5,404 matches
-
proto-germană.) Alte exemple de cuvinte de origine celtică introduse de mult sunt "blak/blaðak " (zer) limba irlandeză "bláthach"; "drunnur" (coadă de animal) limba irlandeză "dronn"; "grúkur" (cap, păr de pe cap) limba irlandeză "gruaig"; "lámur" (mână, labă) limba irlandeză "lámh"; "tarvur" (bou) limba irlandeză "tarbh"; și "ærgi" (pășune]) limba irlandeză "áirge". Limba distinctă feroeză s-a dezvoltat între secolele al IX-lea și al XV-lea, dar era încă inteligibilă cu Limba veche nordică de vest. Probabil că era înrudită cu limba
Limba feroeză () [Corola-website/Science/300731_a_302060]
-
-lea, comuna Colți făcea parte din plaiul Buzău a județului Buzău și avea în componență satele Aluniș, Călugărițele, Colții de Jos, Colții de Sus, Camburu, Comarnici, Fijerești, În Poiană, Ligurești, Lupoaie, Măgădani, Mățara, Muscelu Cărăimănesc, Paltinu, Strâmba, Seciu și Valea Boului, cu o populație totală de 2080 de locuitori ce trăiau în 546 de case. În comună funcționau 7 mori de apă (4 pe Bâsca, 2 pe valea Colților și una pe valea Boului), o pivă, 3 fierăstraie, o stână și
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
Muscelu Cărăimănesc, Paltinu, Strâmba, Seciu și Valea Boului, cu o populație totală de 2080 de locuitori ce trăiau în 546 de case. În comună funcționau 7 mori de apă (4 pe Bâsca, 2 pe valea Colților și una pe valea Boului), o pivă, 3 fierăstraie, o stână și 4 biserici (între care și cea de la Aluniș, săpată în piatră). În 1925, comuna este consemnată în aceeași plasă, având 2307 locuitori în satele Aluniși, Călugărițele, Colții de Jos, În Poiană, Mățaru, Muscelu
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
fierăstraie, o stână și 4 biserici (între care și cea de la Aluniș, săpată în piatră). În 1925, comuna este consemnată în aceeași plasă, având 2307 locuitori în satele Aluniși, Călugărițele, Colții de Jos, În Poiană, Mățaru, Muscelu, Paltinu și Valea Boului. În 1950, comuna a intrat în componența raionului Cislău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, a redevenit parte din județul Buzău, în componența actuală, de-a lungul timpului multe din satele sale montane risipite
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
are nici un pârâu cu apă curgătoare permanentă. Bălaia apare în primele documente de arhivă în anul 1712, document din care rezultă că era compusă numai din 6 familii. în anul 1713 apare cu 17 familii, având în posesie 26 de boi, 34 de vaci, un cal, 34 porci, 12 oi și unsprezece capre. Tot din același document reiese că erau 17 iobagi pe moșia familiei Telegdi. Nu rezultă din document dacă au mai fost și alte persoane. In anul 1719, satul
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
oi și unsprezece capre. Tot din același document reiese că erau 17 iobagi pe moșia familiei Telegdi. Nu rezultă din document dacă au mai fost și alte persoane. In anul 1719, satul Bălaia mai este evidențiat cu 10 iobagi, 6 boi, 9 vaci, 6 cai și 8 porci. Peste 66 de ani, adică în anul 1785 se arată că în Bălaia au fost 74 de case cu 82 de familii, 361 persoane de religie ortodoxă. Aproximativ în jurul anului 1800, bălăienii și-
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
care una părăsita, de unde izvora apă, aceasta se tulbură înainte de furtună. ( Sală Alexandru - 92 ani ) Lângă fântână Foarului în buza dealului, se zice că s-ar afla o piatră îngropată în pământ care nu se poate mișca, trasă de doi boi. În valea Bicilor ( a taurului communal ), pe versantul cultivat, s-ar afla un izvor, simetric cu izvorul Popii (Laza Miron, a Vuchii) Ocupații: Agricultură, cultivarea cerealelor: grâu și porumb. Cultivarea cânepii pentru producerea firelor necesare țesăturilor din cânepă(trama) și
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
se scuturau toate boabele din spic. Paiele se scuturau de boabe cu furca din lemn, iar boabele se scuturau și se vânturau de pleava la vânt și cu ciurul. Un alt procedeu era călcatul spicelor din snop cu caii sau boii până la apariția batozelor de mână care erau acționate de patru oameni și a batozelor care erau acționate cu caii Istoric: - Istoric: numele satului vine de la un călugăr iezuit sau fraciscan Saint Martin (informație preot Vasile Frențiu). Este adevărat că ungurii
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
care au intrat. Eu ( Frentiu Titus, n.a.) eram student în București și i-a văzut, bineînțeles pe cei de la noi nu i-au urmărit și nici căutat. (Frentiu Titus) La intrarea în CAP, în sat existau peste 30 perechi de boi, 6 perechi de cai, adică 36 de familii aveau atelaj de lucru, restul aveau bivoli că atelaj și vaci roșii cu care își făceau treburile gospodărești, deși nu era nicio gospodărie să nu-și poată lucra pământul. - 1964, după colectivizare
