222,545 matches
-
Germană din București între anii 1993-1997. Între fapte și ficțiune, romanul său începe cu ilustra formulă conform căreia "orice asemănare a întîmplărilor și personajelor cărții cu situații și cu persoane reale este pur întîmplătoare și neintenționată". O formulă care, din capul locului, îndeamnă cititorul să opereze distincții nete dar și corespondențe posibile între real și imaginar. Cu totul, remarcabile în romanul de factură polițistă Ankunft in Bukarest sunt cîteva elemente care pledează în favoarea calităților literare ale lui Thomas Prinz. Stilul sarcastic
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
creația membrilor grupului, direct pe Internet, fără a se folosi de suportul tradițional de hârtie. Ce crezi despre un asemenea experiment? Internetul este un loc la care oricine poate avea acces și poate scrie ce și cum îi trece prin cap. În pofida acestei accesibilități, cred că deocamdată raportul cultural, ce intră în sfera gesturilor intime și foarte personalizate, dintre cititor și obiectul carte, nu este pândit de riscul de a dispărea și de a fi înghițit de calculator. Cartea e încă
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
capete un sens care nu prea concordă cu declarațiile oficiale ale Cotroceniului și ale Palatului Victoria. PDSR-ul nu se joacă numai de-a Priboiul în ultima vreme, ci produce semnale tot mai numeroase că intenționează să joace la două capete, Priboi fiind unul dintre ele, și nu cel mai important, la capitolul numiri în funcții. Dacă aceste semnale sînt involuntare, PDSR are posibilitatea de a găsi formule diplomatice pentru a face înlocuirile necesare, dar și pentru a-și limpezi mesajul
Oscilațiile PDSR-ului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16383_a_17708]
-
de liniște pentru a-și îndeplini programul. Dacă însă cabinetul Năstase pornește de la ideea că va rata acordul cu Fondul Monetar Internațional și că va fi nevoit să găsească împrumuturi alternative, atunci e de presupus că această politică la două capete nu e una a semnalelor involuntare, ci a semnalelor preventive. În următoarele luni ne vom lămuri și asupra intențiilor de viitor ale cabinetului Năstase, dar și asupra consecințelor pentru România a acestor intenții. Optimist vorbind, România ar putea rămîne în
Oscilațiile PDSR-ului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16383_a_17708]
-
din cauza somnului justiției. Dacă el ar fi fost condamnat, așa cum era normal, de la primele procese de calomnie care i-au fost intentate, C.V. Tudor nu și-ar fi putut fabrica aura de justițiar care poate spune orice îi trece prin cap și poate insulta și calomnia pe oricine, dînd impresia că are dreptate. Căci ce poate gîndi alegătorul cînd vede că, orice ar zice acest ins, el cade mereu în picioare? Nu e normal să-și închipuie că o fi avînd
Nota de plată a lui C.V. Tudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16365_a_17690]
-
că-l anunță ca niște mesageri. Felul lui B., conspirativ, de a te apuca de braț cînd voia să-ți comunice ceva important, sau să-ți explice, înfigîndu-și degetele în carne, în timp ce te ținea strîns de braț, aplecîndu-și spre tine capul și repetînd... dacă-ți spun... ori cînd îți spun eu... O senzație neplăcută, ceva de torționar... violentarea... deși era invers, fiind un urmărit din p.v. politic... Celălalt aștepta să termine, prins de brațul lui, ferm strîns, pînă ce B. îl
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
ei, se aplecă după păsări care săriră imediat pe spinarea, pe umerii lui fîlfîind în dezechilibrul lor; apoi, unul cîte unul, stîngaci, își luară zborul pe geam afară; dacă se putea spune așa ceva. Ajunși afară se ridică ținînd în mînă capetele de sfori, lăsîndu-și brațele peste prichiciul ferestrei înlesnind cît de cît zborul celor trei, care mai mult nici nu putură să dea din aripi decît ce le permitea A. cu necesitatea lui blestemată, dar înțeleasă... Era o libertate de cel
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
mine, mărturisesc!), în care contestă dreptul intelectualilor din țară de a-l ataca pe Vadim Tudor, pentru că ar proveni din aceeași familie spiritual-ideologică, adică din național-fascismul interbelic, eu constat că nu doar intelectualilor, dar nici politicienilor nu le trece prin cap să-l atace pe Vadim! Și nu pentru că ar fi conduși de o identică ideologie (această afirmație a contradictoriului intelectual budapestan e o pură prostie!) Ci pentru că, fără excepție, de la liberali și țărăniști la pediști și pedeseriști, sunt prea prinși
