6,287 matches
-
te gândești cum ar fi fost dacă ar fi existat cinematograf în Evul Mediu... Noi, din păcate, nu mai avem acces la Evul Mediu, Antichitate ș.a.m.d. decât prin texte ; dar, dacă am echivala toate aceste vârste istorice cu cinemaul, le-am putea regăsi pe toate păstrate pe peliculă. Pe cinemagia (www.cinemagia.ro) mai precis, pe forumul de discuții , filmele vechi sunt aproape inexistente. Nu apar în propoziții decât foarte rar, și atunci pentru a fi demolate. Vechi înseamnă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
se mai obosesc să citească titlurile pe care le resping. Ce-i drept, îți ia mai mult să citești un Shakespeare decât să vezi un Murnau. Dar nu pot să nu constat iar asta s-a confirmat în opțiunea pentru cinema ! un avantaj al acestuia față de literatură. (Sau nu ?) O discuție cu Cristi Puiu la Dilema Veche, legată (evident) de Cristi Puiu : bolile lui (le știe denumirile în mai multe limbi !), ipohondria lui cronică (dar poate fi ipohondria altfel decât cronică
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
îl pomenește pe Welles, cu Procesul lui (după Kafka). Dar nu avem timp să decelăm împreună ce îl face așa ; cu siguranță nu faptul că Welles era american ! (Asta-mi aduce aminte de părerea unui cititor al [stră]vechii reviste Cinema, de pe vremea lui Ceaușescu, care spunea că, ecranizând Procesul, Welles s-a instalat în universul lui Kafka cu o siguranță tipic americănească am citat din memorie) Nu, sigur că nu asta. E vorba, mai mult, despre o inadecvare de stiluri
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
despre faptul că este vorba, până la urmă, chiar despre o poveste, nu de încropeala fără cap și fără coadă numită scenariu cu care ne-am obișnuit ; nimic despre Ioana Barbu, o debutantă cu un chip extraordinar, pe care scrie mare Cinema ! Și nimic despre ceilalți actori din film, care sunt, fiecare în parte și toți la un loc, foarte bine distribuiți (a, ba da : este amintită Mihaela Rădulescu, cu o apariție scurtă, dar cu impact garantat)... Restul cronicii (adică mai mult
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Andersson și Liv Ullman (muzele lui Bergman) și, evident, despre muzele (multiple) ale lui Almodovar, de la Carmen Maura la Victoria Abril și Penelope Cruz... într-o pauză primesc un SMS de la Mala Portugal (nick-ul unei usere de pe un forum de cinema), care-mi spune Ai uitat-o pe Bette Davis ! . îi răspund că, oricât aș iubi-o pe Bette dovadă poza ei pe același raft cu a lui Marilyn , nu știu să fi fost muza exclusivă a vreunui regizor. Dar uit
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Costantino, simpaticul critic italian cunoscut la festivalul din Capalbio , despre Cinematograful italian recent, când este atât de evident că cineaști precum Pasolini, Fellini, Antonioni, Visconti, Rosselini, De Sica... pur și simplu nu mai există ! ? Am colaborat deja la Carte di cinema trimestrialul italian care a devenit, se pare, o referință și la care lucrează Jonny cu un text despre Michael Haneke, dar îmi este imposibil să mă prefac că cinemaul italian recent mă stimulează în vreun fel... Nanni Moretti a devenit
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și simplu nu mai există ! ? Am colaborat deja la Carte di cinema trimestrialul italian care a devenit, se pare, o referință și la care lucrează Jonny cu un text despre Michael Haneke, dar îmi este imposibil să mă prefac că cinemaul italian recent mă stimulează în vreun fel... Nanni Moretti a devenit un fel de Wim Wenders, cu toate filmele bune așezate confortabil în spate, ca niște perne, Silvio Soldini a eșuat fără drept de apel după unul sau două filme
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu-l cunosc suficient, iar ceilalți nu mă interesează ! Așa că l-am refuzat pe Jonny, fără regrete, iar el a înțeles : e de aceeași părere cu mine. 8 decembrie. Abia întors de la New York, mă apuc de Labirintul umbrelor : Expresionismul în cinema, o carte fundamentală scrisă acum mai bine de treizeci de ani (cum spune autorul, Petre Rado, în Cuvântul înainte datat august 2006) și reeditată la Scrisul Românesc. Petre Rado a plecat din țară chiar în anii 70. A fost și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu ICR-NY (condus de energica și incomoda Corina “uteu) și cu Tribeca Cinemas a organizat trei zile de film românesc. Frontispiciul luminat (cu tricolor cu tot !) este vizibil de la o poștă : Talking about a Revolution : The New Wave