4,874 matches
-
ca și Iorga puțin mai înainte) vocea i-a fost înecată de țipete și reacții necontrolate. Iorga nu și-a mai ținut cursurile la universitate. A revenit abia în iunie pentru examene 124. Începînd din decembrie 1922, universitățile din România celebrau în fiecare an (în decembrie) o așa-zisă "Vacanță Națională Studențească" în amintirea Grevei generale studențești din 1922. În timpul acestor "serbări studențești" anuale, a fost nevoie să fie mobilizate forțe militare și polițienești pentru protejarea sinagogilor și a proprietăților și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe care nu l-ar fi ales un cineast din Franța, Italia, Belgia sau Germania) dezvăluie o trăsătură specifică. Printr-un noian de amintiri comune despre gloria și suferința din războiul recent, scăldate Într-o mândrie locală abia conștientizată, filmul celebrează spiritul englez. Se insistă pe știință și progres, pe muncă și organizare. Fără cea mai vagă referință la vecinii sau aliații Angliei (sic), țara e prezentată În 1951 așa cum fusese, de fapt, În 1940: un erou solitar. În 1828, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de riscul de a aliena casta militară, care moștenise un sentiment exagerat al propriei responsabilități În conservarea statului spaniol, cu valorile sale tradiționale. În toată perioada postbelică, armata spaniolă a fost răsfățată și flatată. Victoria ei În războiul civil era celebrată anual pe străzile marilor orașe; pierderile erau comemorate demonstrativ În monumentala Vale a celor Căzuți, terminată În septembrie 1959. Rangurile și decorațiile se Înmulțeau: când a căzut regimul, armata număra 300 de generali și un ofițer la fiecare 11 soldați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Germania marea artă era declarat cosmopolită (Vladimir Derevianko, directorul rus al Operei-Balet din Dresda, Îi comanda lucrări coregrafului american William Forsythe pentru un public german entuziast), subvențiile pentru artă În Franța aveau ca scop conservarea și etalarea tezaurului național: celebra exception culturelle. Era un adevăr general acceptat că marea cultură păstra În Franța o funcție pedagogică; canonul teatral, mai ales, era inculcat sistematic prin programa națională de Învățământ. Jane Brown, directoarea unei școli londoneze care le-a interzis elevilor În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o inițiere în misterele lui Isis. În opera sa, compozitorul austriac ilustrează importanța căutării unității pierdute și a încercărilor care duc la Cunoaștere. Acest caracter inițiatic este foarte prezent în Grecia, în orașul Eleusis, la nord-vest de Atena, unde erau celebrate mari ceremonii în onoarea lui Demeter, zeița grâului. În civilizațiile antice, în mod esențial agrare, ciclul bobului de grâu era trăit ca simbolul destinului omului. În civilizațiile antice predominant agrare, stadiile bobului de grâu reprezentau destinul uman. Pentru grecii antici
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
că, începând cu secolul al XVIII-lea Sfântul Vincențiu a fost, în același timp, atât patronul viticultorilor cât și al oțetarilor, ceea ce garanta uneia din cele două bresle împlinirea dorințelor. Atunci când "ceremonialul"40 Sfântului Vincențiu nu era decât o sărbătoare celebrată în intimitatea fiecărui sat, confreria "Cavalerilor Tastevin"41 a reînnoit obiceiul, organizând, în anul 1938 în prima sâmbătă după 22 ianuarie, o manifestare tradițională de amploare, inspirându-se din tradițiile ordinului Băuturii (ordre de la Boisson), înființat în anul 1703 la
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
din latină zi de naștere) a luat locul sărbătorilor solstițiului de iarnă, focurile de Sfântul Ioan43 au început să fie aprinse în perioada solstițiului de vară, în timp ce luna Mariei (luna mai)44 a urmat sărbătorilor de primăvară, în care se celebra reînvierea vegetației... Biserica a supus liturghia contingențelor vieții agrare cu scopul de a obține un singur calendar al sărbătorilor, îmbinând aniversările religioase cu cele laice. Sărbătorile vinului fac foarte bine dovada acestui compromis. I. O băutură "festivă" Dacă punem unul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
efectuat de către viticultorii din serviciul de parcuri și grădini al Parisului, are loc o manifestare folclorică dedicată lui Bachus și recoltei strugurilor din Montmartre. În prezența primarului Parisului și a primarului arondismentului XVIII, precum și a tuturor personalităților din arondisment, se celebrează în sâmbăta următoare "Serbarea culesului viilor". Deschiderea cu surle și trâmbițe a serbării este o ocazie pentru ceremonii bahice foarte pitorești, ce cuprind în special defilări ale confreriilor și ale asociațiilor de profil. După vânzarea celor mai buni ciorchini de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
