5,057 matches
-
poezia noastră populară, București,1967, 295-306; D. Caracostea, Poezia tradițională română (Balada populară română și doina), II, îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, București,1969, 185-223; Ion Taloș, Meșterul Manole, I-II, București, 1973-1997; Adrian Fochi, Coordonate sud-est europene ale baladei populare românești, București, 1975, 118-122; Ion Rădoi, Variantele românești ale baladei „Meșterul Manole”, în Semiotica folclorului, coordonator Solomon Marcus, București, 1975, 50-71; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 330-337; Dicț. lit. 1900, 561-563; Gheorghe Ciompec, Motivul creației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
Balada populară română și doina), II, îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, București,1969, 185-223; Ion Taloș, Meșterul Manole, I-II, București, 1973-1997; Adrian Fochi, Coordonate sud-est europene ale baladei populare românești, București, 1975, 118-122; Ion Rădoi, Variantele românești ale baladei „Meșterul Manole”, în Semiotica folclorului, coordonator Solomon Marcus, București, 1975, 50-71; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 330-337; Dicț. lit. 1900, 561-563; Gheorghe Ciompec, Motivul creației în literatura română, București, 1979; Horia Bădescu, Meșterul Manole sau Imanența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
a amalgamării ezitante de formule lirice clasice și moderne. Datini, lucrarea câmpului, tradiții, rituri de trecere, obiceiuri magice, toate transpuse în sugestii metafizice, participă la alcătuirea ființei, ca într-un descântec de ursită al celei care se închipuie „zămislită din balade”. Mereu în consonanță cu natura („Eu noaptea nu dorm, ca roua să poată-nflori”), îngăduindu-și numai bucuriile simple, care precum în descântecul magic sporesc lumea, poeta vădește o anume pudoare, vrând parcă să disimuleze sentimentele care pot fragiliza legătura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
tonalității vitaliste a debutului este temperată de conștiința tulbure a chemării pământului: „Din fiecare cruce rumegată de carii / Se-aud vocile părinților ruginite și grele / [...] Sarea pământului îmi viscolește spatele / Cu steaguri împunse de bouri și putrede, - / Mă scufund în balade și-n duhul părinților / Care îmi ațin calea la crucile drumurilor.” SCRIERI: Anotimpurile Griviței, București, 1962; Lumina de dragoste, București, 1964; Bucurii pentru copii, București, 1966; Minus durerea, București, 1966; Emoții la trapez, București, 1967; Un cățel ca vai de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
Culturii și Educației Socialiste (din 1971), instructor la Centrala Editorială (1982-1990), director general adjunct în Ministerul Culturii (1990-1997), consultant artistic la Centrul Național al Creației Populare (din 1997). Și-a luat doctoratul în 1978, la Universitatea din București, cu teza Balada în folclorul Moldovei de Nord. Culegerea Folclor din Moldova de Sus (1969) conține 813 cântece auzite, cele mai multe, de la Eufrosina Sorodoc, o cântăreață talentată din Vicovu de Jos, amintind, prin amploarea repertoriului, de cealaltă depozitară de folclor din această zonă, Varvara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286128_a_287457]
-
complexă și cu funcțiile lui diverse: cântec de petrecere, cugetare asupra vieții, satiră. Interesante considerații face C., în introducere, asupra stării folclorului din zona cercetată, în special asupra cântecului nuvelistic. Tot microzona Rădăuților o are în vedere și în studiul Balada în folclorul Moldovei de Nord (1984). Inițial, autorul examinează originea, vechimea și circulația acestei specii poetice, ca apoi, într-o formulare lapidară, să definească vechimea și principalele note particulare ale baladei familiale: „o seamă de motive și interdicții (incestul, adulterul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286128_a_287457]