în Romanian Cinema. Sunt prezentate cinci lungmetraje recente (Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii al lui Mitulescu, A fost sau n a fost ? al lui Corneliu Porumboiu, Legături bolnăvicioase al lui Tudor Giurgiu, Hârtia va fi albastră al lui Radu Muntean și Moartea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Anda Onesa : E o rușine) ; probabil că sunt mult mai mulți, dar nu-i pot cunoaște pe toți... Per total, este un succes : studenții români de aici, diaspora luminată, profesori de film de la universitățile newyorkeze ș.a.m.d. descoperă noul cinema românesc și este o revelație ! Dar și un miracol, mă grăbesc să adaug : aproape că nu ți vine să crezi că s-au putut face aceste filme într-o cinematografie care pune atâtea bețe-n roate tinerilor cineaști. Sau, mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu se poate vorbi despre nici o normalitate în aceste condiții. Sistemul este bolnav în continuare, iar așa zisele reforme n-au fost decât niște paliative. Paliative aleatorii. De la Premiile Gopo la Festivalul de la Cannes Oare totul chiar se învârte în jurul cinemaului sau este doar o iluzie ? 26 martie. La Palatul Bragadiru, pentru prima ediție a Premiilor Gopo. îmi pun papionul cu gaică și un smoking pe care nu cred că l-am mai purtat decât o dată, la Anonimul, în Deltă, la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
probabil a regizorului) aceea de a arăta felul în care se schimbă un om obișnuit în fața camerei de filmat este ratată, iată, pentru un actor cu mult mai puține resurse, care nu a făcut nici măcar un singur rol memorabil în cinema. Păcat. Toată lumea pleacă având pe buze cuvântul rondel din spiciul lui Pintilie, cu care ne-a regalat : Wonderful ! A fost într-adevăr wonderful, chit că n-am reușit să-l prind pe Pintilie la sfârșitul ceremoniei până să ajung din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Talentatul domn Ripley, Cold Mountain Deși proiecția se întrerupe la un moment dat din anumite motive tehnice (Iulia Blaga îmi spune mai apoi că nu a fost un accident, ci un semn de la Cristi și Otto ), este o lecție de cinema într-adevăr magistrală. Din păcate, nu pot să stau la proiecțiile filmelor din competiție (am un număr chiar despre Film ! la Dilema Veche), stau numai la programul They Were Next Generation Too, în care revăd scurtele de început ale lui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aprilie. Invitat special : Nikita Mihalkov, pe care-l văd pe Realitatea TV, la 8 dimineața ( !), vorbind relaxat, cu căldură și cu umor despre ce înseamnă să fii Nikita Mihalkov... N-am bifat în schimb spectacolul de gală de aseară (de la cinema Scala), nici recepția de după. Pentru mine, Mihalkov-ul care îmi place este cel de-nceput, acela minunat de minimalist din filme ca Piesă neterminată pentru pianină mecanică (1977), Câteva zile din viața lui Oblomov, Cinci seri (ambele, 1979)... Odată cu Oci
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
faptului că aparatul de filmat nu este și nu poate fi un instrument inocent. Făcând virajul dinspre filmul de epocă înspre cel de actualitate, Pintilie a dat tonul și a indicat calea : cinematograful adevărat era (nu putea fi decât) acel cinema care ia pulsul actualității, intervenind în realitatea trucată a epocii cu intensitatea unei camere-laser ce arde rece straturile protectoare ale acesteia, mergând până la adevărul (netrucat) din spatele lor. Această priză de realitate este, de altfel, singura sincronă cu ceea ce s-a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
obiectivă asupra poveștilor de pus pe ecran. Ceea ce în literatură, de exemplu, era bun câștigat (cu noutatea narativă adusă de romanele lui Proust, Joyce și Virginia Woolf încă din deceniul al treilea al secolului trecut) a trebuit să aștepte în cinema sfârșitul deceniului al șaselea pentru a deveni realitate. Filmele lui Bergman, Fellini, Antonioni, în paralel cu marea schismă narativă provocată de Noul Val francez, au operat o modificare majoră în felul în care era concepută narațiunea cinematografică. Era bănuielii formula
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de la persoana a III-a (impersonală) la persoana I, indiferent că va fi fost vorba despre un personaj al filmului sau despre regizor ! Motivele pentru care a intervenit această modernitate (și, de fapt, s-a construit) atât de târziu în Cinema față de literatură, pictură sau muzică țin de însăși apariția tardivă a filmului față de celelalte arte. Cinematograful a trebuit să ardă etapele, refăcând în mai puțin de un secol o istorie care în cazul celorlalte arte era deja multicentenară. în plus