pentru reflexele hispano-arabe și ale sale "incandescențe și labradorizări 122", "apusuri de soare sau aurore boreale", Glatigny la Versaille cu emailurile sale, Dalpoyrat Lesbros pentru gama sa cromatică de "roșiuri sângerânde, griuri savante, nuanțe de mucegai rare", demne de cele celebrate de Huysmans. Alphonse Voisin Delacroix la Paris expune fantezii macabre: "aceste lămpi cu flori sub forma unor tibii înverzite, aceste scrumiere sub forma osului iliac roase de compoziții purulente" și alte curiozități bizare care reprezintă o "negare a actului decorativ
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestora în detrimentul senzualității. "Cecilia Storck, cu țigăncile ei, rătăcește în lumi nebănuite, smulgându-le parcă din valea Gangelui. În adevăr, aceste contururi feminine, aceste țigănci pline de interiorizare, par pierdute între flori de lotus, în fața unui templu antic, ca și cum ar celebra un cult plin de mister. Am putea spune că țigăncile artistei noastre, prin linia lor suplă și grațioasă, prin sobrietatea, puritatea și profunzimea lor de gândire, cheamă o lume arhaică, scoasă de sub metopele unui templu. Ele par răsărite din misterul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Carter, puțini erau cei care credeau că Ceaușescu s-ar putea folosi de disensiunile din cadrul Pactului de la Varșovia ca de un mijloc de suprimare a opoziției din ce în ce mai puternice a românilor față de metoda de guvernare. În ianuarie 1978, Ceaușescu își celebrase împlinirea vîrstei de 60 de ani, iar mass-media îl descrisese ca pe un Mesia, un semizeu. În martie, președintele român făcuse schimbări radicale în partid și în conducerea de stat prin care a reușit, dacă nu altceva, măcar să-și consolideze
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mai puțin sensibile ideologic, reclamau doar aprobarea autorităților confesionale, nefăcând obiectul scrutării din partea ochiului cenzurii (Ghibu, 1915, p. 108). O altă cale pe care se manifesta maghiarizarea era dimensiunea festivă a serbărilor naționale. În trei ocazii anuale (Ziua Sfântului Ștefan celebrată pe 20 august, Ziua adoptării legilor pașoptiste aniversată pe 11 martie, respectiv ziua onomastică a regelui) școlile primare (inclusiv cele românești) trebuiau să își manifeste ritualic loialitatea față de simbolurile statalității maghiare, arborând steagul unguresc pe care figura emblema națională pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
evenimențială în data de 10 mai îi conferă acesteia calitatea unui moment axial în ordinea temporală a societății românești, pe baza căreia s-a instituit o liturghie politică a regalității, în condițiile în care ziua de 10 mai a fost celebrată anual ca zi națională a României între 1866 și 1947. Concluzii: forjarea memoriei naționale. Construirea statalității române prin Unirea principatelor (1859), cimentată prin eliberarea națională obținută în urma Războiului de Independență (1878) și consolidată mai departe prin elevarea statului la rangul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
însemnătate" (Roller, 1952, p. 374). Apoi, însăși pentru cucerirea independenței de stat a României creditul major trebuie atribuit Rusiei. Independența României este interpretată ca fiind un simplu efect secundar al victoriei Rusiei împotriva Turciei. Bucureștiul a deschis larg porțile sale, celebrând pentru a doua oară pe "liberatorul popoarelor din Orient", în timp ce "populația Bucureștilor a întâmpinat cu simpatie armata rusă, în marș spre Turcia" (Roller, 1952, p. 414). După ce pe frontul de luptă împotriva turcilor s-a "cimentat nobila tradiție a frăției
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și-a atins expresia apoteotică în 1980, cu ocazia aniversării a 2050 de ani de la întemeierea primului stat centralizat și independent sub conducerea lui Burebista. Recordul în materie îl deține, totuși, șahul Iranului Mohammad Reza Pahlavi, care în 1971 a celebrat printr-un fastuos pachet de ceremonii 2500 de ani de la întemeierea imperiului persan. Ambele evenimente, atât cel românesc cât și cel iranian, urmăreau exhibarea simbolică a vechimii statalității, în ideea de a conferi prestigiu și legitimitate formelor statale curente. A
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și continuitatea neîntreruptă a statalității românești. Aceste calități vor sta la baza unei intense exploatări simbolice din partea regimului aflat în continuă căutare de legitimitate. După cum vom vedea imediat, bimilenaritatea poporului român va furniza materialul istoric pentru elaborarea unor "tradiții inventate" celebrate prin sofisticate ceremoniale publice (Hobsbawm și Ranger, 1983). Teza continuității dacice este premisa pentru concluzionarea continuității daco-romane la nord de Dunăre după retragerea aureliană. Pe măsură ce discursul didactic dobândea accente tot mai naționaliste, creștea pe măsură și retorica epitetică secretată de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca dogmă istoriografică în faza naționalistă a comunismului românesc, a fost elaborată pentru a atesta vechimea și pentru a epata continuitatea nefrântă a stalității pe teritoriul carpato-danubiano-pontic. Anii '70 au dat startul maniei comemorative a național-comunismului, în care s-au celebrat cu febrilitate ritualică o lungă serie de evenimente care atestau toate vechimea și măreția civilizației românești. Celebrarea a 1600 de ani de la atestarea documentară a orașului Buzău (1976), calificată de V. Georgescu (2008, p. 68) drept "fantezistă", comemorarea a celor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
