6,220 matches
-
că după ce am tulit-o, voi doi veți ajunge la concluzia că până la urmă tot erați făcuți unul pentru altul. —Știi, Nieve, mi-a spus destul de clar că nu s-ar întâmpla niciodată așa ceva, zise Darcey. —Dar tu încă... Darcey clătină din cap. Îmi pare bine că l-am întâlnit din nou, spuse ea. Mi-a arătat cât de puțin mai contează lucrurile astea. Nieve încă părea neîncrezătoare. — Și acum ce aveți de gând să faceți? întrebă repede Darcey. —Mâine ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fi văzut-o niciodată până atunci. Perfect, încheie ea. Atunci aștept să aflu ziua plecării la Edinburgh. Rămase nemișcat în fața ei. —Ai fost la nuntă? o întrebă în sfârșit. —Pardon? —La nuntă? Ai fost? — Nu ți-a povestit Anna? Neil clătină din cap. Nu am mai văzut-o în ultimele zile. Darcey se încruntă ușor. —Deci? — Nu a existat nici o nuntă. O privi înmărmurit. Darcey îi explică despre situația cu Ennco și dificultățile pe care le întâmpina Nieve. Dar să sperăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fost plecată, nu sunt foarte în temă cu ceea ce se întâmplă. Dar mâine-dimineață mă duc la birou să aflu mai multe. Hei, sunt sigură că o să se rezolve totul, zise Sienna. —Mersi. Tu ai mai auzit ceva despre asta? Sienna clătină din cap. —Cei de la știri îl beștelesc pe Mike Horgan. Câțiva colegi de-ai tăi au dat interviuri, iar dealerii s-au plâns, bineînțeles. Dar ce poți să faci? —Dumnezeu știe, spuse Nieve. Oricum, Sienna, trebuie să intrăm în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ziarul și îl puse în buzunarul din față; treceau printr-o perdea de nori întunecați și turbulenți. Femeia dădu din cap și se uită înspre culoar. Un preot de vizavi, din scaunul de la geam, își făcu cruce atunci când avionul se clătină, iar femeia din spatele ei scoase un țipăt necontrolat. Nu-mi place deloc, observă Neil încordat. Știu că nu se întâmplă nimic, dar mă deranjează că nu am nici un control asupra situației. —Que sera sera, spuse Darcey. —Cât de filosofic! Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
e unul dintre secretele tale, nu? Am văzut actele. Nu erau contrafăcute. Sigur că suntem divorțați, zise el puțin enervat. Nu vorbi prostii. —Alt secret mai rușinos nu mi-a venit în minte, observă ea sec. Tu ai vreunul? Neil clătină din cap. —Bun, spuse ea. Deși e cam trist că nu avem și noi măcar o taină rușinoasă. Avionul fu din nou zguduit și cei doi închiseră pentru o clipă ochii. —Păi, eu nu am nici un secret, în schimb vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
îi întrerupse șirul gândurilor. —Hm? —Nieve și Aidan. O să meargă până la capăt? — Cred. Probabil. Darcey ridică din umeri. Nu mă mai preocupă. Sincer. El dădu din cap. Îmi pare rău. Vorbesc doar ca să-mi distrag atenția de la faptul că ne clătinăm mai ceva ca la cutremur. —Bine, zise ea. În caz că o s-o sfârșim tragic, ca să nu mori curios, află că am vorbit cu Aidan și am vorbit și cu Nieve și... nu prea cred că o să mai fiu vreodată prietena ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dădu seama că mâna ei dreaptă o strângea cu putere pe cea stângă. Deschise ochii. Sunt în regulă, spuse, cu sentimentul că vorbele ieșeau din gura altcuiva. Poate puțin obosită. Vrei să plecăm? Asta ar fi vrut, de fapt, dar clătină din cap și spuse nu, se simțea bine; îl întrebă cum mergea cu preluarea postului din Dublin și dacă și-o dorise de la bun început. Nu plănuiam să rămân în Dublin, zise el. Dar e un post bun, iar oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
