5,380 matches
-
ură. Artiștii mediocri lingușesc gustul publicului. Există hedoniști vulgari, dar și adevărați boieri ai spiritului. Uneori scriitorul nu rămâne decât cu orgoliu. Nepăsarea împuținează necazurile, dar și bucuriile. Bogații sunt precum puii de cuc. Vor să rămână numai ei în cuib. Veleitarii trăiesc sentimentul că scriu capodopere ... persecutate. Deosebirea dintre scriitor și cioară este că ilustra cârâitoare ar putea depune ceva pe strada băncilor. Orgolioșii plâng dimineața, precum maimuțele africane, de necaz că noaptea nu le - a sporit harul. Amantul imbecil
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și plângea... plângea și povestea povestirea nescrisă, a Anucăi, fata pădurarului. ...Era povestea nenorocului neamului ei... Născută în ajunul „Răzbelului“<footnote Războiul de Neatârnare (1877-1878). footnote>, într-o noapte cu Lună Plină, pe un ger al Bobotezei de crăpau în cuib ouăle de corb, iar haitele de lupi flămânde, năvăleau în sate, și intrau în ogrăzi urlând... Codrii vuiau de ăuitul lor... În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada căzuse aproape făra întrerupere...până aproape de Blagoslovenie. Odată cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu mare fereală pe o potecă, prin pădurea întunecată care se înalță tăcută, de nepătruns, bătrână și liniștită, de parcă dormea sub povara unui vis adânc... Pădurea cu copacii încărcați de zăpadă, sclipea sub razele de argint ale lunii. Din niște cuiburi se auzi croncănit de corbi... Luna mergea pe deasupra, luminând ca ziua pânza de zăpadă. Din nou clopotele de la Schit bătură, o vreme, apoi, din ce în ce, tot mai încet, până când glasul lor se stinse... era sfârșitul vecerniei... Pădurarul își
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se scurgă zile și săptămâni întregi... Veni toamna, o toamnă târzie și caldă. Era năbușeală. S-a întunecat, așa, deodată, ca seara... și nu erau decât două ceasuri după amiază. Păsările despicau văzduhul ca săgeți sclipitoare spre adăposturi... Rândunelele din cuibul de sub streașină, de deasupra ușii, speriate, stau amorțite. Cerul se întunecase ca de un fum gros. O scăpărare pe cer, de amânar pe cremene, fu urmată de o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi vântul înălță vârtejuri de colb și frunze în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
într un jurnal personal. Oricum, toate sunt doar cuvinte pe care le scriu, însă sentimentele cum aș putea să le exprim? Nu știu, dar mă încumet să încerc. O vorbă înțeleaptă spune că nu-i bine nici să tulburi un cuib de viespi, nici să răscolești apa mlaștinii, nici să trezești din somn ursul care doarme. Ei bine, întocmai pe dos am făcut eu, când m-am înscris în acel barou de avocatură. Cel care fusese înaintea mea tocmai demisionase și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu este cel mai potrivit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
femeile ușoare? Te bat, Valy! Valy luă desuurile în mână și le mirosi de câteva ori făcând Ah, ce mireasmă! Când mă gândesc ce forme grozave, ce rotunjimi cuprind chiloții ăștia mici cât un petic și sutienul acesta ca două cuiburi de mierlă, nu m-aș mai gândi deloc la moarte și le aranjă din nou pe hârtia de împachetat de pe căpătâiul dormezei. Se observa clar că și această mișcare fusese în program. N-am crezut că unii bărbați pot ajunge
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pas cu pas, atenți nu numai să nu alunece și să se rostogolească până jos, riscând să-și frângă gâtul, ci și la fiecare piatră, la fiecare așchie de rocă, căci știa că dedesubtul lor, acolo, lângă salină, își aveau cuibul mii de scorpioni. Răsuflă mulțumit când ajunse la fund, se opri și cercetă amănunțit crusta ce începea la patru metri distanță. înaintă și o încercă cu piciorul. Părea dură și rezistentă, și lăsă frâul liber cât era de lung, înfășurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
simți contactul dur al primei bucăți de stâncă desprinse din vârful taluzului și căută un loc pe unde să se cațere, fără să-și mai facă de-acum griji, căci oricum avea destule - dacă pune sau nu piciorul pe un cuib de scorpioni. La vreo trei sute de metri în stânga lui găsi locul potrivit pentru urcuș și, când își iți capul spre imensitatea erg-ului și o ușoară adiere de vânt îi atinse fața, se prăbuși pe nisip, epuizat, binecuvântându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
clădiri scăldate de o imensă mare sărată, unde în multe colțuri se înălțau fântâni din care într-o zi țâșnea mai multă apă dulce decât consuma un beduin într-o viață întreagă, ridicată pe un pământ pietros ce servea drept cuib pentru mii de șobolani, se transforma, în mod logic, într-un loc unde cel mai șiret, curajos, nobil și inteligent imohag din binecuvântatul neam Kel-Talgimus se simțea la fel de neputincios în fața luptei ca și cel mai umil dintre sclavii akli. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
jucam prin preajma blocului, niște domni îmbrăcați cu siguranță la același croitor au sosit în zonă șușotind secretos de tot, dar Liță, pramatia de la etajul I, a prins din zbor, de pe buzele unuia, o chestie care viza urgenta depistare a unui cuib. Pramatie, pramatie, dar și puțin prostănac Liță, pentru că s-a apropiat binevoitor de cei doi, le-a mărturisit că știe el unde este cuibul încropit de o rândunea chiar în balcon la el, însă pentru că toată familia ține foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
