190,047 matches
-
aceste rezultate sugerând că, femeile acordă o importanță deosebită rolului matern, în pofida căruia, obținerea unui copil, chiar și pe cale legală, prin adopție, este o soluție mult mai dezirabilă decât lipsa copilului din familie. Miall 369 în același studiu, prezentat anterior, constata că, în termenii atitudinilor sociale, respondenții percep că, lipsa legăturilor biologice cu copilul adoptat îi plasează pe o poziție inferioară în raport cu părinții biologici. Astfel, mulți respondenți au fost de părere că, 9 luni de sarcină, sunt considerate mai importante decât
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
temerilor publice referitoare la viața tradițională, de familie și reinstalarea încrederii în legăturile de sânge 373. În 1997 a fost realizat primul studiu de amploare asupra unui eșantion reprezentativ al SUA (1554 respondenți), pentru identificarea atitudinii populației față de adopție. Se constată atitudini ambivalente. Deși, majoritatea populației are o opinie favorabilă despre adopție și consideră adopția ca fiind un proces care servește unui scop social, totuși păstrează anumite retincențe față de adopție. Astfel, jumătate consideră că, este de preferat a adopta un copil
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
urmare, lipsa copiilor din familie, nu sunt considerate a fi exclusiv din vina femeii decât de un număr foarte mic de respondenți (6,1%). 7.3.2 Percepția socială a adopției copiilor ca proces Vorbind despre adopție în general, trebuie constatat că nu există diferență între opinia românilor și cea a americanilor 383 mult mai obișnuiți cu practica și semnificațiile adopției. Prin urmare, majoritatea respondenților consideră adopția o bună soluție, atât pentru adoptați (92,5%), cât și pentru adoptatori (96,6
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
i-o încredințase în America. În jurul anului 1925 era menționat într-o epistolă a lui Ion Mihalache, în contextul relațiilor destul de încordate între noul patriarh de atunci, Miron Cristea, Iuliu Maniu și Partidul Național Țărănist, pe de altă parte. Astfel, constatând decăderea din punct de vedere moral a preoțimii ortodoxe, din care și el făcea parte, Șerboianu o considera "o speluncă în care toți tâlharii și nechemații își fac afacerile lor nesupărați de nimeni"36. La întoarcerea din Statele Unite ale Americii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
rândurile clericilor ortodocși, precum și intenția acestuia de a îi converti la grecocatolicism pe țigani, au fost decisive în ruptura dintre ei. De asemenea, Lăzurică arăta ca în acțiunea sa era sprijinit de Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române 60. Andrea Varga a constatat faptul că acuzele formulate împotriva lui Șerboianu au fost doar zvonuri lansate de către Lăzurică (referitor la dorința acestuia de a-i converti la greco-catolici pe țigani), însă Direcția Generală a Poliției le-au considerat ca fiind reale si a acționat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
că preoții au început a oficia serv. Religios decedaților, ce urmează a fi incinerați și care aparțin de parohiile lor, așa cum s-a întâmplat zilele acestea, la decesul unei doamne ce a fost incinerată"108. Din acest unghi nu am constatat, cercetând statisticile incinerărilor de la Crematoriul Cenușa, o creștere semnificativă în urma apariției articolelor semnate de Șerboianu, fiind vorba, după cum am precizat, de o exagerare evidentă. Dimpotrivă, după cum se poate vedea mai încolo, numărul incinerărilor scade înspre anul 1940 cu aproape jumătate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
său cremaționist se afirmă cu cea mai mare forță într-un articol publicat în Flacăra Sacră la începutul anului 1938. În acest caz, Șerboianu folosea drept pretext de expresie ideea de fericire. O definea ca fiind armonia între indivizi, însă constata cu amărăciune că în acele vremuri conceptul de fericire era greșit înțeles, indivizii căutând să fie satisfăcuți și deplin liniștiți căutând lucruri mărunte și lumești: banii, desfrâul, bogăția, uneltirea pentru propria ascensiune sau conservatorismul ca motiv al interesului individual. Însă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ca o modă capricioasă, ca toate modele, și macabră"211. O încadra în aceeași categorie cu moda sinuciderilor sau a utilizării rochiilor scurte, arătând însă că era vremelnică, neavând nici un argument care să-i probeze superioritatea față de înhumare. Deși îi constata vechimea, el îi prevedea astfel sfârșitul, care, în opinia sa, va veni cu o siguranță "matematică". De aceea, îndruma populația să nu se neliniștească, dar atrăgea atenția că Biserica nu trebuia să rămână fără reacție, "să nu ia atitudine împotriva
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
