6,257 matches
-
dintr-un anume narcisism. Dacă nu poți să faci canonul, dacă nu-ți stă în putință, găsești, precum Cioran, tot felul de justificări și soluții, care mai de care mai sofisticare, și construiești o țesătură a negativității. Adică, nu fac canonul, dar am o justificare solidă pentru asta, îmi legitimez poziția în așa fel încât cei care fac canonul să pară marginali. Un Adrian Marino, la noi, creatorul unei metode solide, tradus în lume, nu mai era interesat de creația literară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cioran, tot felul de justificări și soluții, care mai de care mai sofisticare, și construiești o țesătură a negativității. Adică, nu fac canonul, dar am o justificare solidă pentru asta, îmi legitimez poziția în așa fel încât cei care fac canonul să pară marginali. Un Adrian Marino, la noi, creatorul unei metode solide, tradus în lume, nu mai era interesat de creația literară propriu-zisă. O și disprețuia. N-am să vin cu o astfel de teorie. Știi, la teorii din acestea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unei metode solide, tradus în lume, nu mai era interesat de creația literară propriu-zisă. O și disprețuia. N-am să vin cu o astfel de teorie. Știi, la teorii din acestea toți putem fi buni. Deci, dacă tot nu fac canonul și fac o lectură de amator de ins care citește din plăcere și scrie cu iluzia că, la rându-i, construiește un text care ar trebui să fie descifrat, căci nu spun nici eu chiar totul, unele idei reies din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
române" în viziunea lui Mircea A. Diaconu? Mai bine mă puneai să-mi imaginez cum ar arăta ultimul scriitor în limba română? Ar fi ca gâtul unei clepsidre prin care se scurg Istoria ieroglifică, Țiganiada, Eminescu și aici ar urma canonul meu, al unui epigon, singurul în stare să mai citească scrierile ultimului scriitor. Fără îndoială, scriitorul ăla n-ar exista dacă n-ar fi însoțit, ca de umbra lui, de un critic. Și dacă scriitorul (ultimul, totuși, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o făcuse. Atunci s-a dus Lot la Avraam și i-a destăinuit acestuia cele petrecute. Avraam l-a povățuit și i-a dat cele trei surcele spunându-i: Mergi acasă, sădește-le În pământ și să le uzi!” Era canonul pentru Îndreptarea lui. Așa a făcut. Căra apa din Iordan cu un măgăruș de la distanța de 30 km. Nu era deloc ușor dar făcea ascultare. Însă nu ajungea niciodată cu apa acasă să poată uda, pentru că de fiecare dată Îi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
confecționa o nouă istorie a mișcărilor muncitorești, anterioară schimbării regimului. Scopul ? Evident unul propagandistic și justificativ. Mărturiile următoare, atent selectate, o oglindă fidelă a ideologiei oficiale, oferă, chiar și așa, o perspectivă personală asupra perioadei și evenimentelor. Chiar dacă nu respectă canoanele interviurilor clasice, pot fi considerate surse specifice istoriei orale. La o primă vedere, seamănă izbitor de mult unele cu altele, ca și cum textul ar fi fost redactat dinainte și doar semnat de către martori. În general, mărturiile se referă la desfășurarea evenimentelor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cu o unitate de proprietăți, de acțiune și de interese, o inepuizabilă resursă de cadre, al cărei „nucleu dur” îl formau muncitorii din ramura industrie grea. Beneficiari ai unei interesante tradiții interbelice, muncitorii Nicolinei se încadrau perfect unor astfel de canoane. Ei au fost printre primii chemați să urmeze îndemnul „înțelept” al Partidului, pe drumul construcției socialismului. Se pot identifica și câteva etape distincte ale acestui drum. Imediat după război, tema principală s-a axat pe coordonatele timpului, în semantica diferențelor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
lui Grigore, fondatorul „comunității religioase a fraților cehi și moravi”, cu privire la eforturile lor de a găsi un teritoriu prielnic stabilirii, semnificativă pentru toleranța și viața religioasă din Moldova: „Încredințându-ne, scrie istoricul, că aiurea nu putem dobândi hirotonia după toate canoanele scrierilor apostolice, noi în curgere de câțiva ani ne-am sârguit a ne informa despre rânduiala bisericii primitive, și de se află undeva oameni, care să fi păstrat, în primitiva puritate credința în Domnul nostru Isus Hristos. Spre acest finit oarecare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
poate avea îndoieli datorate situației: "de se va supăra neștine de hierea neagră, cum s-ar părea că se îndrăcește... iar de va fi adevărat îndrăcindu-se"... după cum și "cine de voia sa se va îndrăci, acela să cază subt canonul celor îndrăciți". Reiese încă un fapt: dubiul asupra integrității simulantului însuși "carele pe sine se va învăța... de îndrăcire... Adevărat easte că cela ce să lipeaște dracului, apropii-se împreunarea lui și amândoi duh sunt, drept aceia carele se face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
