4,964 matches
-
de Mare din 1940, primele fiind lansate la apă abia în aprilie 1941. Dat fiind faptul că a avut la dispoziție doar două luni pentru organizarea unei flote de invazie, "Kriegsmarine" a ales să convertească barje fluviale în vase de debarcare. Au fost rechizițonate 2.400 de barje din întreaga Europă, (860 din Germania, 1.200 din Olanda și Belgia și 350 din Franța). Dintre acestea, doar 800 erau autopropulsate, restul urmând să fie remorcate. Pentru Operațiunea Leul de Mare au
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
clasificate ca "peniches" și 982 considerate "Kampinen". Pentru simplificarea evidențelor, germanii au considerat că orice barjă de până la 360 t erau de „tipul A1”, iar cele mai mari de atât erau de „tipul A2”. Asigurarea de sprijin primelor valuri de debarcare de către blindate era o problemă critică pentru planificatorii operațiunii. Aceștia au depus eforturi importante pentru găsirea unor soluții parctice pentru debarcarea tacurilor pe plajele de invazie. Deși barjele de tip A puteau să debarce tancuri de dimensiuni medii pe plajele
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
de „tipul A1”, iar cele mai mari de atât erau de „tipul A2”. Asigurarea de sprijin primelor valuri de debarcare de către blindate era o problemă critică pentru planificatorii operațiunii. Aceștia au depus eforturi importante pentru găsirea unor soluții parctice pentru debarcarea tacurilor pe plajele de invazie. Deși barjele de tip A puteau să debarce tancuri de dimensiuni medii pe plajele deschise, acest lucru putea fi făcut doar în timpul refluxului, când vasele de transport erau pe pământ ferm. Timpul necesar ansamblării rampelor
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Panzer-Abteilung" A, B, C și D. În timpul invaziei, urmau să fie alimente cu suficient carburant și cu muniția aferentă pentru o rază de acțiune de 200 km. În urma unui concurs lansat de marina militară, au fost proiectate „poduri grele de debarcare”, niște docuri prefabricate, în mare parte asemănătoarea cu „porturile” Mulberry folosite de aliații din al doilea război mondial în timpul debarcării din Normandia. Aceste docuri au fost proiectate și fabricate de către Krupp Stahlbau și Dortmunder Union. Prototipurile construite au petrecut iarna
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
o rază de acțiune de 200 km. În urma unui concurs lansat de marina militară, au fost proiectate „poduri grele de debarcare”, niște docuri prefabricate, în mare parte asemănătoarea cu „porturile” Mulberry folosite de aliații din al doilea război mondial în timpul debarcării din Normandia. Aceste docuri au fost proiectate și fabricate de către Krupp Stahlbau și Dortmunder Union. Prototipurile construite au petrecut iarna 1940-1941 în Marea Nordului. A fost ales modelul Krupp, deoarece era nevoie doar de o zi pentru montare, spre deosebire de modelul Dortmunder
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
și reflux. Marina germană a comandat opt sisteme complete Krupp, fiecare compus din șase platforme fiecare. Comanda a fost redusă la șase unități în toamna anului 1941, pentru ca până la urmă să fie anulată, după ce a devenit evident că operațiunea de debarcare nu va mai avea loc. La mijlocul anului 1942, cele două prototipuri (Krupp și Dormunder) au fost transportate în Insulele Canalului, fiind instalate la Alderney, unde au fost folosite pentru debarcarea materialelor necesare fortificării insulelor. „Pontoanele germane” (cum le numeau localnicii
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
să fie anulată, după ce a devenit evident că operațiunea de debarcare nu va mai avea loc. La mijlocul anului 1942, cele două prototipuri (Krupp și Dormunder) au fost transportate în Insulele Canalului, fiind instalate la Alderney, unde au fost folosite pentru debarcarea materialelor necesare fortificării insulelor. „Pontoanele germane” (cum le numeau localnicii) au rămas pe poziției până în 1978-1979, când au fost demontate în cele din urmă. Forțele terestre au dezvoltat propriul pod portabil de debarcare poreclit "Seeschlange" (Șarpele de mare). Acest „drum
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
la Alderney, unde au fost folosite pentru debarcarea materialelor necesare fortificării insulelor. „Pontoanele germane” (cum le numeau localnicii) au rămas pe poziției până în 1978-1979, când au fost demontate în cele din urmă. Forțele terestre au dezvoltat propriul pod portabil de debarcare poreclit "Seeschlange" (Șarpele de mare). Acest „drum plutitor” era format dintr-o serie de module interconectate, care puteau fi remorcate până la locul de debarcare, unde urmau să fie folosite ca docuri temporare. Vasele ancorate la "Seeschlange" puteau să își descarce
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
