7,301 matches
-
ochii, Augustus; ți-am văzut ochii când ți-am zis că pe apa asta va pluti un templu din marmură. Împăratul se uită la el; aveau aceeași vârstă. Și, dintr-odată, râseră amândoi, ca de o glumă. Euthymius continuă să deseneze. — Privește, Augustus, așa ceva nu s-a făcut vreodată: o structură din lemn, ce urmează ascultătoare mișcarea apei, va trebui să susțină niște ziduri rigide care nu suportă oscilațiile, fiindcă s-ar prăbuși, ca la cutremur. Toți se uitau la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
șaizeci de vâslași de pe Me-se-ket o împing: ei sunt voința omului aflat în căutarea Absolutului. — Eu cred că va trebui să fie o structură puternică, interveni Euthymius. Bârne groase, care se deplasează în față la oscilații. Privește - spuse, continuând să deseneze -, pe laturi vom face un portic și o balustradă frumoasă. Iar aici, jos, vor sta vâslașii. Și când corăbiile unite se vor mișca, împinse sau trase, vor părea un edificiu imens, de peste o sută nouăzeci de picioare, plutind pe lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
profitam de liniștea din casă și citeam sau scriam până la primul scâncet, până la prima mișcare ce anunța trezirea. Mai târziu, pe măsură ce au crescut, am preferat să le iau alături de mine, în biroul-bibliotecă, unde aveau colțul lor și unde puteau să deseneze, să asculte muzică sau să citească în voie. Cu Georgia, dialogul de la un birou la altul a mers strună, fiind unul dintre copiii extrem de curioși, pentru care șirul de ce-urilor nu se termina prea curând. O continuă mirare, o nevoie
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
pe toți, Întinde mâna În care se află țigara de foi și scutură fumul cu o distincție calculată În scrumiera de Limoges, destul de comună, aflată În partea dinspre el a mesei; În centrul scrumierei (mă uit cu toată atenția) este desenat un cavaler, Înclinat curtenitor Într-un genunchi, cu o mână dusă la piept (la inimă?) și cu cealaltă Îndepărtată de corp, Într-un gest cât se poate de retoric (retorica tipic cavalerească). V-ați dat seama, iubiți cetitori, parantezele acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru a-i aerisi puțin prea Înfocatu-i cord), iar mâna dreaptă o ține trasă Înapoi, astfel că i se observă bine mânecuța bufantă strânsă mai jos de cot; are un căpșor drăgălaș, cum Îi stă bine unei asemenea figuri desenate pe scrumieră, terminat cu o capigliatura ricca, corectată Într-un coc perfect, orientat puțin oblic, dar În sus; ah, uitasem să spun că mititica are și un zuluf, da, chiar un zuluf (dar iată că anticipez la mise-en-abîme, v-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În aer capricios, un șarpe care stă la Îndoială, să vedem pe cine va mușca cu dinții săi otrăviți; când personajul meu adoarme (deduc aceasta din absența șarpelui de fum), mă furișez către fotografie, o Înhaț și o descriu; vă desenez mai Întâi dreptunghiul ei, ca nu cumva să ne scape figura ce a fost prinsă În capcană: (Atenție! Se scanează desenul de la pagina 10!) e dintr-un material de o calitate nu tocmai bună, tăiată Însă cu gust pe margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Sub cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă și sfidătoare Înfiptă la marginea satului Întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră...“. „Uite cum sfârșește“ (acum trece la sfârșitul cărții și citește): „Crestele munților se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaș cu dinții tociți. Drept În față lucea tainic Luceafărul, vestind răsăritul. Apostol Își potrivi singur ștreangul“. Apoi, continuă comentariul: „Rebreanu construiește Întregul, adică tot ce se acumulează ca personaje, atmosferă, acțiune și materie epică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai sunt În el, eu sunt În mâna care scrie, În vârful unghiei lăsând o dâră; „Martin, nu iei cafeaua?“; o solicitare, un viol violent al refugiului amniotic; mâna șovăie, se oprește, cade tăiată de orice elan, nu mai pot desena o literă, mă smulg din starea cataleptică, mă transform În rostire, mă corporalizez, nu mai pot scrie nimic; refuz nutrimentul material ce-mi stârnește greață; mă Întorc, vreau să mă ascund din nou În matricea somnului, aș vrea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Zis și făcut. Mi-am citit descrierea și am constatat că tot ce pusesem acolo era cu totul altceva decât ce trăiam eu afară. Am rămas complet dezamăgit de descoperirea făcută. Ceea ce rezulta În urma scrisului meu de copil silitor ce desenează literele cu multă grijă pe foaia liniată a caietului nu intra deloc În rezonanță cu fojgăiala vieții din natură pe care o simțeam În toți porii. Mi s-a părut că scrierea sau, mai exact, transferul realului În semnele scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