febrei comemorative care a cuprins regimul comunist. Momentul culminant al acesteia a fost atins fără îndoială în 1980, cu ocazia comemorării a "2050 de ani de la făurirea de către Burebista a primului stat independent și centralizat al geto-dacilor". Evenimentul a fost celebrat în fața a peste 3.000 de participanți, majoritatea străini, pe stadionul 23 August sub egida Congresului Mondial de Istorie din 1980 organizat la București (Petre, 2010). Monumentalitatea festivismului comemorativ desfășurat în deceniul al șaptelea al secolului trecut evidențiază cele trei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
insistă dogmatic pe teza continuității daco-romane post-aureliane (Scurtu et al., 1999, p. 9). De asemenea, continuitatea organizării politice este apărată, invocată fiind deja clasica teorie a "Romaniilor populare" (p. 14). Într-un limbaj revolut, manualul lui I. Scurtu et al., celebrează rolul decisiv jucat de păduri în istoria românilor, care "au conservat ființa neamului la vremuri de restriște" (p. 14). Discursul reflexiv-europenist abordează dintr-un unghi diferit întreaga chestiune a continuității. În loc să marșeze pe demonstrații istorice, manualele scrise în această paradigmă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în fruntea căruia s-au ridicat, succesiv, Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare și, împlinind vremelnic "visul străvechi al unității politice", Mihai Viteazul (Daicoviciu et al., 1992, pp. 112-116). Fapta lui Mihai Viteazul din 1600 continuă să fie celebrată ca o împlinire a destinului istoric al unității politice românești. În formule apodictice preluate din vechiul discurs național- comunist, manualele declamă necesitatea obiectivă a unificării politice a Țărilor Române: "Unirea a fost un fapt obiectiv, necesar, așa cum vor fi și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de istoriografia național-comunistă. II. Discursul polifonic (post-1998). Direcția conservatoare a vechii gărzi istoriografice a reprodus aceeași retorică a luptei naționale de independență ca principiu fundamental al istoriei românilor. În aceleași cadențe discursive ale istoriei eroizante, I. Scurtu et al. (1999) celebrează pe militarii români care, sacrificându-se pe altarul independenței naționale, "s-au acoperit de glorie la Plevna, Rahova, Smârdan, Vidin", în cadrul "războiului româno-ruso-turc din 1877- 1878" (p. 60). În contrast total, direcția postmodernă inaugurată în tradiția pedagogiei istoriei românești de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
-ului patosului naționalist. Manualele alternative introduse începând cu 1998-1999 marchează simbolic un moment de cotitură în tradiția discursivă referitoare la trecutul românesc. Înainte de această dată, literatura școlară este tributară unei "etici marțiale", fiind pătrunsă de spiritul belic pe care îl celebrează necontenit. "Idolatria sabiei" (Hervé, 1910, p. 49), fascinația războiului și cultul eroismului militar, atât de pregnante în discursul naționalist despre trecut, se estompează în epoca postnaționalistă a memoriei istorice românești subordonată eticii europene a amintirii. După 1999, războiul își pierde
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
imperativ moral să își sacrifice propria viață pe altarul național al patriei atunci când aceasta i-o va cere), către un patriotism civic, definit de respectarea legilor și îndeplinirea obligațiilor civice. "Dihotomia Hans Kohn" (Liebich, 2006, p. 579), cea care îl celebrează pe gânditorul ce a insistat asupra distincției între naționalismul de tip occidental, liberal-civic și naționalismul de tip răsăritean, autoritarist- etnic, este asimilată în discursul identitar dezvoltat de literatura școlară actuală, cu o vădită aplecare pentru cel dintâi: "După cel de-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fost adusă aici de îngerul Gjabrail; Mecca a fost desemnată de Mahomed ca direcție a rugăciunilor credincioșilor musulmani. Pelerinajul la Mecca se efectuează mai ales în cea de a zecea zi a celei de a 12 luni în care musulmanii celebrează sărbătoarea jertfei lui Avraam. Ritualuri care au loc cu ocazia pelerinajului timp de 7 zile: pelerinii înconjoară Kaaba de 7 ori, sărutând de fiecare dată piatra sfântă, merg la Muntele Arafat, situat la 20 km de Mecca, la poalele căruia
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]