când au fost demontate în cele din urmă. Forțele terestre au dezvoltat propriul pod portabil de debarcare poreclit "Seeschlange" (Șarpele de mare). Acest „drum plutitor” era format dintr-o serie de module interconectate, care puteau fi remorcate până la locul de debarcare, unde urmau să fie folosite ca docuri temporare. Vasele ancorate la "Seeschlange" puteau să își descarce marfa cu ajutorul macaralelor direct pe platforma „drumului”, sau în camioanele parcate în dreptul lor. "Seeschlange" a fost testat cu succes de o unitate specială a
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
a fost testat cu succes de o unitate specială a forțelor terestre la Le Havre în toamna anului 1941. Aceste docuri au fost alese pentru "Operațiunea Herkules", planul unei invazii germano-italiene a Maltei.. Germanii au proiectat un vehicul specializat pentru debarcare în Anglia - "Landwasserschlepper" - un tractor amfibiu neînarmat, la care se lucra încă din 1935. Proiectul original fusese gândit ca vehicul de sprijin pentru trupele de pontonieri. Trei astfel de tractoare au fost alocate detașamentului 100 blindate ca parte a forțelor
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
recunoscut utilitatea prototipului. Au existat propuneri pentru dotarea fiecărei barje de invazie cu unul sau două tractoare amfibii, dar producția a fost abandonată până în cele din urmă. Înaltul Comandament German (OKH) a plănuit inițial o invazie pe scară mare, cu debarcarea a 40 de divizii în regiunea de la Dorset până la Kent. O debarcare de o asemenea amploare depășea cu mult capacitatea de transport a "Kriegsmarine", ceea ce a dus la redimensionarea planurilor inițiale. Noul plan prevedea debarcarea a doar nouă divizii, care
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
cu unul sau două tractoare amfibii, dar producția a fost abandonată până în cele din urmă. Înaltul Comandament German (OKH) a plănuit inițial o invazie pe scară mare, cu debarcarea a 40 de divizii în regiunea de la Dorset până la Kent. O debarcare de o asemenea amploare depășea cu mult capacitatea de transport a "Kriegsmarine", ceea ce a dus la redimensionarea planurilor inițiale. Noul plan prevedea debarcarea a doar nouă divizii, care avea să aducă pe țărmul Angliei 67.000 de infanteriști și a
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
invazie pe scară mare, cu debarcarea a 40 de divizii în regiunea de la Dorset până la Kent. O debarcare de o asemenea amploare depășea cu mult capacitatea de transport a "Kriegsmarine", ceea ce a dus la redimensionarea planurilor inițiale. Noul plan prevedea debarcarea a doar nouă divizii, care avea să aducă pe țărmul Angliei 67.000 de infanteriști și a unei divizii aeropurtate de sprijin. Zona de debarcare a fost aleasă cea dintre Rottingdean și Hythe. Marina germană a dorit să se desemneze
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
capacitatea de transport a "Kriegsmarine", ceea ce a dus la redimensionarea planurilor inițiale. Noul plan prevedea debarcarea a doar nouă divizii, care avea să aducă pe țărmul Angliei 67.000 de infanteriști și a unei divizii aeropurtate de sprijin. Zona de debarcare a fost aleasă cea dintre Rottingdean și Hythe. Marina germană a dorit să se desemneze un front cât mai îngus posibil, care ar fi fost mai ușor de apărat, în opinia marinarilor. Admiralul Raeder dorea ca frontul să se întindă
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
verii anului 1940 că invazia germană era iminentă. Germanii, la rândul lor, erau suficient de siguri pe ei pentru ca să toarne filme de propagandă. O echipa a filmat timp de două zile la începutul lui septembrie 1940 în portul belgian Antwerp debarcare tancurilor și infanteriei din baje. Dat fiind faptul că Hitler fusese informat că debarcarea avea să înceapă noaptea, dictatorul dorea să prezinte publicului toate detaliile acțiunii. Britanicii și americanii au prognozat că debarcarea ar putea să aibă loc cel mai
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
de siguri pe ei pentru ca să toarne filme de propagandă. O echipa a filmat timp de două zile la începutul lui septembrie 1940 în portul belgian Antwerp debarcare tancurilor și infanteriei din baje. Dat fiind faptul că Hitler fusese informat că debarcarea avea să înceapă noaptea, dictatorul dorea să prezinte publicului toate detaliile acțiunii. Britanicii și americanii au prognozat că debarcarea ar putea să aibă loc cel mai probabil în timpul fluxurilor din 5-9 august, 2-7 septembrie, 1-6 octombrie sau 30 octombrie-4 noiembrie
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
lui septembrie 1940 în portul belgian Antwerp debarcare tancurilor și infanteriei din baje. Dat fiind faptul că Hitler fusese informat că debarcarea avea să înceapă noaptea, dictatorul dorea să prezinte publicului toate detaliile acțiunii. Britanicii și americanii au prognozat că debarcarea ar putea să aibă loc cel mai probabil în timpul fluxurilor din 5-9 august, 2-7 septembrie, 1-6 octombrie sau 30 octombrie-4 noiembrie. Pe 17 septembrie 1940, Hitler s-a întâlnit cu Hermann Göring și cu Gerd von Rundstedt, care au reușit