I, a prins din zbor, de pe buzele unuia, o chestie care viza urgenta depistare a unui cuib. Pramatie, pramatie, dar și puțin prostănac Liță, pentru că s-a apropiat binevoitor de cei doi, le-a mărturisit că știe el unde este cuibul încropit de o rândunea chiar în balcon la el, însă pentru că toată familia ține foarte mult la cuibul cu puișori, să nu cumva să facă ei, domnii îmbrăcați aidoma de croitor, altceva decât să arunce o privire pe balcon. Costumatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pramatie, dar și puțin prostănac Liță, pentru că s-a apropiat binevoitor de cei doi, le-a mărturisit că știe el unde este cuibul încropit de o rândunea chiar în balcon la el, însă pentru că toată familia ține foarte mult la cuibul cu puișori, să nu cumva să facă ei, domnii îmbrăcați aidoma de croitor, altceva decât să arunce o privire pe balcon. Costumatul care părea mai răsărit s-a uitat zâmbind cu mutra altuia către celălalt, a scrâșnit un Dumnezeul mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întrucât și pe-aici lumea iubește și ocrotește foarte mult zburătoarele. Cei doi au revenit însă, la ceas de noapte și, după spusele vecinelor, au plecat împreună cu nea Onuț de la etajul al treilea, nu cu vreo rândunică sau cu vreun cuib de rândunică. Erau furioși tare, fiindcă tot din spusele vecinilor am aflat asta unul zicea ceva în genul: "Dumnezeii mamei lor, am stârpit cuibul de năpârcă". M-am informat la școală, dar am aflat că năpârca nu era pasăre, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
au plecat împreună cu nea Onuț de la etajul al treilea, nu cu vreo rândunică sau cu vreun cuib de rândunică. Erau furioși tare, fiindcă tot din spusele vecinilor am aflat asta unul zicea ceva în genul: "Dumnezeii mamei lor, am stârpit cuibul de năpârcă". M-am informat la școală, dar am aflat că năpârca nu era pasăre, ci un fel de șarpe periculos. Nea Onuț era un om de poveste. Locuia singur și era cel mai bun prieten al copiilor. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vocea devenea potolită și se ruga ca și cum ar mărturisi, smerit, ultima sa dorință: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei noastre, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în minte fraza aceea din finalul rugăciunii de seară a dragului meu bunic: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mereu prin aer și iar mă întorc la finalul rugăciunii bunicului meu drag: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
degetar, cu brazi zbârliți pe ea. Un drum făcea o cotitură largă, ocolind-o, și apoi o lua În linie dreaptă, spre oraș. Drumul și colina erau acum albe, acoperite cu zăpadă, care atârna În copaci În grămezi mari, asemenea cuiburilor de corbi. Își amintea drumul, colina și pădurea, pentru că fuseseră primele lucruri pe care le văzuse cu un sentiment de deplină siguranță, după ce scăpase peste frontieră În urmă cu cinci ani. Tovarășul lui, care conducea mașina, spărsese tăcerea pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
neprihănirea îmi era manta și turban. 15. Orbului îi eram ochi, și șchiopului picior. 16. Celor nenorociți le eram tată, și cercetam pricina celui necunoscut. 17. Rupeam falca celui nedrept, și-i smulgeam prada din dinți. 18. Atunci ziceam: În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul. 19. Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele. 20. Slava mea va înverzi neîncetat, și arcul îmi va întineri în mînă." 21. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă. 26. Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul și își întinde aripile spre miază-zi? 27. Oare din porunca ta se înalță vulturul și își așează cuibul pe înălțimi? 28. El locuiește în stînci; acolo își are locuința, pe vîrful zimțat al stîncilor și pe vîrful munților. 29. De acolo descopere el prada și își cufundă privirile în depărtare după ea. 30. Puii lui îi beau sîngele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
se reîntrebă, după care, și mai curios, puse un taburet pe birou , scoase un briceag din buzunar și începu a scobi în locul amintit. Apoi, contactă studioul de televiziune Gălăgia Română: Alo! Veniți repede! Am depistat, la Consiliul Popular Județean, un cuib de spionaj. Dacă e periculos? E foarte periculos. și dacă suntem siguri că e? Foarte siguri. Hai! Veniți! și-o să vedeți. și o să afle și lumea. Toată omenirea o să afle, și-o să se minuneze. Da, domnule, tocmai la noi, cuibar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tragi din asta? —Nici una. Probabil caută un banc de pești și la ora asta nu contează dacă zboară spre sud sau spre nord. Inspiră adânc. Dar dacă o văd trei ore mai tarziu, voi trage concluzia că se întoarce la cuib, ceea ce-nseamnă că, la cel mult cincizeci de mile către sud, se ridică o insulă. —Știi bine teoria, recunoscu Navigatorul-Căpitan, făcându-i semn să se așeze în fața lui. Dar nu trebuie să uiți că teoria contează probabil cel mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că există pământ pe-aproape? insistă băiatul. La vreo șaizeci de mile spre tribord, îl asigura celălalt, convins. De unde știi? Am văzut doi pescăruși acolo în zare, spuse. Zburau în cerc, deci căutau mâncare, ceea ce-nseamnă că trebuie să aibă cuiburile la cel mult șaizeci de mile spre tribord. Dar de unde ai tras concluzia că se află la tribord? — Simplă deducție, fu răspunsul logic. În spatele nostru nu există nici un țărm, căci altfel l-am fi văzut. Nici în față, pentru că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un miros care aproape că provoca o stare de vomă. Sub braț, hainele le erau îmbibate de o sudoare acra și se putea afirmă, fără teama de a greși, că fiecare centimetru pătrat al acestor haine se transformase într-un cuib de paraziți, la fel ca și părul lor lung, care părea să nu mai fi fost spălat de luni sau chiar de ani de zile. Dar toate acestea trecură pe planul al doilea atunci când, la numai câteva ore după ce puseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]