105, 36); de Merodach (Ier. Cap. 50 2); de Nebo (Isa. 46 1) de Gad și Meni (Isa. 65 11) și de Rimmon (II Împărați Cap. V 18). Am citat înadins aceste texte scripturistice, pentru ca cititorii noștri deschizând Biblia să constate prin ei înșiși și să verifice armele de care servesc adversarii cremațiunii, la fiecare pas. E vorba, în citatele de mai sus, de oarecari abateri și chiar rătăciri ale poporului evreu de la dreapta credință într-un singur Dumnezeu, de niște
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ca fiind globală. Împreună, sprijinindu-se una pe alta și dându-și una alteia elan, forțele interioare ale omului se desfășoară: activitățile economică, meșteșugărească, artistică, intelectuală, morală, religioasă merg mână-n mână, și indiferent pe care o privilegiază comentatorul, acesta constată avântul simultan al cunoștințelor practice, tehnice și teoretice al căror rezultat poartă numele Sumer, Assur, Persia, Egipt, Grecia, Roma, Bizanț, Ev Mediu, Renaștere. Aici, în aceste "spații" privilegiate, toate valorile care caracterizează omenirea înfloreau simultan. Ceea ce se petrece sub ochii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care rezultă din natura necesității înseși, prilejuiesc formele elaborate ale culturii, care sunt arta, etica, religia. Prezența acestor forme "superioare" în fiecare civilizație cunoscută nu este un simplu fapt empiric în legătură cu care ar trebui să ne limităm la a-i constata existența. Arta, etica, religia se înrădăcinează mai curând în esența vieții, rațiunea apariției lor devenindu-i inteligibilă celui care știe să citească în această esență. La fel, barbaria, adică regresul modurilor de împlinire a vieții, punctul terminus al creșterii, nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în mod necesar cultura, în ce fel mișcarea sa de auto-transformare, finalizată ca auto-sporire a sa, este, dimpotrivă, susceptibilă să se inverseze în procese de degenerescență și sărăcire? Nu barbaria în sine este stranie, atâta vreme cât ne mărginim la a o constata. Stranie este însăși posibilitatea sa, proveniența sa pornind de la o esență care este construită interior ca sporire de sine și care implică, tocmai, cultura. Trebuie să confundăm viața fenomenologică absolută cu viața biologică, să o înțelegem în mod naiv pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
recunoscut de către toți, și asta deoarece acest adevăr este obiectiv într-un sens mai radical, ontologic, ca ceva ce poate fi înfățișat și așezat acolo în fața noastră și țintuit cu privirea, ceva ce fiecare poate vedea și revedea, verifica și constata oricât de des ar pofti: numerația unei formule de laborator. Însă această stăpânire a realității de care dispunem, această modalitate de a o constrânge, de a o determina să se dezgolească în fața noastră și să se exhibeze în ea însăși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
redusă la psihic, adică la umbra sa proiectată în lume de biologic. Și aceasta deoarece, dacă a este un biologic și b este un psihic, legătura lui a cu b este imposibilă din principiu, b neputând niciodată decât să fie constatat, și aceasta pe planul care este al său, în el însuși și de către el însuși, ca ceea ce, în raport cu biologicul, este un nou absolut, ireductibil la el sau, cum ar spune Descartes, o idee înnăscută. Astfel, nu putem niciodată, pornind de la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
biologic, chiar chimic, să deducem cunoașterea psihismului (a culorii roșii, a durerii etc.), ci doar, pornind, dimpotrivă, de la acesta din urmă și astfel afirmându-l și presupunându-l așa cum se afirmă, se presupune și se cunoaște el însuși, putem să constatăm corelarea lor aceasta nefăcând de altfel să intervină în sine decât reprezentarea subiectivității în psihismul uman și niciodată subiectivitatea însăși, care se retrage și se reține în Noaptea inextatică a imanenței sale pure. Nu este posibil a obține pornind de la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de opinie, aceștia își exprimă puncte de vedere care par perene, în legătură cu dimensiunea de gen a familiei. De pildă, analizând datele din Barometru de gen56 (realizat de Institutul GALLUP Romania, la solicitarea Fundației pentru o Societate Deschisă în anul 2000), constatăm că societatea românească apare ca una de tip tradițional, marcată încă de o mentalitate de tip patriarhal. La întrebarea „După părerea dumneavoastră, femeia trebuie să își urmeze bărbatul?”, 78% dintre subiecți răspund: „Da”. La întrebarea „Bărbatul este capul familiei?”, 83
