stea la postul conștiinței naționale presa și slujitorii ei, pas cu pas, numai paginile de ziar ne pot fi martore, care pe mine
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Toate, toate ți se 'nchină; Pentru cântec nu-s hotare, Bucovină, Bucovină! ... Poezia mi-a adus pe ecranul minții întâlnirea din 1959 evocată de C.D. Zeletin în „O vizită la Natalia Negru” publicată în volumul „Bârladul odinioară și astăzi, 1984.” ...”Bătrâna Natalia Negru locuia acum într-o casă veche a Tecuciului de altădată, care se mai păstrează și astăzi, pe strada Uzinei nr.5, actualmente George Coșbuc. Grădina largă aduna câțiva butuci de vie neîngropați și gutui cărora aveam să le
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a apărut în oglindă și i-a zâmbit, în timp ce Cristi a început să se bărbierească migălos. — Mi-e tare dor de dumneata, tanti Apostolescu, de cafe- lele dumitale tari și ceaiurile fierbinți cu care îmi începeam ziua. — Și mie, zâmbește bătrâna. Mai ții minte cum îți alungam admiratoarele înflăcărate care te căutau în fiecare zi ? De când m-ai părăsit, crezând că ai întâlnit marea dragoste, curtea aceea mică de lângă Cișmigiu a fost pustie și nicio femeie frumoasă nu a mai călcat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a morții se instalează la unii În postura de adevărată zeitate. Și nu putem să nu invidiem, noi, europenii, acele popoare și culturi În care Moartea apare nu sub forma unui bărbat cu coasa - ca la Nemți! - sau a unei bătrâne fioroase Înzestrate cu aceeași sculă, ci În forme profund pozitive, amabile chiar, unul dintre acele fenomene majore care fac posibilă existența. Izbăvindu-ne de un trup și o minte uzate, dar, mai ales, dăruindu-ne ceea ce aș putea numi tensiunea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un simplu telefon o umpleau de emoție, de bucurie reală, vie. Numele ei este Adriana și eu, aici, pe această pagină, Îi sunt recunoscător pentru zecile de după-amiezi și seri și pentru sutele de ore pe care le-a dăruit bătrânei mele Mame, deși ea, Adriana, m-a asigurat În multe rânduri că ea Însăși primește un cadou de existență prin prietenia și intimitatea cu o persoană de o atât de remarcabilă distincție și umanitate... Da, capacitatea de a lega prietenie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
na Tatos mi l-a trimis și dânsa și s-a bucurat enorm, că cineva și-a mai adus aminte și de dânsa, care, din atâtea fapte bune câte a făcut cu bietul Jenică, a ajuns la un azil de bătrâne. Tot la un azil a murit și inimosul, nobilul și dezinteresatul ei soț, În mod cu totul nemeritat. Mă surprinde spiritul matale dezvoltat de investigație. Ești cel mai indicat să ocupi locul, pe care-l deții actualmente. Aduni ca albina
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
un terminal în jurul căruia se agită niște echipe tehnice, în dreapta se înalță un povârniș înalt, roșiatic, parcă retezat, pierzându-se în depărtare, acolo de unde se văd decolând și aterizând avioane. Pământul Spaniei, un loc aflat la limita dintre civilizații, între bătrâna Europă și Lumea Nouă de dincolo de Atlantic. Peste două ore, vom fi chiar pe muchia linsă de valurile marelui imperiu de apă de la vest. VASILE GÂRNEȚ: Nu reușim să luăm o cursă la o oră mai devreme spre Lisabona, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un uriaș complex comercial, Euralille, organizat în jurul noii gări pentru primirea TGV-urilor internaționale și interregionale, pe o suprafață de 70 ha, însă oricât de impresionant ar arăta, în Franța cauți parcă altceva decât construcții supermoderne, americănești. Și anume: spiritul bătrânei Europe. Descoperim, din fericire, cu Vasile, în aceeași seară, după spectacol - ca o recompensă nevisată - partea istorică și pitorească a Lille-ului, un cartier cu străzi înguste, cotite, răspunzând „standardului nostru de vechime”, cu multe localuri de petrecere la parter, unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ghida și reușește să plaseze și el câteva „propozițiuni anticomuniste”... Vizităm apartamentul în care a locuit, după revoluție, Lenin cu Nadejda Konstantinovna Krupskaia timp de un an, trei luni și patru zile... (o evidență aiuritoare, mai trebuiau cronometrate și minutele!). Bătrâna îngrijitoare (o femeie de vreo 65 de ani) parcă se luminează la față când rostește numele lui Lenin, vorbind ca despre niște ființe dragi, lângă care își petrecuse întreaga tinerețe, arătându-ne o cameră mică, cu separeu, în care încăpeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Intrăm cu pas încet în sat, și dintr-o dată sunt surprins de marea tăcere a uliței, de marea curățenie a caselor cu cerdacuri nalte vopsite vânăt deschis, cu grădiniți de trandafiri, o îngrijire care pare o întrecere necontenită. Maici, unele bătrâne, cu fețele liniștite, altele tinere, care te privesc în treacăt cercetător ca orice femeie curioasă trec drumul. Ca și la Agapia, biserici nouă acum clădite. Clădire nouă și ziduri de chilii din jur. Clădiri nouă am văzut cât lumea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a săvârșit, și atunci le înfățișează așa cum ar fi trebuit să le îndeplinească. Dar cu vremea rușinea piere și obiceiul rămâne. 