-
microzona Rădăuților o are în vedere și în studiul Balada în folclorul Moldovei de Nord (1984). Inițial, autorul examinează originea, vechimea și circulația acestei specii poetice, ca apoi, într-o formulare lapidară, să definească vechimea și principalele note particulare ale baladei familiale: „o seamă de motive și interdicții (incestul, adulterul etc.), elemente de conduită, recurența unor forme de înrudire, reguli de căsătorie sau relații între rude în regiuni diferite ale lumii, vehiculate în limbajul simbolic al baladei familiale, pot fi considerate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286128_a_287457]
-
principalele note particulare ale baladei familiale: „o seamă de motive și interdicții (incestul, adulterul etc.), elemente de conduită, recurența unor forme de înrudire, reguli de căsătorie sau relații între rude în regiuni diferite ale lumii, vehiculate în limbajul simbolic al baladei familiale, pot fi considerate elemente străvechi de natură psihologică și socială, constituind un sistem de atitudini având rolul să asigure coeziunea, echilibrul și, în ultimă instanță, însăși existența grupului.” Analiza repertoriului, supus unei lecturi moderne, ocupă un spațiu considerabil, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286128_a_287457]
-
asigure coeziunea, echilibrul și, în ultimă instanță, însăși existența grupului.” Analiza repertoriului, supus unei lecturi moderne, ocupă un spațiu considerabil, iar în ce privește tipologia speciei studiate, C. adaugă tipuri pe care le-a pus în evidență cercetarea sa pe teren. SCRIERI: Balada în folclorul Moldovei de Nord, București, 1984. Culegeri: Folclor din Moldova de Sus, în Folclor din Moldova, II, București, 1969, 445-781; Folclor din județul Botoșani, Botoșani, 1969. Repere bibliografice: Mihai Coman, Balada românească, SLAST, 1984, 25; Nicolae Constantinescu, Stelian Cârstean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286128_a_287457]
-
pus în evidență cercetarea sa pe teren. SCRIERI: Balada în folclorul Moldovei de Nord, București, 1984. Culegeri: Folclor din Moldova de Sus, în Folclor din Moldova, II, București, 1969, 445-781; Folclor din județul Botoșani, Botoșani, 1969. Repere bibliografice: Mihai Coman, Balada românească, SLAST, 1984, 25; Nicolae Constantinescu, Stelian Cârstean, „Balada în folclorul Moldovei de Nord”, REF, 1985, 1; Lucia Berdan, Stelian Cârstean, „Balada în folclorul Moldovei de Nord”, ALIL, t. XXX-XXXI, 1985-1987; Achim Stoian, Stelian Cârstean, „Balada în folclorul Moldovei de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286128_a_287457]
-
În valuri (Nemulțumire cu nădejdea): „Înfocate scoț suspinuri Tot În valuri, tot În chinuri, Ce fac, mă primejduiesc.” Există o anumită foame de noțiuni și dorință de expansiune În lirica lui Iancu Văcărescu și asta se vede mai bine În baladele lui, dintre care una Peaza rea, arată o mișcare extraordinară a fanteziei. Formula poetică permite trecerea rapidă de la un cîmp de percepție la altul, salturile acrobatice, mișcarea nebună a determinărilor, cum se Întîmplă În acest remarcabil portret al Vrăjitoarei: „Ne
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
el acel nesațiu sacru față de obiect, nesațiu pe care-l Întîlnim și În alte Împrejurări: „Și-n sacra mea ardoare ferice voi sorbi...” O imaginație mai bogată aduce Zburătorul, capodopera lui Heliade după opinia aproape unanimă a criticii literare. Că balada are valoare deoarece analizează „psihologia personajului” (D. Popovici) este discutabil. „Psihologia” este, aici, starea de criză erotică, individualizată prin cîteva semne ce se pierd În mit. O boală necunoscută, cum zice G. Călinescu, „explicabilă mitologic și curabilă magic”. Lăsînd deoparte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
