5,418 matches
-
tovarăși, așezati-vă cuminți la locurile voastre, să le vorbească careva, el nu mai era în stare, ce idee falimentară aia cu majorarea contribuției, ce mai încoace și-n colo, trebuiau s-o șteargă micuții, se fac nevăzuți împreună cu suita de la balcon. Nu putea să fie așa simplu, Părințele, și totuși era, am văzut-o cu ochii mei, se risipea și lumea, alte zgomote indistincte la distanță, trebuia să faci ceva, să ridici o ambuscadă, grenade, petarde, lume speriată, se auzea că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zice Croitorașul, pe care însă n-a mai fost chip să-i scoateți la iveală. M-am rugat ca lui Dumnezeu, dom’ Roja, cînd erați sus pe Baricadă, să coborîți, ca nu cumva vreun glonț rătăcit tras de sus de la balcoane să vă nimerească, dar parcă nu mai erați în toate mințile, zice Bulgarul. — Nici acum nu vă pot crede că nu ați avut o înțelegere cu Monte Cristo și cu Petrică, că nu ei au fost cei care v-au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o plasă verde, subțire, deasă. E plin de țânțari pe aici. Cartier nou... După cum auzi, nu ne lipsesc broaștele. Încolo, e bine, nu? Da, e bine. Etajul cinci, două camere decomandate, dulapuri În perete. Nu ne plângem. Era să uit balconul. Avem și balcon. Grațian fuma În picioare. Scutura scrumul Într-o cutie de tablă, fostă conservă de pește. Se Îngrășase. Barba sură, părul mai rar. Doar zâmbetul era același, Înșelător ca o savană, adăpostind cu egală generozitate gheara leului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
subțire, deasă. E plin de țânțari pe aici. Cartier nou... După cum auzi, nu ne lipsesc broaștele. Încolo, e bine, nu? Da, e bine. Etajul cinci, două camere decomandate, dulapuri În perete. Nu ne plângem. Era să uit balconul. Avem și balcon. Grațian fuma În picioare. Scutura scrumul Într-o cutie de tablă, fostă conservă de pește. Se Îngrășase. Barba sură, părul mai rar. Doar zâmbetul era același, Înșelător ca o savană, adăpostind cu egală generozitate gheara leului și glezna antilopei. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
De ăștia e cu siguranță greu, Își zise Cain. Chipul i se lumină căci un gând bun Îi Încolți În minte: lor le va Închina această călătorie cât și discursul de adio pe care urma să-l improvizeze. Deschise ușa balconului În aplauzele mulțimii. 37. Gheretă visa că un șoricel albastru Îi rodea de zor un călcâi. Se trezi lac de sudoare. Se descălță În grabă și Își cercetă cu atenție piciorul. Ciorapul era Într-adevăr spart, dar pielea era nevătămată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
grabă și Își cercetă cu atenție piciorul. Ciorapul era Într-adevăr spart, dar pielea era nevătămată. Nici urmă de dinți. Doar un miros discret de năsal. Farmacistul și slovacul aplaudau În rând cu ceilalți. Cain era impunător ca un rabin. Balconul plutea deasupra gazonului și a lui Edu la doar câteva palme. Câinele de pripas Edu mârâia nemulțumit de ce se Întâmpla. Din când În când Își arăta colții. Cineva Îi aruncă un corn spunându-i “mai taci odată”. Edu Înhață prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ne mai vedem vreodată, permiteți-mi să vă urez de pe acum, În numele consilierilor municipali și al meu personal, să vă fie țărâna ușoară. Lumea izbucni În urale, iar Cain Își scoase batista compleșit până la lacrimi de urările primarului. Micul său balcon semăna cu nacela unui dirijabil gata să se desprindă de pe pământ. Se pregătea să spună “vă mulțumesc din suflet” când primarul ceru din nou cuvântul printr-un semn care nu avea nevoie de lămuriri suplimentare. Și Încă ceva: dumneavoastră lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de bronz cu inscripția “Golul iudaic” care alături de “Golul germanic” va străluci În veci pe firmamentul istoriei noastre, tot mai plină de goluri. Aveți cuvântul, domnule Cain.. Cain făcu un pas timid Înainte, Își Încleșta mâinile pe balustrada Îngustă a balconului, tuși discret de câteva ori În pumn Întorcându-și fața spre dreapta, apoi, fixându-și privirea asupra unei pălării cu voaletă, Începu să vorbească. 