6,158 matches
-
pentru întreaga masă de oameni flămânzi, înfometați, care dacă pământul ar fi fost comestibil și-ar fi umplut mațele cu el, ca râmele, numai să scape odată de crampele și durerile grozave suportate de un organism căruia i se lipise burta de spate. Moș Danilov plângea pentru fiecare ființă luată separat, cât și pentru omenirea suferindă luată în întregul ei. Unde ești, moș Danilov, suflet mare și binecuvântat, a cărui inimă sângera la suferințele semenilor săi; era însuși Iisus Hristos ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
moș Danilov" omenirea ar fi fost scutită de atâta suferință și batjocură, s-ar fi bucurat mai mult de cele pământești și n-ar fi visat la cai verzi pe pereți inventând și scornind cu mintea în delirul halucinant al burților goale spațiul inexistent numit RAI, unde poți găsi o bucată de mămăligă cu ceapă să-ți astâmperi foamea criminală. Moș Danilov a avut încredere totală în omul acesta necunoscut, străin, venit de pe meleaguri îndepărtate. Cum de-a intuit el, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a luat piuitul. A rămas strivit sub metalul rece mânjit de sângele împrăștiat peste tot. Apa continua să curgă în galerii, iar șobolanii înnebuniți se buluceau spre exterior în căutarea prețiosului oxigen. Aici, cu ochii bălăciți de apă și cu burțile umflate, alergau dezorientați de colo-colo în căutarea unei înșelătoare scăpări. N-aveau nicio șansă. Erau mari, aproape cât o pisică, de parcă ar fi fost clonați undeva, pe o altă planetă, puternici, cu ochii mici și răi ce scânteiau și te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pas înainte în înțelegerea "spiritului" orașului București, orașul meu adoptiv. Orașul de mătase. Concert de muzică sacră la Radio, susținut de o corală a Patriarhiei Române. O corală a contrastelor: un bas profund, à la russe, înalt, bărbos, cu o burtă impozantă înfășurată cu un brâu de mătase de o culoare violentă. Un trac. Un altist mic, bărbos și el, trac și el, fără brâu, în schimb. Merg la concert însoțit de Dana, fosta mea mare "dragoste" adolescentină. Lipsă evidentă de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
120 km la oră. Dar și box-ul de fier sau cuțitul de parașutist cu zimți, cu care interlopii din Arad specializați în alba-neagra îi jefuiesc pe nenorociții care pleacă să muncească în Occident și se duc să-și golească burta plină de bere ieftină în toaletele mizere de pe traseu. Inclusiv cele de la granița dintre Ungaria și Austria, punctul de maximă dezvoltare spre Vest a acestor gunoaie umane, "ambasadori" de elită ai țării mele. Pasaj adăugat ulterior, un fragment dintr-o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ființe vii, are ca scop ultim reproducerea, care atinge optimul în jurul vârstei de 30 de ani. După acest prag, degradarea devine ireversibilă, scopul a fost atins, iar carcasa începe să îmbătrânească iremediabil. Ne îngrășăm, depunem grăsime în jurul șoldurilor sau pe burtă, orele de fitness nu mai ajută la nimic. Nu ne mai putem "autorepara". Corpul maurul, și-a făcut datoria, poate să moară. Ultimul citat din articolul lui Nicușor Dan, matematician român care a petrecut șase ani în Franța, la studii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
țigară. Un miros perfid care impregnează hainele, pielea, părul capului, tot! Nu este de mirare că mulți dintre cei care lucrează în bucătării au părul tuns foarte scurt sau sunt rași în cap, pentru a facilita igiena de după ieșirea din burta monștrilor gastronomici: frumoși pe dinafară, rău mirositori pe dinăuntru. Am mai avut ocazia să scriu despre această ultimă haltă civilizației occidentale, depozitul second-hand Emmaus, ca și alte magazine de vechituri în care se reciclează obiectele inutile, cele vechi, dar încă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Se pare că cei din juriu și-au dat imediat seama de acest fapt. Nu am obținut bursa NEC. Pentru că tot am venit la București, profit de ocazie și mă comport ca orice exilat întors acasă. Am mâncat ciorbă de burtă și tocană de ciupeci, în picioare, într-o "împinge tava" de pe lângă Biserică Sfântul Gheorghe Nou. Am mâncat cu poftă, cu pasiune chiar, înconjurat de măturători de stradă, muncitori fugiți în pauză de masă, dar și câțiva tineri din clasa medie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