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
au fost totuși ; pe lângă intensul ”moment subiectiv” din finalul Pădurii spânzuraților abil integrat narațiunii, perfect explicabil din punctul de vedere al perspectivei personajului Bologa și, oricum, episodic în economia filmului , Duminică la ora 6 rămâne exemplul cel mai consistent de cinema alternând o incertă subiectivitate a personajelor cu o absolut certă subiectivitate regizorală, ce-și permite, la o adică, să introducă acel laitmotiv al liftului ambiguu ca unghi subiectiv (Al vreunui personaj ? Al regizorului ?), dar în mod manifest inovator, scandând narațiunea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
celuilalt, de a sugera alte piste, perspective într-un cuvânt, de a ambiguiza relația (dogmatică) cu privirea unică. Mutând accentul pe imagine, toți acești regizori ieșiți din mantaua lui Pintilie continuându-i demersul după ce acesta a trebuit să plece din cinema în teatru și apoi în Franța au contribuit substanțial la denunțarea unei puteri ce găsise în imagine un substitut ideal. Fără a fi în mod programatic filme politice, toate peliculele ce au relativizat viziunea canonică a propagandei prin-imagine au făcut
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de-acum șase ani, într-un geamantan, la capătul patului, învelită într-o cămașă de corp. După ce mama a murit și eu am smuls de pe perete, de deasupra mesei de scris, o parte din pozele de artiste, decupate din revista Cinema și am făcut loc pentru fotografia mamei, m-am gîndit să scot și vaza din geamantan. Dar unde să stea?! "Cu cinste oriunde", dar nu cred că în valvîrtejul de lucruri care e acum în camera mea. Floarea pentru mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la primul palier și mă opresc să privesc în jos, printre scări, urmărind capul ei brumat, mărul în floare, pe care îl caut de multe ori cu privirea prin mulțimea de pe peronul din fața combinatului, ori prin aglomerația vreunei săli de cinema. Tresar de fiecare dată cînd îl văd, și-n restul zilei parcă sînt mai bogat cu un fior de fericire. La fericirea deplină a acelei seri de ajun mă gîndesc mereu, dar uneori îmi spun că nu a fost adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
necazuri, dar ce-are a face?! Important e că ceea ce scrieți ajunge la public. Nu vă uitați la unul ca ăsta, arată Don Șef cu capul în direcția biroului inginerului-șef, dacă ar fi după el, ar sta sălile de cinema goale, iar cărțile de literatură beletristică ar rămîne necitite. Pe-ăsta nu-l interesează decît fotbalul, femeile și vînătoarea. Maistrul Cornea, roșu de oboseală, semn că a urcat în fugă scările, intră în birou ca o vijelie. Se oprește în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doar o dată un telefon când am aranjat, sau aproape, problema celor cinci mii de franci. 2) Telefonat Mariei pentru Cântărețul Tristeții Sale. Mâine-dimineață o să-l vadă pe Negreanu și are să-mi dea răspunsul. 3) Telefonat lui Camil; se duseseră la cinema; el, mai ales, e cel mai caraghios și înduioșător tătic. Îl tot pisează pe mititel - o minune - cântându-i ceva de genul „Măi Ca zace, Căzăcele“, încă și mai comun. Îi strigă „Mă, puștiule“ și micuțul își subțiază comic buzele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
O țin fără s-o deschid; îmi iau micul dejun, cafeaua; în timpul ăsta am o față impenetrabilă; nu vorbesc cu nimeni; îmi fumez cele două țigări; închid radioul, alung pe toată lumea din casă - ca azi: pe cei doi puști la cinema, pe Lina la sora ei (care, în paranteză fie spus, o ațâță împotriva mea și o învață să fie obraznică și să-mi poarte pică), închid ușa camerei și ușa cabinei telefonice, mă instalez și te iau lângă mine posesiv
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cer către pământ imaginea din Matrix este cea mai apropiată care îmi vine în minte drept comparație. Imaginile se schimbă rapid, nu toate fac sens și sunt în centrul transformărilor, nu este un film pe care îl privesc ca la cinema. Drept urmare mă simt parte din proces, într-o continuă agitație, sunt un fel de stație prin care trece o cantitate enormă din informația din univers. Sunt în mijlocul acțiunii, dar deși știu că sunt eu nu mă identific câtuși de puțin
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]