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
o "veche gardă" ce-și freacă mâinile fericită că echipa pretins reformistă (bine burdușită cu securiști și activiști comuniști, de altfel!) își va frânge gâtul, România pare a-și juca ultimele, timidele cărți democratice. O opoziție autopulverizată, incapabilă să scoată capul de sub moloz, nu va fi în stare, destui ani de aici încolo, să ajungă la putere. E tot mai clar că dacă regimul Iliescu va cădea (și el face toate eforturile ca să cadă!), alternarea la putere nu se va produce
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
Printre concluziile dezbaterii ducând la "profilaxia criminală", terorismul trebuind să fie propus Națiunilor Unite ca un act condamnabil, invocându-se ordinea publică universală, se remarcă și combaterea idealizării de către tineri a fenomenului discutat, ceea ce a produs mai multă bătaie de cap. Domnul Nagel, citat mai sus, remarcîndu-se ca un vajnic "avocat al diavolului". Miturile generale ale tuturor popoarelor din lume, având ca eroi justițiarii de toate categoriile ce "iau de la bogați și dau la săraci" -, despre care s-au făcut atâtea
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
ediție inaugurată, la Editura Eminescu, avea ca redactor pe d-na Doina Uricariu. Acum reluarea ei se produce la editura aceleiași stimate doamne, Du Style. Voi reveni mai tîrziu la comentarea ediției acum reluate cu titlul decis Opere anunțat din capul locului. Deocamdată, aș vrea să notez că Ion Pillat, nepot, prin mamă, al Brătienilor și fiul unui consistent moșier moldovean (în Miorcanii Dorohoiului) și-a petrecut copilăria la Florica (domeniul bunicilor materni) și în conacul tatălui, pe care i-a
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
asemenea situație, copil? Oh, da. Am în minte o imagine, eram foarte mică probabil, nu știu, și pe părinții mei am uitat să-i întreb la ce vîrstă am văzut asta. Era iarnă, era noapte, tata a venit acasă cu capul plin de sînge și mama îi ținea un lighean sub cap. Ligheanul ăla se umplea imediat cu sînge, mama îl arunca pe ușa deschisă afară, direct în zăpadă. Asta mi se părea că nu se mai termină. Dacă mai tîrziu
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
foarte mică probabil, nu știu, și pe părinții mei am uitat să-i întreb la ce vîrstă am văzut asta. Era iarnă, era noapte, tata a venit acasă cu capul plin de sînge și mama îi ținea un lighean sub cap. Ligheanul ăla se umplea imediat cu sînge, mama îl arunca pe ușa deschisă afară, direct în zăpadă. Asta mi se părea că nu se mai termină. Dacă mai tîrziu nu aș fi văzut capul tatălui meu cu un păr foarte
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
mama îi ținea un lighean sub cap. Ligheanul ăla se umplea imediat cu sînge, mama îl arunca pe ușa deschisă afară, direct în zăpadă. Asta mi se părea că nu se mai termină. Dacă mai tîrziu nu aș fi văzut capul tatălui meu cu un păr foarte negru și bogat despărțit de vreo trei cărări încrucișate, nu mi-aș fi amintit probabil niciodată imaginea de care-ți spun, pe care se putea s-o fi și visat. Apoi, la mai mulți
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
în adevăr", ca să zic așa. Uite, poate de-aici vinovăția. Și ce a fost, atunci? Am reușit să-l întreb pe tata prin '93, cu cîteva luni înainte de-a muri, ce a fost acolo, de fapt. Toată povestea cu CAP-ul o aflasem de la bunica mea, mama lui, și de la săteni. Fusese o colectivizare de operetă acolo, și în mare măsură datorită cumpătării lui. Adică el îi aduna pe cei cîteva zeci de săteni, pescari și le spunea: "Măi, fraților
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
spunea: "Măi, fraților, hai să facem singuri ce ne spun ăștia că uite, la Babadag și la Săcele s-au întîmplat nenorociri mari și vă rămîn copiii pe drumuri". Și oamenii își aduceau vitele și uneltele la sediul improvizat al CAP-ului. Seara, "conducerea tehnică", între care și tata, era chemată la ședință, la raion, iar bărbații plecau pe mare, la pescuit. În lipsa lor, femeile din sat se duceau la CAP și-și luau acasă vitele flămînde și uneltele. În fruntea
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
oamenii își aduceau vitele și uneltele la sediul improvizat al CAP-ului. Seara, "conducerea tehnică", între care și tata, era chemată la ședință, la raion, iar bărbații plecau pe mare, la pescuit. În lipsa lor, femeile din sat se duceau la CAP și-și luau acasă vitele flămînde și uneltele. În fruntea acestor "anticomuniste" tot cam de operetă, neștiind de fapt ce periculoasă e joaca lor, se afla bunică-mea, adică mama contabilului șef. Ce făcea tatăl tău în situația asta? Cînd