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este receptată aparent ca un demers de modernizare a societății, ce pare să recunoască diversitatea formelor de familie și să fie deschisă față de problemele pe care acestea le întâmpină. Când este analizat însă modul cum este tratată familia monoparentală, se constată o conotație conservatoare puternică: este reprezentată ca o stare de neajutorare, de insuficiență privind resursele, de un dezechilibru relațional. Responsabilitatea părintelui singur față de familia sa este îndoielnică, din moment ce nu poate acoperi singur necesarul acesteia. Se recunoaște existența unei neajutorări învățate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
față de copil, într-un mod propriu pentru vechea paradigmă patriarhală: determinant pentru femei este să dea curs funcției de mamă, pentru că numai așa copiii vor crește frumos și armonios. Se poate face deci distincție între carența afectivă și carența maternală, constatându-se că îngrijirea plină de afecțiune a copiilor de către alte persoane decât mamele lor poate să le satisfacă acestora nevoile afective în mod corespunzător și să le confere premise bune pentru o dezvoltare armonioasă. Îngrijirea copilului poate fi realizată într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mulți copii sunt crescuți de femei „pe cont propriu” („de vreme ce în 90% din cazuri copiii le sunt încredințați lor”), Jack Goody, în analiza făcută în lucrarea cu titlul Familia europeană. O încercare de antropologie istorică, observa că, în paralel, se constată și o marginalizare a taților față de familie: „Tatăl este «ucis»63 nu de succesorul său, adică de fiu, ci de soție sau de sine însuși, prin «sinucidere» sau resemnare” (2003, p. 200). Astfel, se ridică problema autorității părintelui absent. Ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Convenția Europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei (adoptată în 1975; România aderă în 1992) Art. 2 stabilește filiația maternă prin simplul fapt al nașterii copilului. Art. 3: Filiația paternă a oricărui copil născut în afara căsătoriei poate fi constatată sau stabilită prin recunoașterea voluntară sau prin decizie juridică. Art. 6: Tatăl și mama unui copil născut în afara căsătoriei au aceeași obligație de întreținere față de acest copil ca și cea care există față de copilul născut în cadrul căsătoriei. Legea nr. 61
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
loc cămașa, pieptarul și haina, pe când Îi vorbea În limba lor cu blândețe și voce joasă. În timpul operației, pe care englezul o făcuse cu spatele la căpitanul Alatriste ca și când nu se mai temea de nimica rău din partea lui, acesta avu ocazia să constate și alte detalii interesante. De pildă că, dezmințind aparenta seninătate a tânărului În gri, mâinile Îi tremurau la Început, când descheiase hainele camaradului său ca să-și dea seama de gravitatea rănii. De asemenea, deși nu știa boabă englezește cu excepția câtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
oraș că infanta Începuse să Învețe englezește și că Charles În persoană studia cu teologi Încercați doctrina catolică, Întrucât dorea să se convertească la credința cea adevărată. Nimic mai departe de realitate decât această ultimă pătăranie, după cum avea să se constate mai târziu. Dar pe moment, și În atmosfera aceea atât de favorabilă tânărului, zvonurile, plus gentilețea, Înfățișarea plăcută și curtoazia lui Îi sporiră mult popularitatea. Asta a făcut ca mai târziu să fie trecute cu vederea manifestările necontrolate și capriciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nevoie să fie rași. Eu am reușit să scap. Țineam pumnii ridicați, cum făcuse Samson în fața Dalilei. El își ținuse mâinile în fața bărbii, dar uitase să-și protejeze părul. Destul de curând - dacă această expresie poate avea vreun înțeles - am putut constata cu o anumită satisfacție că puful și tuleiele de pe bărbie și obraji erau tot mai aspre și începuseră să se încrețească bărbătește și biblic. Mâncam cu linguri, în măsura în care puteam s-o facem. Alminteri eram hrăniți. Viața era atât de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să ascult limba ei melancolică și melodioasă, pe care nici glasul grosolan și necultivat al directoarei nu putea să o strice. Dacă aș fi putut să scriu, aș fi vrut să scriu ca mama. Mai târziu am fost silit să constat că situația era într-adevăr așa: păstrăvii și roșioarele dispăruseră și nu se vor mai întoarce niciodată. Când eram copil, bunicul și cu mine puteam prinde vreo zece într-o oră. Ei veniseră când au început să se topească ghețarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și m-a sărutat pe frunte, apăsându-mă ușor cu degetul mare pe vârful nasului, exact așa cum obișnuia să facă odinioară, demult. Tata o fotografiase cu aparatul Hasselblad și ea îmi trimisese fotografiile, prin directoare, de bună seamă. Acum puteam constata că semăna mult mai bine cu fotografiile din urmă decât cu cele din primii ani. Mi-am dat seama că ești tu, mi-a spus ea, doar pentru că tata s-a dus să te aducă pe tine. Sunt același, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]