5,499 matches
-
țară. — Vai de mine! Tânărul suspină și își aprinse alt Salem, cu o pocnitură a brichetei. Vorbeam despre Greenwich Village din New York, iubito. Dar pentru că veni vorba, unde ai găsit pălăria asta? E fantastică. — O, Doamne, o am de la prima comuniune a lui Ignatius. Nu vrei s-o vinzi? — Cum așa? Mă ocup cu vânzarea hainelor vechi. Îți dau zece dolari pentru ea. — Aiurezi! Pentru asta? — Cincisprezece? — Serios? Doamna Reilly își scoase pălăria. Uite-o aici, drăguțule. Tânărul își deschise portofelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
când în când oaspete drag. Îndrăgit de tot ce mișcă aici în jurul mănăstirii. Până și neastâmpăratele veverițe l-au primit cu multă dragoste. Ce mă leagă pe mine de acest om? Legătura noastră nu este de suprafață, ci este o comuniune spirituală profundă. Liantul este dragostea noastră de bătrâna cetate a Iașilor, încât am încercat - imaginar măcar - să ștergem colbul de pe fruntea lui. Cum? Cu ajutorul neprecupețit al celor zece volume intitulate “Documente privitoare la istoria orașului Iași”, scoase la lumină - prin
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fi depuse jerbe de flori albe și roșii, ramuri de cetină proaspăt retezate, lalele și crizanteme, tuberoze, hortensii azurii, decadenți stînjenei secesioniști, un dezmăț floral, zambile și inabordabile lalele negre, regine ale nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atît de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crîmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada-și-trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
era doar efectul pătrunderii puternice a pozitivismului În cercurile burgheziei progresiste. Spiritualiștii declaraseră - influența lor fiind covîrșitoare - că acel caz admite forța magnetică incontestabilă a omului. În final pronunțase și celebrul Kardeck, o autoritate absolută, omul care se afla În comuniune cu forțele Întunericului. POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL CELE ce urmează s-au petrecut la sfîrșitul secolului trecut la Praga, „orașul misterelor“. Întîmplarea, dacă poate fi numită astfel - va fi relatată de diverși autori, În tonalități distincte, diferențierile nefiind Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a valma Într-un hotel din Baku: hainele ni se vor Împreuna În dulapuri, pe umerașe, Într-o intimitate lascivă. (De data asta mă voi abține de la orice comentariu pe marginea interpretării pe care Nina Roth-Swanson o va da poeziei „Comuniune epidermică“, care depășește limita bunului-simț.) Desigur, domnule, vă veți Întreba ce legături pot avea toate astea cu opera lui Mendel Osipovici. Eu sînt Polimnia, domnule, din poezia omonimă (iar semnificația ei devine evidentă doar În contextul conviețuirii noastre). „În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
minuscul al pruncului. S-a cutremurat. Dar dacă Într-o bună zi echilibrul avea să fie răsturnat, iar el va deveni o creatură bună de speriat copiii, care se va strecura În dormitoare pe Întuneric și va stabili o neagră comuniune cu stafiile care șoptesc secrete sumbre nebunilor din continentul acela negru de pe Lună...? Amory a zâmbit ușor. - Te cufunzi prea tare În tine Însuți, a auzit pe cineva șoptind. Iar apoi: - Ieși În lume și lucrează ceva. - Nu-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
model pentru ospățul oamenilor : Unde cu toții bea, mânca Și cu toții se cinstea Chiefu dăplin și-l făcea Tot ca și noi acuma (47, p. 70). Dar motivul nu conține numai ideea imitării zeilor (imitatio dei), ci și pe aceea a comuniunii cu ei. Să nu uităm că, pentru menta- litatea populară, anume în această perioadă a anului „se deschid cerurile”. Conform majorității credințelor referitoare la calendarul popular, culese la sfârșitul secolului al XIX- lea, acest fenomen miraculos s-ar produce în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Anul Nou și de Bobotează (8, pp. 64-67 ; 29, pp. 334, 339, 345). Or tocmai în aceste momente pare să se restabilească o pierdută stare paradiziacă : omul înțelege graiul animalelor, i se împlinește orice dorință și, mai ales, se reface comuniunea primordială cu divinitatea. Când „cerurile se deschid”, pe de o parte, oamenii pot să vadă „mese întinse, lumânări aprinse” (8, p. 65) și pe „Dumnezeu umblând pe cer” (29, p. 345), iar pe de altă parte, Dumnezeu cu toată suita
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Valoarea incontestabilă a conținutului acestei cărți este garantată doar la simpla vedere a numelui autorului ei, Carlo Maria Martini, Cardinal de Milano, mort în luna august a anului trecut. Țărmul lacului Genezaret constituie locul în jurul căruia se trăiesc momente de comuniune profundă. Totul este învăluit în mister: zorii, lacul, personajele, conversația... Deodată, însă, totul se luminează în jurul Mielului Pascal - Cristos, care se revelează. Și nu oricum, ci într-un mod autentic, gradual, constructiv. Iubirea nu ofensează, dimpotrivă: iartă, reconciliază, conduce la