uscat și urcă spre nord. Părăsește lumea Bosforului. Nu-și părăsește temele (Îndeosebi tema erotică), Însă În sfera imaginației lui intră, acum, alt peisaj și, normal, alte subiecte. Desconsiderînd poemele dintîi, critica tradițională a lăudat blestemele și ritmurile iuți ale baladelor. Acestea sînt, Într-adevăr, extraordinare. Cine nu-și amintește de Mihnea și baba și de efectele auditive de acolo? Blestemul, ca formă lirică (retorică), apare Încă din Florile Bosforului, Blestemul dervișului, anticipează teribilele imprecații din Basme, anticipează și o imaginație
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un evident gust al vălmășagului, pe o sensibilitate la frenezia dezordinii. În Florile Bosforului universul este Închis, lucrurile parazitează. În Basme fantezia fabrică un univers „turburos”, demonic, stăpînit de forțe misterioase. Să cităm pe drept celebrul blestem al babei din balada Mihnea și baba: „Oriunde vei merge să calci, o, tirane, Să calci p-un cadaver și-n visu-ți să-l vezi, Să strîngi tu În mînă-ți tot mîini diafane, Și orice ți-o spune tu toate să crezi. Să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poeme, morții țin discursuri, corbii croncănesc, albele iele joacă pe morminte. Fratele cel mic, Îndepărtat de tron prin otrăvire, participă la orgiile turbate ale domnitorului. Dochia iese noaptea din mormînt și cere iubitului, viu, un dulce jurămînt de credință... Unele balade trec mai departe de această figurație neagră, prea decorativă, prea insistentă pentru a nu trezi bănuială. Poemul Făt-Frumos tratează, Încă stîngaci, motivul Înțelegerii cu moartea. Pătrunderea În palatul de sub stînca sumbră unde stă, ascunsă, fata albă, dulce, trădează o simbolistică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sumbră unde stă, ascunsă, fata albă, dulce, trădează o simbolistică gravă a trecerii dincolo de frontierele vieții. Aflăm, aici, mitul lui Orfeu, combinat cu alte simboluri romantice, poate și cu acela din Faust. Domnul de rouă este, din această sferă tematică, balada cea mai frumoasă a lui Bolintineanu. Este o banalitate, dar o banalitate ce trebuie spusă, că poemul anunță prin simbolurile lui grave pe Eminescu și Ion Barbu (cel din Riga Crypto și lapona Enigel). Cu lot coșmarul de convenții („luna
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
s-o primească, răspunde În chip brav după ce În prealabil: „Rumenind la față, ca o rozișoară...”. Fata din Dafin, ispitită de un străin drumaș, Își dă repede pe față „rumeneala” și, cu chipul purpurat, fuge pe plai. În fine, În balada N-aude, n-avede, n-a Greul Pămîntului, domnul tînăr, trecător șt acesta (trecător și expert erotic), vede numaidecît „fața rumeoară” a copilei și Înțelege despre ce e vorba. Făt-Frumos află În palatul de sub stîncă fata ce visase. Cum putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fata de la Cozia, Însă fata nu acceptă pînă ce domnul nu dovedește că poate să-și dea viața pentru patrie: „— Dacă vrei iubirea-mi să o dobîndești Pentru țară, doamne, să mori, să trăiești.” Simbolul feminității se indentifică, În cîteva balade, cu acela al Înțelepciunii mîndre și inflexibile. Mama lui Ștefan cel Mare prefigurează tipul femeii virile cu o largă circulație În literatura română. La vîrsta canonică, ea Întruchipează legea morală, simțul onoarei medievale. Nu deschide poarta fiului Înfrînt și-și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stat: „Căci să știți cu toții că un neam se face Mare, sau se pierde cum femeii place”... dînd, În prealabil, o fabulă despre soția domnitorului Neagoe care Își sacrifică bijuteriile pentru a termina mănăstirea Curtea de Argeș. Tema erotică este părăsită În baladele citate În favoarea temei patriotice. Asceza este aici pur morală. Erosul reapare În Macedonele unde femeile au „dulci nuduri” și ciobanii