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
mai folosească. (MARELE PREOT se supune și varsă peste MAJESTATEA SA tot mirul din corn.) MARELE PREOT: La om nou, nume nou. Apele cerului să te curețe. Tu ești Cel Înalt! Amin! (MARELE PREOT îi așează coroana și tiara pe cap. MAJESTATEA SA face câte un pas în direcția celor patru puncte cardinale și primește de la GENERAL sceptrul.) GENERALUL: Sceptrul de nepărtinire, Înălțimea Ta. MARELE PREOT: Și te unim pe tine prin sfânta taină a cununiei cu poporul tău. Patria ta
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
MAJESTATEA SA ridică cupa. Bărbații din Sala Tronului se ridică în picioare, își dezleagă centurile, își iau cupele și îngenunchează la loc.) GENERALUL: Să dăinuiești veșnic, Împărate! MARELE PREOT: Amin! MAJESTATEA SA: Împărăția mea este lumea aceasta! (Dă cupa peste cap.) Să curgă sângele și vinul! Beți! MĂSCĂRICIUL: Să înceapă cheful! (Către CURTENI.) Și legați-vă izmenele că vă scapă fundurile blege pe-afară! (Toată lumea bea, iar Sala Tronului se umple de gălăgie. MAJESTATEA SA își admiră coroana, sceptrul și cupa
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
curg balele... (Către SFETNIC.) Voi v-ați bătut joc de mine cu umbrela asta, așa-i? MĂSCĂRICIUL: Las-o, că-i bună să te apere de scuipații dracilor. MAJESTATEA SA: Distrează-i pe nobili, ce stai?! Își pune coroana pe cap.) Asta da coroană... CURTEZANA (în șoaptă, către MĂSCĂRICI): Privindu-l, parcă te vedeam pe tine. Ai fi fost mai înălțător... GENERALUL: Înălțimea Ta, solii vor să-ți prezinte darurile trimise de regii lor. MAJESTATEA SA: Să plece la curțile lor
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
rău de înălțime. E periculos, pe cinstea mea! (Cei prezenți au înghețat. MAJESTATEA SA izbucnește în râs și, după el, toți CURTENII.) MAJESTATEA SA (ridicându-se din tron): Tu, de-acolo! De ce ești așa înalt?! (Către GĂRZI.) Scurtați-l de cap! (GĂRZILE îl iau pe CURTEANUL cel înalt, care se zbate și cere îndurare, și-l scot afară din SALA TRONULUI.) După ce-l aduceți la o dimensiune normală să-l întoarceți la locul lui, printre noi. Primul sânge e cel mai
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
Brătianu, ca ministru de Externe, apoi de Interne, legîndu-și numele, pe vecie, drept cel ce a proclamat, în Camera Deputaților, independența țării. Dar o personalitate politică n-a mai fost, dintre pașoptiști muntenii I.C. Brătianu și C.A. Rosetti devenind capii Partidului Liberal (în stare nascendi) și, apoi, din 1875, ca organism politic atotputernic, pe cînd Kogălniceanu, care a murit în 1891, a trebuit să se mulțumească cu roluri subalterne de ambasador sau de deputat ori senator. Rolul de prim ordin
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
da cu mangla, a da cu vastul = "a fura" (prin extindere glumeață și a da cu porcu' = "a sforăi"); alte construcții se recunosc în a da din buze, a-și da cu stîngul în dreptul, a-și da cu firma-n cap, a-și da talente etc. Dintre structurile mai noi am amintit altă dată a o da pe... "a trece la...; a începe să facă...". Foarte la modă e și reflexivul a se da urmat direct de un substantiv sau un
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
paginatul unui număr greu, consacrat Luciei Sturza Bulandra (Ivașcu lipsea din țară). Am înțeles cum trebuie să rezolv "mijlocul" dintr-un gest al lui cu mîna validă. Ne-am pus pe comentarii politice. Eu vorbeam, el nega ori aproba din cap. îi citeam părerile în ochi. Chiar și în situația aceea, știa perfect ce se petrece în lume. Mircea Grigorescu scăpase de închisoare, după 1944, grație unei previziuni, bazată pe imensa lui informație. Cînd rușii au obținut primele victorii în bătălia
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
ne spusesem la revedere, în poarta Uniunii. Era, din nefericire adevărat. Făcuse, probabil, un stop cardiac în timp ce negocia prețul unui kilogram de mere. în așteptarea procuraturii, îl așezaseră pe jos, lîngă tarabă. Cînd am ajuns eu, era complet acoperit, din cap pînă în picioare, cu ziare. Un vînzător ambulant de la care cumpăra (dar de la cine nu cumpăra Mircea Grigorescu ziare?) îl recunoscuse și procedase creștinește, cu ce avea și el la îndemînă.
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]