morții sau, pur și simplu, încă odată, țara lui Ubu? Pasaj adăugat ulterior doi: nu, nu este țara lui Ubu, este țara lui Fubu. Așa stă scris pe jumătate din tricourile purtate strâns pe piept (sau mai degrabă strâns pe burțile de bere) de către masculii în serviciu din București.) Sentința implacabilă a lui Rudyard Kipling "East is East and West is West, and the two shall never meet". O găsesc citată de René Guénon în prefața sa la Orient et Ocident
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
monezi mici, calde, proaspăt cerșite. Cumpără un pumn de cireșe. O marfă extrem de scumpă aici. Sfântă poftă! Îl regăsesc afară, pe trotuar, unde scuipă energic sâmburii mărunți și negri, visând la cireșii enormi de acasă, unde mănâncă pe săturate, cu "burta", nu cu suta de grame, ca aici. După trei zile: îi regăsesc pe aceiași țigani ardeleni la cursa de autocar de București, încărcați ca niște furnici recuperatoare cu televizoare stricate, haine vechi, covoare înfășurate ca niște plăcinte uriașe etc. Cel
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
curtea-balconul-ograda lor din România, unde vor servi la exterminarea acustică a vecinilor. Evident, șoferii se fac că nu-i bagă în seamă, le spun că au bagaje etc; până la urmă cad la pace, tot acest calabalîc își găsește loc în burta chitului de metal. Admir sincer talentul pe care-l posedă de a transgresa orice reguli bine stabilite, inclusiv în dura, intoleranta Elveție. Revin din Franța, unde am dus la poștă două plicuri recomandate pentru Canada. Este mult mai ieftin să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care scaunele sunt extrem de înghesuite, în vederea îmbarcării unui număr cât mai mare de pasageri. Serviciu la bord minimal, fără băuturi alcoolice. Impresionantă vederea a 386 de persoane (fără personalul de bord), masă supusă și resemnată care așteaptă cuminte intrarea în burta chitului aerian alb-lăptos, imaculat. De fapt, acceptă resemnați toate pericolele asociate unui zbor la 11 km înălțime deasupra apei cele mari, timp în care soarta le scapă total din mâini. Cu acest zbor călătorește și un grup de circa treizeci
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
memoria sa și a clipelor minunate pe care le-am petrecut aici amândoi, mă duc să fac o vizită fulger la Marché aux Puces, piață pe care amândoi o iubeam tare mult. Aud din ce în ce mai multe vorbe românești printre cartoanele cu burțile revărsate, conținând toată istoria Genevei și a regiunii. Vreau să cumpăr un nimic (un perforator) și urmează inevitabilă deziluzie, discuție cu nuanțe rasiste. De fapt, mă așteptam la acest episod. Vânzătorul de nimicuri, îngrijorat și enervat de aspectul meu kosovar-balcanic
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fi pus pe „ai mei”. Mai păcătoasă decât jerba lui Maurer la mormântul lui Mannărgheim... Duplicitar până și în frică, ideea de a ieși din sală rezistă într-o întrebare comică: și dacă aș fi explicat că m-a apucat burta? Din nou îmi apăru în minte: „Bebi, iar?”. Cât luă Husak puterea la Praga - după cum desprindeam acest nume frecvent în banda sonoră - m-am jucat cu o scenă în care Vali (aflat în sală, lângă mine) explica tovarășilor sovietici că
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Călăuzit de steaua atotbiruitoare a Partidului Comunist Român, impulsionat de energia și înțelepciunea secretarului general, acest destin nu poate fi decât triumfător.“ (Săptămîna, 16 decembrie 1977) MARGUL SPERBER Alfred „Ei plâng Democrația din trecut... De-atâta zbieret, parcă-i doare burta; Mai mult îi doare însă ce-au pierdut: (Uzine și moșii aveau cu hurta). Îi roade «Libertatea»; li-i necaz Că nicăieri nu poate să-nflorească; Dar «Libertatea» ce-o doresc ei azi E ca poporul iar să-l jecmănească
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
viu“ în jurul imaginii centrale, de parcă suma energiilor lor copulative s-ar fi concentrat asupra acelui perimetru privilegiat. Acesta consta într-o poză-afiș (de tip centerfold, aveam să-mi dau seama ulterior) ce înfățișa un bărbat în pielea goală, culcat pe burtă pe o blană de leopard și zâmbind larg și tâmp, cu ochii ațintiți în lentila aparatului. „Exact ca pozele cu bebeluși culcați pe blănița fotografului din vitrina de la Baby Foto!“, am exclamat în sinea mea, stăpânindu-mă să nu pufnesc