învăța... de îndrăcire... Adevărat easte că cela ce să lipeaște dracului, apropii-se împreunarea lui și amândoi duh sunt, drept aceia carele se face de voia sa îndrăcit și să închipieaște de face ale lui lucruri... să se canonească cu canonul celuia ce adevărat se îndrăcește". Cel "ce adevărat se îndrăcește" nefiind responsabil, rezultă de aici ideea că articolul se referă la simulantul nedepistat. Chestiunea este încă actuală, la nivelul nostru. Responsabilitatea unor acte cu caracter medico-legal variază în funcție de vârstă, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
se îndrăcește" nefiind responsabil, rezultă de aici ideea că articolul se referă la simulantul nedepistat. Chestiunea este încă actuală, la nivelul nostru. Responsabilitatea unor acte cu caracter medico-legal variază în funcție de vârstă, de sex și chiar de profesie, existând pentru preoți canoane speciale. Aceeași faptă era pedepsită variat, de exemplu sodomia (aberația sexuală). Într-un caz se canonește "înainte de a se face preot". Vedem deci o împrejurare. Dar, în alt caz, "Domnitorul Ioan Vodă Armanul băgat-au în foc, de viu, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cu intenție, astfel cum se configurează în ciclul amintit al Aventurilor lirice. Încă purtătoare ale unei figurații care aparținea epocii anterioare („macaralele“, „șantierul“, „cărbunele“, „turbinele“, „moara de lumină“ ș.a.), acele poeme au produs totuși, la apariție, senzația că înlătură niște canoane, măcar în plan formal, prin renunțarea mai peste tot la rimă, prin colocvialitate și debit torențial. Iar Câinele de lângă pod rămâne o piesă care nu a pălit, un poem reflexiv axat pe ideea confruntării dramatice a omului cu sinele profund
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Velea se opuneau clișeelor monumentaliste și eroizărilor forțate, intens cultivate anterior, și înfățișau nu eroi, ci oameni, oameni de toată mână, însă „netipici“. Aici era, de fapt, principala particularitate și notă polemică, în subsidiar, a prozei lui Velea, polemică față de canoanele realismului socialist, care decretaseră supremația tipicului. Personajele sale erau atipice, erau „ciudate“, „sucite“, procedau în răspăr față de uzanțe, acest comportament atrăgându-i autorului acuzația, gravă pe atunci, de abatere de la realism. Adevărul este că nuvelistica de început a lui Velea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
and the Român Law of Offices and Jurisdiction", în Res Publică Litterarum, 9 (1986), pp. 119-135, împreună cu Brentano, York Metropolitan Jurisdiction; J. E. Sayers, Oxford University Press, Oxford, 1971. ---, "Legatus apostolice sedis: The Pope's "alter ego" according to Thirteenth-Century Canon Law", în Studi medievali, ser. 3, 27 (1986), pp. 527-574. Fioravanti, Jacopo Maria, Memorie storiche della città di Pistoja (1758); rpt., Forni, Bologna, 1968. Fubini, , Riccardo, "Appunti șui rapporti diplomatici fra îl dominio sforzesco e Firenze medicea", în Gli Sforza
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Pe de altă parte, își dorește să revigoreze una dintre cele mai consistente racordări românești la modelele occidentale ale cercetării istoriei în veacul trecut. Ne referim la domeniul "istoriei mentalităților", ce și-a dobândit cu greu drept de cetate în canonul literaturii de specialitate autohtone, demers de care este legat numele lui Alexandru Duțu. Imaginile și imaginarul, sensibilitatea și sensibilul sunt teme care s-au regăsit frecvent în studiile sale. Așadar, seria se gaseste sub înrâurirea tradițiilor istoriografice reprezentate de Roger
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
l'" histoire des mentalités ", approche par laquelle l'historiographie roumaine du XXe siècle se raccorda pleinement à la manière occidentale de pratiquer la recherche historique. Cette démarche, dont îl ne faut pas ignorer leș difficultés à s'imposer dans le canon de l'historiographie autochtone, est liée au nom de l'éminent chercheur que fut Alexandru Duțu. L'image et l'imaginaire, la sensibilité et le sensible font pârtie de șes thèmes de prédilection. Se plaçant sous l'autorité intellectuelle de
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
hand, the series aims to revitalise the history of mentalities aș an area where Romanian historiography hâș been most closely în step with Western research models în recent times. This school of history fought hard for its place în the canon of Romanian scholarship, and is linked with the name of the eminent historian Alexandru Duțu, whose works frequently addressed such themes aș imagination and the imaginary, mindsets and mental representations. Thus the series is firmly within the historiographic tradition represented