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
putea fi ales chiar dacă nu intra în această categorie, dar avea, probabil, mai multă autoritate sau spirit organizatoric. De exemplu, la 1712 jude în satul Bălnaca era colonul Gabriel Groza, care nu avea nimic în comparație cu Nicolae David, care avea 2 boi, 3 câble de porumb, 3 clăi de fân. Dacă în prima jumătate a secolului al XVIII-lea funcția de jude era o cinste, la sfârșitul secolului devine o servitute nedorită, din cauza sporirii obligațiilor iobăgești și a abuzurilor stăpânirii Din documentele
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
și nivelul de trai al populației satului. Se diversifică semănăturile, cultivându-se, pe lângă grâu, porumb, orz, mei, ovăz și floarea-soarelui. Din floarea-soarelui, în 1746 se obțin 380 buc, în 1753, 363 buc. Se creșteau animale mari, folosite la munca câmpului: boi, vaci și cai. Sătenii aveau 10 boi în 1713 la 1725 - 22, iar 1753 - 25. Mai creșteau porci, oi, capre, albine. Începe să apară o oarecare stratificare socială a populației, raportată la numărul de animale pe care le creșteau probabil
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Se diversifică semănăturile, cultivându-se, pe lângă grâu, porumb, orz, mei, ovăz și floarea-soarelui. Din floarea-soarelui, în 1746 se obțin 380 buc, în 1753, 363 buc. Se creșteau animale mari, folosite la munca câmpului: boi, vaci și cai. Sătenii aveau 10 boi în 1713 la 1725 - 22, iar 1753 - 25. Mai creșteau porci, oi, capre, albine. Începe să apară o oarecare stratificare socială a populației, raportată la numărul de animale pe care le creșteau probabil și pentru comerț, așa cum este cazul din
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
numai inventarul global al animalelor și cerealelor, se evidențiază unele diferențieri din punct de vedere economic. La creșterea oilor și caprelor se înregistrează un regres față de media de familie de 5,1 în 1713 la 1,4 în 1753. Media boilor scade de la 1,4 în 1713 la 0,5 în 1753, la cai de la 0,2 la 0,1; la porci de la 2,5 la 2,1, la vaci de la 1,2 la 1,1. Dacă inventarul animalelor este în
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
la Valea Neagră de Jos era cneaz Florian Breban din aceeiași familie Brebe. Locul numit Brebe mai păstrează pâna azi urmele vetrelor de casă ale familiei respective situate în afara vetrei actuale a satului.Cneazul Breban deținea la acea dată doi boi, opt porci , un cal și oi. La 1700 satul cumpăra un Chiriacodromion tipărit la Bălgrad,un an mai devreme, pentru biserica din localitate. La 1734 satul înalță actuala biserică de lemn meșteri fiind Nicoară Freanț din satul Agrij din ținutul
Valea de Jos, Bihor () [Corola-website/Science/300879_a_302208]
-
Rebre minor" însemnând „Rebrișoara” sau „Klain - Rebre” (1577). Într-o scrisoare a șoltuzului Sucevei din anul 1638 este amintit Grigore, feciorul popii din Rebrișoara. La 1642 satul avea 43 de gospodării dintre care 8 familii cu câte două perechi de boi, 16 cu câte o pereche de boi, iar 12 fără animale de tracțiune. În anul 1691 "Popa Toma și Toader și cu toți sătenii, cu mici cu mari, tineri și bătrâni" jurau credință împăratului habsburgic Leopoldus. Conscripția din 1733 înregistra
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]
-
1577). Într-o scrisoare a șoltuzului Sucevei din anul 1638 este amintit Grigore, feciorul popii din Rebrișoara. La 1642 satul avea 43 de gospodării dintre care 8 familii cu câte două perechi de boi, 16 cu câte o pereche de boi, iar 12 fără animale de tracțiune. În anul 1691 "Popa Toma și Toader și cu toți sătenii, cu mici cu mari, tineri și bătrâni" jurau credință împăratului habsburgic Leopoldus. Conscripția din 1733 înregistra Rebrișoara ca sat românesc cu 219 familii
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]
-
uliul șorecar, cucuveaua, corbul, bufnița, ursul și cerbul carpatin. Agricultura s-a practicat încă de la întemeierea satelor comunei, pe suprafețe variabile în timp, dar în condiții grele datorită reliefului. În 1750 de pildă se ara cu pluguri trase de 4-6 boi, iar fertilizarea cu gunoi de grajd, deși nu se făcea îndeajuns din cauza dificultății de a-l transporta. Se practica în schimb târlirea (staționarea turmei de oi pe o anumită suprafață de teren, în așa numită târlă. Excrementele oilor devin un
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]
-