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
profundă. Totul este învăluit în mister: zorii, lacul, personajele, conversația... Deodată, însă, totul se luminează în jurul Mielului Pascal - Cristos, care se revelează. Și nu oricum, ci într-un mod autentic, gradual, constructiv. Iubirea nu ofensează, dimpotrivă: iartă, reconciliază, conduce la comuniune, invită omul să recunoască în el ceea ce este sublim: darul de a iubi. De aici întrebarea fundamentală în alcătuirea meditațiilor prezente în această carte: „Petru, mă iubești?” Și Petru redescoperă încrederea lui Cristos, dorința de a se dărui, de a
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
barcă și să mă întreb: odată ce am auzit chemarea pe țărm, ce facem? Ce rezistențe se declanșează? Frica de a ne arunca, frica de a răspunde. În al patrulea episod vom reflecta asupra ucenicilor care mănâncă: cum trăim experiența acestei comuniuni, ce ne spune aceasta pentru viața noastră personală, unde ne conduce? Ultima parte va fi analiza textului fundamental asupra întrebării făcute lui Petru: „Mă iubești?” Prin intermediul acestui parcurs, Isus îl conduce pe Petru la a-și adresa adevărata întrebare: ești
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
atunci ne acceptă așa cum suntem: începe prin a-i lua pe aceștia șapte - chiar dacă era în mod sigur ceva deplorabil că nu erau toți prezenți - începe cu puținul care este prezent. Noi toți tindem spre o viață de comunitate, de comuniune, de grup, de a face comunitate în Biserică și adesea ne plângem că nu reușim. E important a porni de la ceea ce este: a nu deplânge ceea ce nu există. Dacă cei șapte s-ar fi pus să facă procesul celorlalți ei
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
carte prin care Dumnezeu i se dezvăluie în chip supranatural omului, fiind numită și Cuvânt al Domnului, având așadar rolul de a media comunicarea dintre divinitate și ființa umană. Starea de credință, de adeziune la creștinism este definită ca o comuniune a tuturor cu harurile divine. Acestă comuniune, co-părtășie, marchează destinul creștinismului care nu este niciodată singur, ci este în comuniune cu Dumnezeu, cu semenii săi și cu sinele său. Mihail Bahtin, analizând cuvântul în opera lui Dostoievski, observa că acesta
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
în chip supranatural omului, fiind numită și Cuvânt al Domnului, având așadar rolul de a media comunicarea dintre divinitate și ființa umană. Starea de credință, de adeziune la creștinism este definită ca o comuniune a tuturor cu harurile divine. Acestă comuniune, co-părtășie, marchează destinul creștinismului care nu este niciodată singur, ci este în comuniune cu Dumnezeu, cu semenii săi și cu sinele său. Mihail Bahtin, analizând cuvântul în opera lui Dostoievski, observa că acesta are o structură preponderent dialogală. La nivelul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
de a media comunicarea dintre divinitate și ființa umană. Starea de credință, de adeziune la creștinism este definită ca o comuniune a tuturor cu harurile divine. Acestă comuniune, co-părtășie, marchează destinul creștinismului care nu este niciodată singur, ci este în comuniune cu Dumnezeu, cu semenii săi și cu sinele său. Mihail Bahtin, analizând cuvântul în opera lui Dostoievski, observa că acesta are o structură preponderent dialogală. La nivelul intrapersonal, dialogul este constituit dintr-o Dar conștiința dialogizată a eroului dostoievskian se
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
al adresării”, al comunicării, chiar dacă această comunicare presupune o luptă a conștiințelor și mai rar „cuvântul eficient” , cel care anunță armonia și împăcarea. Modelul pe care opera dostoievskiană îl repetă este cel al lumii creștine, a cărei eficiență rezidă în comuniune. „în planul concepției sale utopic-religioase despre lume, Dostoievski transferă dialogul în eternitate, pe care o concepe ca pe o veșnică co bucurie, co-armonie. în planul romanului, această idee este într-un dialog mereu deschis, iar inițial în infinitul insolubil al
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
Bucovinei, Nectarie Cotlarciuc a luat parte activă la mai toate manifestările de anvergură ale spiritualității poporului din care s-a ridicat și s-a afirmat ca un aprig militant pentru realizarea idealului sacru de unire, ca un propagandist înflăcărat al comuniunii de suflet și de simțire a românilor de pretutindeni. A avut întotdeauna certitudinea că salvarea lumii vine prin credință și prin valorificarea resurselor inepuizabile de civism care se nasc în sânul națiunii. „Viitorul nostru e în gloatele largi ale poporului
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