bătrână, le spuse. Nu mai fac față. Mă duc acasă și mă bag în pat. — Vrei să venim și noi cu tine? întrebă Neil. În pat? zise ea râzând. —În taxi. Ca să ne asigurăm că ajungi acasă în siguranță. Darcey clătină din cap. N-o să pățesc nimic. Poți să te asiguri că mă urc în taxi, dacă vrei, dar de una singură am să mă descurc de minune. Așa că o conduseră în parcarea de taxiuri de lângă Centrul de Servicii Finaciare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Bună. Tocmai luase o gură de spaghete și o înghiți pe toată dintr-odată. Ce s-a întâmplat? întrebă ea ridicând privirea îngrijorată. De ce ești aici? Nu s-a întâmplat nimic, zise Neil Lomond. Te superi dacă îți țin companie? Clătină din cap și lăsă furculița jos. Îmi pare rău dacă te deranjez, spuse el. — Sigur că nu mă deranjezi. Închise revista și o puse deoparte. E vreo problemă? Ai încercat să iei legătura cu mine? Îmi pare rău, am închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să văd o casă astăzi. Adică am trecut pe lângă niște case și am vizitat o dărăpănătură despre care agentul imobiliar mi-a spus că are potențial. Neil o privi mirat. Până la urmă tot te gândești să lași baltă totul? Darcey clătină din cap. Nu cred că sunt tocmai pregătită să las totul baltă. Cel puțin... viața mea nu mai e așa. Într-o bună zi, da. Probabil că aș putea să plec de la InvestorCorp, să-mi vând apartamentul și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dacă își dă pălăria pe spate se trage istoria înapoi cu mai multe secole dar moș ion nu are timp decât pentru o mână de fân e un cal bun atât spune îl bate cu palma pe grumaz existența se clatină ca o coamă lovită de vânt pe urmă prinde coarnele plugului până seara taie brazdă adâncă prin toate ifosele lumii dacă fiecare sămânță ar fi o lacrimă atunci câmpul acesta ar plânge în hohote la vremea culesului 10 iunie 2011
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Întrebător. — Confidențial, desigur, am mormăit. — Bijuterii, Îmi răspunse. Vedeți dumneavoastră, Herr Gunther, fiica mea a murit fără a lăsa un testament, iar În lipsa acestuia, toate bunurile Îi rămân soțului ei. Paul a făcut un testament, prin care lăsa totul Reich-ului. Clătină din cap. Vă vine să credeți o asemenea prostie, Herr Gunther? A lăsat totul statului. Totul. E greu de crezut. — Era patriot, Înseamnă. Six nu reuși să perceapă ironia din remarca mea. Pufni disprețuitor. — Stimate Herr Gunther, era național-socialist. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
urmat pe după tejghea, pe lângă un raft de cărți gol. — Să Înțeleg că afacerile Încep să meargă mai bine? l-am Întrebat și el se Întoarse ca să se uite la mine. Ce s-a Întâmplat cu toate cărțile de aici? Weizmann clătină din cap cu tristețe: — Din păcate, a trebuit să le scot de aici. Legile de la Nürnberg, continuă el cu un râs batjocoritor, interzic vânzarea de cărți de către evrei. Chiar și a celor uzate. Se Întoarse și merse În camera din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În afară de un pic de pârjoleală, seiful era intact; dacă o fi fost deschis În mod ilegal, atunci acest lucru a fost făcut de cineva care chiar știa ce face. Un seif Stockinger nu e o simplă jucărie. — Amprente erau? Illmann clătină din cap: — Era mult prea pârjolit ca să se poată lua amprente. — Hai să presupunem că, am Început eu, chiar Înainte de moartea cuplului Pfarr seiful conținea ce conținea și că acel ceva era, așa cum ar fi trebuit să fie, Încuiat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dea de Înțeles potențialului vânzător cât de puțin valoros era, de fapt, obiectul respectiv și cât de puțin se putea obține pe el pe piața liberă. Vedem marfă ca asta tot timpul, zicea unul dintre ei, Încrețindu-și buzele și clătinând din cap spre mulțimea de perle și broșe Întinse pe tejgheaua din fața lui. Vedeți dumneavoastră, noi nu putem să punem un preț și pe valoarea lor sentimentală. Sunt sigur că Înțelegeți asta. Era un tip tânăr, care avea jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și vârî pachețelul astfel obținut În seif. M-am așezat Într-un fotoliu mare din fața biroului său. — Sunt În căutarea unui colier cu diamante, i-am zis. Se așeză În fața mea: — Păi, Herr Gunther, eu sunt expert recunoscut În diamante. Clătină din cap plin de mândrie, ca un cal de curse, și la mine ajunse o puternică undă de parfum. — Chiar așa? — Mă Îndoiesc că mai există cineva la Berlin care să știe despre diamante câte știu eu. Își aruncă bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Lucrez la comision. — Ei, numai să nu zici că nu te-am avertizat când te-or azvârli ăia Într-un KZ. — Promit. Și acum spune tot. — Bernie, ai mai multe promisiuni decât are un debitor față de executorul