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
după-amiaza aceleiași zile, Hitler a dat ordinele necesare pentru amânarea invaziei. De asemenea, a ordonat dispersarea flotei de invazie pentru evitarea distrugerii vaselor de către aviația și marina britanice. Amânarea invaziei a conincis cu apariția unor zvonuri cu privire la o tentativa de debarcare germană în jurul datei de 7 septembrie, care ar fi fost respinsă cu mari pierderi pentru atacatori. Au circulat povești cu privire la incendierea unor suprafețe întinse ale apelor litorale prin intermediul deversării și aprinderii unor mari cantități de petrol. Ambele zvonuri au fost
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
unei invazii amfibii. Pentru germani, problema ar fi fost mult mai gravă, de vreme ce forțele terestre germane nu erau motorizate, se bazau în principal pe tracțiunea cu cai. Una dintre cele mai mari probleme ale germanilor ar fi fost transportarea și debarcarea a mii de cai. Serviciile de informații britanice au calculat că primul val de debarcare format din 11 divizii (inclusiv diviziile aeropurtate), cereau o medie zilnică de 3.300 t de provizii. În Rusia, o singură divizie germană a avut
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
germane nu erau motorizate, se bazau în principal pe tracțiunea cu cai. Una dintre cele mai mari probleme ale germanilor ar fi fost transportarea și debarcarea a mii de cai. Serviciile de informații britanice au calculat că primul val de debarcare format din 11 divizii (inclusiv diviziile aeropurtate), cereau o medie zilnică de 3.300 t de provizii. În Rusia, o singură divizie germană a avut nevoie în 1941 în timpul celor mai grele lupte de până la 1.100 t de provizii
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
loc invazia au fost în general bune. Traversare Canalului, chiar și cu barjele fluviale modificate, în condițiile în care marea a rămas puțin agitată. Vântul a bătut moderat pentru tot restul lunii și nu ar fi împiedicat primul val de debarcare să își îndeplinească obiectivele în cele zece zile prevăzute în planul inițial Dacă pe 27 septembrie marea a devenit mai agitată, vândul bătând dinspre nord, traversarea putând fi mai riscantă, calmul s-a reinstalat pe mare pe 11-12 octombrie și
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
fi creat condiții mai favorabile traversării Canalului Mânecii de către flota de invazie. La sfârșitul lunii octombrie, (după cum arată documentele serviciilor meteorologice britanice), vântul a început să bată cu putere din sud-vest. Vântul cu forța 8 ar fi împiedicat orice încercare de debarcare efectuată cu barje fluviale modificate Serviciile germane de spionaj au înregistrat mai multe eșecuri, printre altele și datorită succesului înregistrat de [[MI5]] în convingerea unor spioni să lucreze ca agenți dubli și să furnizeze informații eronate germanilor. În vreme ce unele dintre
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Portul Mulberry a fost un tip de construcție marină temporară dezvoltată în Regatul Unit în timpul celui de-al doilea Război Mondial, conceput să fie folosit pentru descărcarea rapidă a vaselor de transport în apropierea plajelor în timpul debarcării din Normandia. Părțile componente a două porturi prefabricate au fost transportate peste Canalul Mânecii din sudul Angliei și ansamblate în dreptul plajelor Normandiei ca parte a debarcărilor din Ziua Z Raidul de la Dieppe din 1942 a demonstrat că Aliații se pot baza
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
conceput să fie folosit pentru descărcarea rapidă a vaselor de transport în apropierea plajelor în timpul debarcării din Normandia. Părțile componente a două porturi prefabricate au fost transportate peste Canalul Mânecii din sudul Angliei și ansamblate în dreptul plajelor Normandiei ca parte a debarcărilor din Ziua Z Raidul de la Dieppe din 1942 a demonstrat că Aliații se pot baza pe capacitatea primelor valuri de debarcare de cucerire a unui port din nordul Franței. Problema consta în aceea că navele oceanice folosite pentru transportul proviziilor
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
două porturi prefabricate au fost transportate peste Canalul Mânecii din sudul Angliei și ansamblate în dreptul plajelor Normandiei ca parte a debarcărilor din Ziua Z Raidul de la Dieppe din 1942 a demonstrat că Aliații se pot baza pe capacitatea primelor valuri de debarcare de cucerire a unui port din nordul Franței. Problema consta în aceea că navele oceanice folosite pentru transportul proviziilor grele și voluminoase aveau nevoie de dane cu ape suficient de adânci și macarale portuare pentru descărcare. Asemenea condiții nu erau
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]