fost la Lausanne, în Elveția, la Conferința Mondială a tuturor confesiunilor unde s-a discutat despre credința și organizarea bisericească, iar în anul 1930 a fost la Londra, la Congresul de la Lambeth, care avea drept scop „apropierea dintre Biserici și comuniunea tuturor confesiunilor”. Conferința de la Stocholm și programul acesteia sunt bine cunoscute și datorită articolelor publicate de Romulus Cândea în revista „Candela”, din anii 1925 și 1926. Astfel, în ziua de 19 august 1925 se deschide oficial „conferința universală a creștinismului
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Beelzebul se autosubminează, se autodistruge, își dă singur foc la valiză, lucru care ar trebui să vă bucure. Dacă însă Eu alung demonii cu Duhul Sfânt, iar voi Mă taxați drept slugă a lui Beelzebul, atunci voi vă autoexcludeți de la comuniunea cu Duhul Sfânt, pretinzând în același timp că îl cunoașteți. Fariseii instaurează monopol asupra Duhului Sfânt (asta va face pseudoteologia din toate vremurile, în special când ajunge să fie recunoscută ca „oficială”). Fariseismul e încarnarea spiritului fals, a îndărătniciei în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
patristice* " I Dumitru Stăniloae (1903-1993) face parte, incontestabil, din acea pleiadă de teologi prestigioși al căror renume nu încetează să sporească nici după moarte. I-au fost consacrate numeroase lucrări, începând cu volumul omagial apărut în anul 1993, Persoană și comuniune, coordonat de Ioan I. Ică Jr., și până la volumul colectiv Dumitru Stăniloae. Tradition and Modernity in Theology, editat de Lucian Turcescu în anul 2002175. Numeroase scrieri ale Părintelui Stăniloae au fost deja traduse în diferite limbi străine, iar altele sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ortodoxă, Stăniloae scrie: „Ne-am străduit de-a lungul acestei sinteze să descoperim semnificația duhovnicească a învățăturilor dogmatice, să evidențiem adevărul lor în corespondența lui cu trebuințele adânci ale sufletului, care-și caută mântuirea și înaintează pe drumul său în comuniunea cu semenii”230. Acest fragment ne oferă o caracterizare deplină a tipului de abordare teologică a lui Stăniloae: adevărurile dogmatice (căci el n-a încetat niciodată să fie un dogmatician) sunt mereu așezate într-o perspectivă duhovnicească, în vreme ce experiența duhovnicească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
experiența duhovnicească își are rădăcinile bine înfipte în solul Tradiției. Dogma și Tradiția sunt cei doi stâlpi ai Bisericii, fără de care mesajul lui Cristos ar fi dispărut sau ar fi fost denaturat cu timpul. Dar numai experiența personală, trăită în comuniune cu întreaga ecclesia creștină, actualizează Dogma și Tradiția, dându-le un sens existențial, mistic. Dogmă - Tradiție - Experiență spirituală formează astfel o triadă indestructibilă, fiecare dintre aceste elemente neputând fi înțeles decât în relație cu celelalte două. Ajunge să parcurgem în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
eshatologie sunt citate mai multe nume, printre care Maxim, Evagrie, Ioan Damaschin, Ioan Hrisostom, Simeon Noul Teolog etc. Regăsim un scenariu teologico-patristic identic, parcurgând celelalte lucrări de căpătâi ale lui Stăniloae: Spiritualitate ortodoxă. Ascetică și mistică (1981) și Spiritualitate și comuniune în liturghia ortodoxă (1986). Prima dintre ele merge pe urmele lui Nichifor Crainic, dar fructifică și îndelungile legături cu autorii Filocaliei. Cât privește Spiritualitate și comuniune..., cu toate că această carte ne trimite și la unele lucrări anterioare (Braniște 231, Vintilescu 232
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de căpătâi ale lui Stăniloae: Spiritualitate ortodoxă. Ascetică și mistică (1981) și Spiritualitate și comuniune în liturghia ortodoxă (1986). Prima dintre ele merge pe urmele lui Nichifor Crainic, dar fructifică și îndelungile legături cu autorii Filocaliei. Cât privește Spiritualitate și comuniune..., cu toate că această carte ne trimite și la unele lucrări anterioare (Braniște 231, Vintilescu 232 sau Schmemann 233), perspectiva ecleziologică în care Stăniloae recitește mesajul mistagogic al Părinților îi este absolut propriu (perspectiva „personalismului comunitar”). Uneori, el comite anacronisme, dintre care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
caracterul comercial, promiscuitatea și indiferența emoțională față de clienți. Prof. Elena Macavei definește prostituția ca: fapt și fenomen, un mod practic de socializare a sexualității, pe considerente sacre, pentru venerarea divinităților magice, pentru influențarea comportamentului sexual, filosofice, pentru a ajunge la comuniunea spirituală transbiologică și transpsihică, biologice, În temeiul nevoilor hipersexuale, psihologice, pentru manifestarea libertății de exprimare și de dispunere de sine, psihiatrice, pe fondul unor devieri și deficiente, economice, pentru avantaje materiale. „Enciclopedia Română” elaborată de Prof. C. Diaconovich, definește prostituția
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]