mor conversînd cu mioarele. Erosul intră Într-o mitologie de ordin pastoral. Memorabile sînt versurile din Românele din Cavaia: „Tropotă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de Miorița. Întors la Vardar, păstorul nu află pe Cilia lui și, chestionînd oițele, află că pe Cilia a luat-o În carul ei o Doamnă mare, nu alta, Își dă seama păstorul, decât moartea. Cilia, Întocmea ca păstorul din balada lui Alecsandri, Îi lăsase un testament prefăcut: „Voi, oițe, voi, mioare, CÎnd păstorul va veni Ochii lui În lăcrimioare Lipsa lui Îi va topi, Spuneți lui cu-ndemînare Că-ntr-o noapte de amar A venit o doamnă mare Și m-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
degradat, amestecat, metamorfozat În poezia europeană. Poemul scris de Conachi la moartea tatălui ar putea fi apropiat de formula planh-ului. Versurile scrise după moartea Zulniei au ceva din lamentațiile unui Bertrand de Born și, În genere, arată oarecare afinitate cu baladele funebre din Evul Mediu: exprimarea zgomotoasă a durerii, elogiul celui decedat, intervenția pe lingă Dumnezeu În favoarea dispărutului... Conachi ține planh-ul său la primele două nivele. Misticismul e redus, credința că poate Îndrepta ceva dincolo de mormînt e aproape nulă. Dăm și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poem eminescian, indiferent de "forma" lui particulară, astfel încât "acordul dintre personalitate, experiența adânc trăită și forma internă" lămurește și "stăruința de a plăsmui", propensiunea creatoare. Căutând, deci, "forma internă" a liricii eminesciene, criticul identifică o "structură dramatică" recurentă (mai precis: balada), "cerută de chiar personalitatea lui", așadar o "formă" ce are la bază o experiență psiho-erotică sui generis (în cazul lui Lovinescu avem de-a face tot cu o structură dramatică "romanul-melodramă" impusă în mod involuntar de personalitatea psihică a autorului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dau o versiune originală, au eliminat pasaje întregi” din textele culese, ci colecția Poezii și basme populare din Crișana și Banat (1968), îmbogățită simțitor prin îndelungate și răbdătoare strădanii, de unde se detașează, ca având o valoare aparte prin „coloratura eroică”, balada Trei păcurari, o variantă a Mioriței. Volumul este alcătuit din colinde, orații și cântece de nuntă, cântece de înmormântare, descântece, balade, cântece de dragoste și dor, cântece de jale și înstrăinare, cântece satirice și strigături, povești, legende și snoave. Acestea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290324_a_291653]
-
1968), îmbogățită simțitor prin îndelungate și răbdătoare strădanii, de unde se detașează, ca având o valoare aparte prin „coloratura eroică”, balada Trei păcurari, o variantă a Mioriței. Volumul este alcătuit din colinde, orații și cântece de nuntă, cântece de înmormântare, descântece, balade, cântece de dragoste și dor, cântece de jale și înstrăinare, cântece satirice și strigături, povești, legende și snoave. Acestea au fost culese între 1906 și 1961 de prin comunele și satele bănățene și crișene pe unde folcloristul a copilărit ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290324_a_291653]
-
culturale), „Sate bănățene” (micromonografii, atestări istorice), „Banatul artistic” (partea literară propriu-zisă), „Figuri bănățene” (evocări). Colaborează cu versuri Aron Cotruș, Petru Oance (Tata Oancea); sunt reproduse poezii populare bănățene din colecția lui George Cătană. Studii literare și culturale semnează Lucian Costin (Balada populară bănățeană), Vasile Goldiș, Emanoil Bucuța. Rubrica de evocări e susținută de Ioachim Miloia, Aurel E. Peteanu, Mihail Gașpar. Revista publică scrisori inedite ale unor personalități din Banat (Vincențiu Babeș, Eftimie Murgu ș.a.). L.P.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285281_a_286610]