39. În absența amplificatoarelor, vocea firavă a lui Cain abia trecea de primul rând de ascultători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu care ea Își făcuse datoria. Toți Îl priveau pe Cain: Îl vedeau și se vedeau, auzeau și se auzeau. Și Înțelegeau că pleca unul de-al lor. Uimirea se transformă pe negândite Într-o procesiune tăcută care aducea sub balconul lui Cain tot felul de daruri: flori, fructe, miere de albine, vin, un caș de oaie, o găină vie Într-un coș de nuiele, o cartelă de telefon, o navetă de bere Hopfen König, o piatră de râu cât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu nervuri verzui-albăstrii, și le strecură mulțumit În buzunar. Celelalte lucruri vor fi duse prin grija lui Ajan la azilul de bătrâni. Adunarea se destrăma pe măsură ce darurile se Înmulțeau. Primarul și-a luat Încă o dată la revedere și a părăsit balconul Într-un mod original, trecând pur și simplu peste balustradă, spre nemulțumirea lui Edu care Își Înfipse colții În pantalonii de cașa pe care domnul Aștilean Îi purta doar la ocazii speciale Împreună cu un sacou Steilmann și o cravată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chestia asta se va ocupa el, Lazarovici; fericit când spunea tovarășe sau tovarăși; fericit când s-a Însurat; fericit când i s-a născut băiatul; fericit când a fost respins Planul Valev; fericit când a ascultat la radio discursul din balconul C.C.-ului după invazia Cehoslovaciei; fericit când l-a Învins pe Grațian În trei partide la rând, fericit când i s-a Întors fratele. Constata cu surprindere că, pentru un om de vârsta lui avusese destule momente de fericire. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doamnei Ster, decât să locuiască În propriul său apartament. Trăia urându-și cu Înverșunare trecutul. Un trecut mărunt, de om mărunt, oarecare. Un om oarecare dar cu amintiri... Una mai ales Îi revenea cu regularitate În minte: Se afla În balconul apartamentului său, privind descumpănit În jur. Și ce vedea: silueta obeză și dizgrațioasă a centralei termice plasată În dreapta blocului său, geamurile stropite cu vopsea ale blocurilor din față, bucuria stahanovistă a noilor locatari care cărau icnind mobile grele, furniruite, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își luase prânzul și, mulțumit peste măsură, coborî din cabină. Îi mai rămânea doar să acționeze o manetă. Înainte de a proceda conform instrucțiunilor auzi un strigăt și semne curioase ale unei matahale blonde care până atunci privea calm Împrejur din balconul său situat la etajul doi al blocului cu fațadă roz, singurul de acest fel În zonă. Ce dracu o vrea și ăsta, se Întrebă el trăgând de manetă. Lada campionului se ridică precum o katiușă În filmele de război și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așa, de var. Și apa, și țânțarii, morți pe loc de bună seamă. Nu degeaba albul e simbolul curățeniei, al vieții la urma urmei. Urcă apoi În cabină și porni din loc cu bucuria modestă a lucrului bine făcut. În balconul de la etajul doi, bărbătoiul de acum câteva minute era nicuțuc și prăpădit ca un copil. Cu ăștia nu poți construi nimic În țara asta, Își zise șoferul și dădu colțul, fericit că pe el se putea conta. Petru rămase sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
i se păru că deslușise În strălucirea ochilor ei chiar o anume curiozitate. Aseară, la ședința asociației de locatari. Și tu ce-ai zis? Ce să zic? Tăcu o clipă, Încercând parcă să-și amintească cât mai fidel declarația din balcon. Le-am spus așa: Sper ca fiecare dintre voi să aibă În mână un buchet de flori. Eu voi sta Întinsă pe podeaua uscătoriei ca pe un catafalc, Învăluită În răsuflarea voastră puturoasă de șliboviță și bere de doi lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bună seamă un număr al lui dar, din pricina frigului, se făcuse atât de mic, Încât nu se mai vedea. De când nu mai trecuse pe aici, arțarul din fața scării lui Grațian crescuse atât de mult, că abia Îl mai recunoșteai. Doar balcoanele blocului au rămas aceleași: pline de tot felul de obiecte, mai mult sau mai puțin folositoare. Pe laturile mici ale balcoanelor, cei prudenți Își făcuseră dulapuri din melacart pe post de scut protector Împotriva curiozității vecinilor, și de anexe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai trecuse pe aici, arțarul din fața scării lui Grațian crescuse atât de mult, că abia Îl mai recunoșteai. Doar balcoanele blocului au rămas aceleași: pline de tot felul de obiecte, mai mult sau mai puțin folositoare. Pe laturile mici ale balcoanelor, cei prudenți Își făcuseră dulapuri din melacart pe post de scut protector Împotriva curiozității vecinilor, și de anexe ale cămărilor care altfel ar fi explodat de borcane cu zacuscă, lădițe cu cartofi, ceapă și mere. Iarna, blocul Împrăștia În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de răspuns, apoi tâșni În sus ca o rachetă, ca o cometă ce se Întoarce În cer după ce zăbovise o vreme printre oameni sub Înfățișarea caraghioasă a unui porc din rasa Landrace. Lumina sa scoase toată lumea la geamuri și În balcoane. Mulți căzură În genunchi și Începură să se roage sau doar să-și facă cruce. 