1. ISTORIA DE LA PODUL DUMBRĂVIȚEI 2. Istoria din drumul Hârlăului, cu armeanul cel speriat. "Mergând spre Hârlău." Și cu bătrâna care secera în genunchi. Cineva nu cunoaște pe Herbert Spencer; bine, nu cunoaște. Dar unii cunosc toată filosofia contemporană, știu ce-a spus Schopenhauer și Spencer etc., însă nu știu ce e aceia un botgros, ori un cintez. Mai mult nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dar unii cunosc toată filosofia contemporană, știu ce-a spus Schopenhauer și Spencer etc., însă nu știu ce e aceia un botgros, ori un cintez. Mai mult nu știu aceștia din urmă. La pod la Dumbrăvița moartea unui Țigan Mergând spre Hârlău Bătrâna care seceră în genunchi și armeanul speriat. În prundurile Moldovei Povestea cu Baciu. Calicul Chichiuță. Chichiuță cu căluțul lui. Istoria lui Iancu cu Sandu vizitiul cel voinic. Adaos, romanul pe care mi-l închipuiam acu doi ani cu Iancu Dorojan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toată lumea poartă straie rusești (adică evropenești, cu șapcă și blană rusă). Femeia lui, Ecaterina Andreevna a avut mamă și bunică care au trăit peste 100 de ani. Una a murit chiar anul trecut. Ea ne vorbește despre una din aceste bătrâne care le-a aratat și le-a lasat moștenire din vremea veche o cațaveică... Amândoi mai ales femeia vorbesc bine moldovenește. Însă copila lor unica Liuba Liubicica (Liubov) nu știe românește și abia acum începe a rupe câte un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
casa vlădicăi. Trapeza: "Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă. Cel ce nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă." În mănăstirea de maici Răciula, sărăcuța, cu maicile harnice ca niște albine... Maica Evghenia, stareța, bătrâna de 76 de ani, voinică încă. E la această mănăstire de 65 de ani: o viață de om! Povestește năcazurile cu Rușii cu vlădicii rusificatori Maice moldovence. Chiar ea nu știe rusește... Cucurigu petrușog Zolotoi grebușog... La mănăstirea Frumoasa, înființată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
E prima telegramă pe care o primesc în viața lor. A venit grabnic ca o primejdie. S-a întâmplat ceva catastrofal. Bătrânul ajunge în chip logic la încheerea aceasta. Și pleacă la târg să vadă copiii, să vadă primejdia, pe când bătrâna bocește în urmă-i. Vine spăimântat, și, intrând la nepoți, nici n-are curajul să întrebe ce a fost, cine-i bolnav, cine a murit... Rămâne în pragul ușei, cu ochii întrebători. S-a întors chiar în acea zi să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
luminii strălucesc pretutindeni. Inscripții și firme luminoase de baruri, varieteuri, baluri la fiecare pas în centru. În două zile eri și azi a lucit în după amiaza asta soarele două ceasuri. Cam răcoare; trebuie să port pardesiu. La berărie, o bătrână tristă vine să-mi întindă o cutie de chibrituri, pe care o plătesc fără s-o iau. Cerșește mascat. Asară, la cafenea, a venit unul care a lăsat niște publicații în schimbul unei contribuții voluntare pentru binefacere. Pare un pastor protestant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
comunistă. Tot ce-i trebuie va avea. Iată aftomobil pentru drum, șofer cuminte și trei mii de ruble pentru cumpărături. Veseli, bătrânii se duc la târg. Intră în magazine; cumpără o păreche de cisme pentru moș; cumpără două broboade pentru bătrână. Mai una, mai alta iar se întorc și mai cumpără din ce cumpăraseră întăi, ca să nu mai umble în fiecare lună cu aftomobilul la târg. Au cheltuit o mie de ruble. La întoarcere bătrânul s-a prezentat la casieria colhozului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Vecinul meu colhoznicul cu căciula mare, care lăcrăma și-și ștergea ochii c-o cârpă. Fetița care s-a dus și a depus o floare la catafalc. Cei doi bătrânei care au adus păreche singuratecă o coroană într-o roabă. Bătrână sărăcăcios îmbrăcată la priveghi. Băiețelul care se furișa la mauzoleu, printre noi, ca să vadă și el pe cei doi, Lenin și Stalin, alăturea. Am văzut pe Saifudin Kichelew. [Moscova 30 nov.-17 dec. 1953] Luni 30 noiembrie 1953 Plecăm cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]