judecătoresc. Oftând și clătinând din cap, adăugă: Uite aici tot. Acest Paul Pfarr era aviator. În 1930 și-a luat licența În drept, și-a făcut stagiul la instanțele provinciale din Stuttgart și Berlin. În 1933, acest Toporaș de Martie se alătură SA-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Ești un adevărat domn. — Ai idee cam pe unde-ar putea fi? — Bernhard, cât știi tu, atât știu și eu. Poți să alergi după el de la Ana la Caiafa, și tot să nu-l găsești. Ridică iar din umeri și clătină din cap, continuând: Dacă e lefter, Își face veacul pe la X Bar sau Rucker. Dacă are ceva bani În buzunare, dă pe gât niște rachiu la Femina sau la Cafè Casanova. Am Început să cobor scările, când adăugă: — Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Am tras din țigară și am inspirat fumul adânc În plămâni: — Numele unui spărgător profesionist de primă clasă care ar fi putut să facă o trebușoară acum vreo săptămână, să fure niște brizbrizuri de valoare. Își strânse buzele pungă și clătină Încet din cap: — N-am auzit nimic, Herr Gunther. — Ei, dacă auzi, să faci bine să-mi dai de știre. — Pe de altă parte, zise el coborându-și glasul, aș putea să vă spun ceva care v-ar face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de propria-mi inventivitate. Vreo două-trei femei goale lângă un râu. Se numește La scăldat sau ceva de genu’ ăsta. Am o fotografie la birou. — Cine e clientul tău? — Mi-e teamă că asta nu pot să-ți spun. Rienacker clătină Încetișor un pumn: — Aș putea să Încerc să te conving, ce zici? Am ridicat din umeri: — Tot nu ți-aș spune. Nu că aș fi de felul meu un om de onoare, care protejează reputația clientului meu, și alte povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bărbat la vechiul Sindicat al Oțelarilor În martie 1930, condamnat la pedeapsa cu Închisoarea cu durata de 6 ani. Vreți să spuneți că era un spărgător de grevă? — Da. — Nu se Întâmplă să aveți detalii cu privire la acest caz, nu? Spiedel clătină din cap: — Din păcate, nu. Dosarul cazului a fost trimis Înapoi la Arhiva Criminalistică de la Alex. Făcu o pauză și adăugă: Hmm... Asta s-ar putea să vă ajute. La ieșirea din Închisoare, Bock a dat adresa la care intenționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
efortul. Mai târziu În acea seară, undeva Între 11 și 11:30, s-a auzit un ciocănit puternic la ușă. Nu băusem nimic, dar somnul În care eram adâncit mă făcea să mă simt ca și cum aș fi băut. Am pășit clătinându-mă spre hol, unde conturul neclar trasat cu creta al corpului lui Walther Kolb de pe podea mă trezi de-a binelea din buimăceala somnului și mă făcu să merg glonț Înapoi ca să-mi iau arma de rezervă. Urmă o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Iar jazzul negru e din nou În legalitate. Tu ce Înțelegi din asta, Gunther? Una spunem, alta facem. Doar atâta e de capu’ guvernului ăstuia. Mă privi scrutător: — În locul tău, n-aș spune așa ceva pe toate drumurile, Îmi zise. Am clătinat din cap: Nu contează ce spun, Rienacker, doar știi asta. Nu atâta vreme cât Îi pot fi de ajutor șefului tău. Nu i-ar păsa nici dacă aș fi Karl Marx și Moise la un loc, dacă ar crede că-i sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cucerești și să conduci, fie să slujești și să pierzi, să suferi sau să triumfezi, să fii nicovala sau ciocanul. Înțelegi? — Da, domnule. Dar mi-ar putea fi de ajutor dacă aș ști cu cine făcea afaceri Von Greis. Goering clătină din cap: — Chiar nu pot să-ți spun asta. E rândul meu să mă folosesc de vorbele alea privind Discreția și Confidențialitatea. Va trebui să muncești pe Întuneric, În ce privește acest aspect. — Prea bine, domnule, o să fac tot ce pot. Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că nu l-au Întrebat. Una peste alta, ar prefera să nu aibă de-a face cu Gestapoul decât dacă nu are Încotro. Vrei să spui că nici măcar nu i s-au pus câteva Întrebări? Se pare că nu. Am clătinat din cap: — Mă Întreb de-a ce se joacă ăștia. M-am gândit un pic și am adăugat: — Îți mulțumesc că ai făcut asta, oricum. Spre că nu te-a supărat prea tare. A negat din cap și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]