2. Flavius-Tiberius era mulțumit. Dusese lucrul până la capăt. Grațian tropăia și chiuia În balcon. Se bucura ca un copil de o șotie izbutită. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din rasa Landrace. Lumina sa scoase toată lumea la geamuri și În balcoane. Mulți căzură În genunchi și Începură să se roage sau doar să-și facă cruce. 2. Flavius-Tiberius era mulțumit. Dusese lucrul până la capăt. Grațian tropăia și chiuia În balcon. Se bucura ca un copil de o șotie izbutită. Într-o mână ținea o sticlă cu vin, În cealaltă un pahar. Își turnă și bău. În sănătatea cui, nu se știa. Flavius-Tiberius avea și el o sticla asupra lui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Și totuși, cineva trebuie să plătească, zise el tăios, amenințător, după ce timp de câteva clipe păru Împăcat cu soarta. Grijania cui l-o făcut! Duse mâna la carâmbul Înalt al bocancilor săi și scoase un cuțit de vânătoare. Privi Înspre balconul lui Grațian care urmărea atent dialogul lor neobișnuit de calm până atunci pentru grozăvia Întâmplării. Obosit de teoria cinică a supraviețuirii la români dezvoltată minute de Flavius-Tiberius, primi cu bucurie hotărârea lui de a supraveghea Îndeaproape porcul. Ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tânăr ca acum. Ce faci, hombre? strigă omulețul. Vrei să-l strivești? Vrei să-l Înăbuși? Nu vezi că respiră? Chemăm Salvarea! Ce s-o mai chemăm? O aud deja. În cazuri de-astea Însă, nu vine singură... Ăștia din balcoane n-au stat degeaba. 6. Flavius-Tiberius, Îngropat până sub bărbie În zăpadă, zâmbea văzând Împlinirea aceasta hazlie a predicției Violetei: Te vei Întoarce și vei fi strivit. Dar cum să-l strivească zăpada aceea albă, ușoară și caldă, ca odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Russ. Am găsit-o pe Sally Stinson. Ne vedem într-o jumătate de oră pe North Havenhurst, la numărul 1546. — Alerg! • • • Adresa pomenită era un bloc în stil spaniol: pereții din ciment văruit erau în formă de turnulețe ornamentale, iar balcoanele erau acoperite cu pânză decolorată de soare. Câte o alee ducea la fiecare ușă de apartament. Russ aștepta lângă cea din capătul din dreapta. Am lăsat mașina într-un loc interzis și m-am grăbit să ajung la el. Un individ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
construise un motor fără carburanți care funcționa pe bază de telepatie, dar după ce-l porneai, te durea capul, altul reușise să obțină un soi de porumb care creștea pe case, ca iedera, luai știuleții la etajul 10, cu mâna, din balcon, câte și mai câte! În ceea ce mă privește, primisem sarcina să construiesc un satelit artificial care să pară natural și care nu trebuia numai să transmită informații despre planeta în jurul căreia se învârtea, dar să și intervină în caz că planeta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Își făcu curaj și Închirie un apartament de la etajul al patrulea al unui bloc nou din South Kensington. Era o masă simetrică și frumoasă de cărămidă londoneză de un ocru pal, cu fațadele Îmbrăcate În piatră, ferestre În relief și balcoane cu balustrade delicate de fier forjat, amplasată la jumătatea lui De Vere Gardens, o intrare largă și liniștită, care dădea În Kensington Gore. Adresa avea o notă de distincție care Îl Încânta, iar locuința prezenta Îmbunătățiri uriașe din punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
când muncitorii erau plecați. Se duse să o ia de acasă, din Sloane Street, și merseră pe jos până În De Vere Gardens. — N-or să te obosească scările, dacă stai la etajul patru? Îl Întrebă ea arătând, din stradă, către balcon. — A, așteaptă și-ai să vezi, Îi răspunse el, cu ochii strălucind. — Un ascensor! exclamă ea când ajunseră. — Doar că i se spune lift, remarcă Henry, deschizând cu un fâșâit ușile de metal dantelat și invitând-o În cabina mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]