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Gli organi", pp. 268-269. 25 Marvin B. Becker, Florența în Transition, ÎI, pp. 176ff. 26 Vezi notă 11 supra. 27 Asupra acestui argument: Figueira, "Classification"; Figueira, "Decretalists"; și Figueira, "Legatus apostolice sedis: The Pope's "alter ego" according to Thirteenth-Century Canon Law", Studi medievali, ser. 3, 27 (1986), pp. 527-574. 28 Vezi Peter Partner, "Florența and the Papacy, 1300-1375", în Europe în the Lațe Middle Ages, (eds) J. Hale, R. Highfield și B. Smalley, Northwestern University Press, Evanston, 1965, pp. 76-121
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
obțină o invitație din partea lui B.C.-P. pentru a participa la o discuție despre realizarea unui număr al revistei Dilema având ca subiect Cazul Eminescu [...]. Cu toții consideră că mitul Eminescu trebuie reanalizat și că se impune urgent o revizuire a canonului literar". Etc. Mai bine de jumătate din "roman" se alcătuiește din asemenea excesive politizări în jurul destinului acestui mit național, cu intenția discreditării și condamnării practicilor abuzive totalitariste, dar comentariul, chiar polemic și parodic, stârnește un disconfort (estetic, moral, de lectură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
unei refracții în "oglinda de aur", o deformare a realității în conștiința autoiluzionată, instaurarea unui paradis personal în mijlocul infernului". Apoi, Odin și poetul în care "textul propune o refracție în mitologie a lumii reale, prin oglinda mării". Etc. Unul din canoanele refracției este considerat a fi ironia, urmărită în poeme ca Dumnezeu și om, unde "poetul oferă imaginea unei lumi desacralizate, în care ritualul in-formării e golit se sensul mistic. El nu mai funcționează ca gest de aducere în prezent a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
substitui uneori, a-l presimți, a-l cunoaște, a-l lăsa să te substituie chiar sunt, toate, forme ale obsesiei dublului la Eminescu". Călin Teutișan a construit un sistem de reprezentare imagologică pe ideea oglinzii, ca metaforă a dedublării, în canonul căruia așează cu inteligență speculativă întreaga creație eminesciană, care se dovedește a răspunde perfect acestui nou tip de analiză, probându-și încă o dată modernitatea. De altfel, demersul exegetului e îndreptat în această direcție a demonstrației viabilității operei eminesciene sub exigențele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ideilor, de aprofundare a cunoașterii marelui scriitor, atât de necesar azi, când o reinterpretare a tuturor scrierilor literare și a exegezelor asupra acestora, din toate timpurile, se impune cu necesitate, nu doar pentru că acum e posibilă o exprimare dincolo de orice canon ideologic ci pentru că ne aflăm în fața unui alt orizont de manifestare umană ce-și pretinde reexaminarea critică a trecutului, în special a trecutului spiritual. Este un studiu temeinic, realizat cu o bună metodă critică de cercetare, cu probitate științifică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
succesive. Nici Iulian Costache nu-și propune să realizeze, iată, după mai bine de o jumătate de secol de la acea încercare, mai mult decât o "parcurgere a dosarului receptării", traversând epoci și survolând mentalități: Eminescu. Negocierea unei imagini. Construcția unui canon, emergența uni mit. (Editura Cartea Românească, București, 2008). E "un exercițiu de recuperare a istoriei receptării" și în cadrul acesteia, descifrarea "imaginii unui autor canonic", pentru a putea efectua astfel o "lectură a operei eminesciene într-o anumită companie paradigmatică", totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
scriitor deopotrivă ireverențios și inovator cu normele poetice, cum a fost Eminescu, survenea la limita de contact a unor "falii tectonice". Adică, în toiul celei mai angajate "bătălii canonice" a secolului al XIX-lea românesc, ce pune în coliziune posteritatea canonului pașoptist și emergentul canon junimist [...] La începutul secolului al XX-lea, exista deja un consens emoțional larg în legătură cu figura eminesciană și mutațiile de sensibilitate determinate de apariția poetului". În descinderea pe suprafețele oarecum speculative ale orizontului dezbaterilor teoretice, în general
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
inovator cu normele poetice, cum a fost Eminescu, survenea la limita de contact a unor "falii tectonice". Adică, în toiul celei mai angajate "bătălii canonice" a secolului al XIX-lea românesc, ce pune în coliziune posteritatea canonului pașoptist și emergentul canon junimist [...] La începutul secolului al XX-lea, exista deja un consens emoțional larg în legătură cu figura eminesciană și mutațiile de sensibilitate determinate de apariția poetului". În descinderea pe suprafețele oarecum speculative ale orizontului dezbaterilor teoretice, în general, Iulian Costache abordează problema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]