1950 de către societatea româno-sovietică în condiții dificile, cu forță de muncă redusă și sezonieră, cu mijloace de muncă precare, până în 1955. Locuri de pășunat și păduri bogate în jir (fructul fagului) fiind suficiente, creșterea animalelor-oi, capre, porci, bivoli, vaci, boi și cai a fost nu doar o ocupație lesnicioasă ci și de mare folos. În anul 1957 au fost înființate întovărășiri zootehnice, tpzuri, cum le spuneau oamenii, forme de organizare socialistă, premergătoare Cooperativelor Agricole de producție. În anul 1977 a
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]
-
vidre. Sunt ocrotite de lege: uliul șorecar, cucuveaua, corbul, bufnita, ursul, cerbul carpatin. Agricultură s-a practicat încă de la întemeierea satelor, pe suprafețe variabile în timp dar în condiții grele. În trecut (1750) se ara cu pluguri trase de 4-6 boi, iar fertilizarea cu gunoi de grajd, desi necesară nu se făcea din cauza dificultății de a-l transporta. Se practică în schimb târlirea. Nevoia de terenuri agricole, determinate în bună măsură de sporul demografic, i-a silit pe oameni sa despădurească
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
viață al locuitorilor. În prezent se ocupă de exploatarea și comercializarea lemnelor pentru foc și destinații industriale, patru societăți comerciale cu 19 angajați. Locuri de pășunat și păduri bogate în jir fiind suficiente, creșterea animalelor - oi, capre, porci, bivoli, vaci, boi, căi, a fost nu doar o ocupație lesnicioasa ci și de mare folos. În anul 1957 au fost înființate întovărășiri zootehnice, forme de organizare socialistă, premergătoare Cooperativelor Agricole de Producție. În anul 1977 a fost înfințată Asociația Crescătorilor de Animale
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
luate din lumea animalelor și florilor, din viața socială și de familie sau dintr-o lume fantastică care sunt sugestiv - pregnante. Ceea ce dă un colorit sunt întâmplatorul și compararea realului cu elemente ale fantasticului. Din repertoriul jocurilor amintim : "“De-a boii”" , "“De-a caii”" , "“De-a pichili-n poartă”", "“De-a iepurii”", și multe altele. Jocul "“De-a iepurii”" a fost menționat de Traian Gherman în revista "“Satul și școala”", numărul 3-4 pag.114-115 din anul 1958. Localitatea este recunoscută pentru tradițiile
Silivașu de Câmpie, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300891_a_302220]
-
rețea cuprinde: pe partea stângă: Grozavul, pârâul Bondarului, pârâul Huhului, Valea Glodului, Valea Porcului, Valea lerboșelii, și Valea lerboasei, Valea Colibilor, Leștiorul, Valea Largă și Valea Cusărița. Pe partea dreaptă: pârâul Salhoșelii, pârâul Ungurului, Tisa, Valea Măgurii, pârâul Horghii, Valea Boului, Valea lui Samson, Valea Seciului, Blidarul, Blidărelul, Blidirelul, pârâul Pârului și Valea Runcului. Debitul maxim are loc în lunile martie-mai, ca urmare a topirii zăpezilor și a ploilor, iar cel minim, în cursul lunilor de vară, mai ales a verilor
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
contelui Cristian de Saros - Patek și nepoata de sora a fo- ișpanului de Brașov) cere, de la Ecaterina ( întreținută călâului din Brașov- Martin Hender), documente despre boeria lui Vlad Tudor, oferindu-i că răsplată „moșia ei din Crihalma, cu conac, cu boi, cu cai, cu tot ce se află acolo”. La 1490, regele ungur Vladislav da din “feudas regii” ( dreptul regelui asupra pământului) pământul sau din Crihalma că feud, nobilului ungur Tetros de Kopan, din Turda, care neputându-l administra de la distanță
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
uriașă pentru mașini, unelte, parc mare aranjat și îngrijit, ghețar mare, trei grădini, lac pentru colectarea reziduurilor menajere de la animale,etc, este vândută de moștenitorii familiei Petki și cumpărată de 11 țărani din sat, cu contravaloarea a 11 perechi de boi la vremea respectivă. Așa cum reiese din monografia întocmită de preotul satului - Dionisie Bucur, la vremea respectivă acesta a făcut multe demersuri la Consiliul de Miniștrii în vederea încercării de a determina și lămuri statul să cumpere moșia și a o transforma
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
lingură de lemn, dintr-o strachină mare, în care se punea lapte și mămăligă. Se mai prăjea carne de porc într-o tigaie și apoi se punea la mijlocul unei mese înconjurată de 3 mămăligi. Principalele animale din gospodărie erau caii, boii și vacile. Boii erau principalele animale folosite la plug. Țăranii se ajutau unii pe alții și lucrau în mici echipe în funcție de unelte și animale de lucru. Cei care erau mai săraci și nu aveau pământ se ocupau cu păzitul vacilor
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]