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de sub ochi și doar a mai apucat să o smucească în momentul în care ea își băgase deja degetele în priza de lângă bucătărie. Șocul electric le-a izbit în perete pe amândouă, iar tânăra mamă a simțit și ghemotocul din burta ei răzvrătindu-se... Copila negruță mișca, însă carnea degetelor era crudă și lacrimile au început după aceea să țâșnească, odată cu țipetele ascuțite. Tot cer înnegurat cu urme rozalii era și în noaptea aceea a cutremurului, în ’77. Copiii eram toți
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu i se intra în voie, nu era deloc ușor să o duci cu vorba sau să o minți. Numai minciunile cele mai stufoase îi sunau a adevăr. Cum taică-meu era un mincinos nu din fașă, ci chiar din burta maică-sii, îi turna mamei cele mai neauzite povești, numai să mai tragă de timp până la intrarea în posesie a apartamentului și până la plecarea la băi, care se amânau, de altfel, de la o săptămână la alta. Mult timp, vina pentru
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
el și mă întreabă pe unde am umblat de la cinci până la șapte seara. Mă amenință că, dacă-l mint, bagă militărie în mine, mă duce și mă aduce de la școală. Mă pufnește râsul și râd ținându-mă cu mâinile de burtă. „N-ai nici o grijă, tată, nu umblu cu străini, nu sunt ca Anca. Am fost la prietena mea, e de familie bună, taică-său e prof la medicină. Uite, mi-a dat să ascult un disc cu A-ha, un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
căci nu cred că a dus-o la colega ei de catedră, profesoară de română, s-o întrebe ce părere are despre ea și, eventual, să-i facă un scurt comen tariu. Ca și maică-mea, eu am mers pe burtă, m-am făcut că n-am băgat de seamă că mi se dăduse iama prin sanctuarul meu secret. Peste o săptămînă, „poe zia“ a reapărut în dosarul meu, deși eu îi schimbasem acestuia ascunzătoarea. Cît despre mine, disprețul pentru „poftele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
altfel, tocmai se încheia, rostea dîrz : „Să mergem la mormîntul lui Nichita !“. Eu, comod cum sînt, făceam mofturi. Bazil se înflăcăra dintr-odată și-mi spunea : „Nu ești demn de Nichita !“. Eu acuzam o durere groaznică de cap sau de burtă, iar ei nu mai stăteau la discuție și o porneau, călăuziți de-un ideal, pe jos, către Bellu. Pînă la Bellu, cîntau, pe străzile mai lăturalnice, cîntecele „lui Nichita“, cădeau și spărgeau sticlele pe care le aveau în buzu narele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
jos, să nu mai stea cu ei uzi pe el ! Băiatul n-a vrut de prima dată, dar, cum maică-sa era foarte nervoasă, n-a avut ce face și s-a dezbrăcat. A dat să se așeze repede pe burtă, dar mama n-a fost de acord și i-a spus să stea pe spate, să-l prindă soarele bine, că pe burtă a stat destul. Cu chiu, cu vai, Dănuț s-a întors cu fața-n sus și, pentru că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nervoasă, n-a avut ce face și s-a dezbrăcat. A dat să se așeze repede pe burtă, dar mama n-a fost de acord și i-a spus să stea pe spate, să-l prindă soarele bine, că pe burtă a stat destul. Cu chiu, cu vai, Dănuț s-a întors cu fața-n sus și, pentru că nu mai putea de rușine, și-a pus un prosop pe cap. Măcar chipul să nu i se vadă ! Prosopul însă nu rezolva
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai mică, lovi turile pe care le primeam nu erau deloc neglijabile. Chestia după care se omora ea era să stea pe spate în pat sau în fotoliu și să dea cu picioarele. Îmi prindea cîte una în figură, în burtă sau chiar între picioare - și atunci mă enervam și nu mai țineam cont de dife rența de vîrstă și cu atît mai puțin că e fată. Desigur, pînă la urmă ea era cea care începea să plîngă. Luptele mele cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Dumneavoastră nu dirijați cum trebuie, bîigui el. învățătoarea se uită iarăși spre clasă cu aerul că „i-auzi ce zice !“. Cristi dădu tonul și toți începură să rîdă care mai de care. Învățătoarea rîdea și ea. Cristi se ținea de burtă. — Care dintre ei vreți să vă dirijeze ? întrebă ea clasa. — Cristi ! Cristi ! strigară toți în cor. învățătoarea se purta tot mai ciudat cu el, ba îi făcea lucruri urîte, ba îi arăta simpatie. În aceste din urmă cazuri, Dănuț uita
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]