plăcut al Întunericului, Învăluitor lichid amniotic. Nu deschid ochii imediat, ci mai Întâi pândesc printre gene obiectele evanescente ale camerei. Dacă mai păstrează manșonul clarobscur al nopții, am imediat o stare euforică; Întind mâna către foaia albă și Încep să desenez semne pe care nu le văd; ele aglomerează albul, se Înghesuie În relieful paginii până când aceasta se umple de viață, vibrează, pulsează, Îmi umple imaginea scrisului. Nu mă Întrerup din scris până ce nu curge tot ce s-a acumulat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trebuie să recitesc Faust. (miezul nopții) Nu mă duc la Facultate. Am doar cursuri insignifiante. Nu mă amuză să asist de două ori la desenarea puerilă a unei fișe bibliografice; mâna grăsulie a savantului scurt, Vicu M., ce predă cursul, desenează un pătrat, se Îndepărtează trei metri, Îl privește cu o concentrare maximă, se apropie din nou de tablă și-i șterge un colțișor etc. și tot așa pentru două ore, ca să treacă timpul. (sâmbătă) Nu știu nici acum de ce E.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
probabil toate banalitățile vârstei, dar important era faptul concret că-mi scrisese: nu uitase de mine; acesta, scrisul, devenind o cale misterioasă de a ne păstra Într-un contact concret, căci ea atinsese acea coală cu mâna ei; ea a desenat acele litere borțoase, a mângâiat plicul; poate avea mâna umedă de emoție și ceva material din ea, poate partea cea mai intimă a ființei sale mi s-a transmis: pot s-o ating cu mâna, cu răsuflarea; acea ființă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dormit, Încât calc pe ele când mă duc noaptea la toilette“. Dama, pentru că n-avea ce face, „pictează“. M-a ucis cu atâtea planșe, cu atâtea schițe; e obsedată de un laitmotiv: În toate se observă o singură preocupare, să deseneze toate cururile putanelor din zona Halelor. Oriunde te uiți, nu vezi decât hălci de muiere, fesele curvelor sunt analizate minuțios, expuse precum În celebrul tablou al lui Rembrandt de la Louvre. Le plătește 30 de franci pe oră ca să-i pozeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și o perucă albă. Își ridicase pantalonii sub rochie scoțând la iveală o pereche de dresuri negre, își înlăturase barba și aplicase un strat gros de ruj de culoare roșu strident. Se machiase apoi în exces în jurul ochilor și își desenase niște riduri foarte pronunțate pentru a avea un aspect septuagenar. Ultima schimbare fusese cea a pantofilor. În ceea ce privește inducerea în eroare, nu îi fusese prea greu să găsească o pungă de cumpărături în care îndesare bara de metal și cealaltă armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de primăvară, clienții umpleau până la refuz toate restaurantele și cafenelele din cartier în care Magicianul s-ar putea afla cu victima lui, încercând să-i sugereze o plimbare cu mașina sau o escală în apartamentul ei. Cincizeci de alei erau desenate printre blocuri, oferind la discreție spațiu pentru o nouă crimă. Sachs, Bell și Kara traversau fără oprire străzile, cercetând vizitatorii târgului, restaurantele, aleile înconjurătoare și orice loc la care se puteau gândi în acel moment. Fără niciun rezultat. Până la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mereu o să fie-aceeași poveste cu greutatea și apăsarea, și cadrul meu care n-a fost proiectat să susțină atâta greutate câtă susține, și-așa mai departe. Măcar nu și-a mai scos pixu’ de data asta; când începe să-mi deseneze diagramele-alea cu articulații și prostii chiar îmi ies din sărite. Nu-s proastă, îmi vine să zbier, nu-mi place să fiu așa, vreau doar să-mi opriți durerea. Nu-mi mai țineți nenorocita aia de prelegere - n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
stătea acum În Încăperea din față, curățîndu-și unghiile În timp ce fuma o țigară. Lui Jim Îi plăcuse Întotdeauna domnul Guerevici, deși rusul acela În vîrstă nu era prea impresionat de el. Un fel de artist amator, cînd era bine dispus Îi desena lui Jim, În albumul de autografe, complicate vase cu pînze. Bufetul lui cenușiu din bucătărie era plin de gulere și piepți de cămașă scrobiti, iar lui Jim Îi părea rău că domnul Guerevici nu-și putea permite o cămașă adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dar după ce dădu Încet ocol camionului, le permise deținuților să coboare. Ajutați de soții lor, Basie și doctorul Ransome le dădură jos pe femeile bătrîne, Întinzîndu-le la umbră Între roțile din spate. Jim se așeză pe vine pe pămîntul alb, desenînd cu un băț modelele cauciucurilor. De cîte ori ar trebui oare să se Învîrtească fiecare cauciuc ca să se tocească de tot, pînă la pînză? Problema, una dintr-o mulțime, care Îl preocupa tot timpul, era de fapt destul de ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din cimitirul alăturat Îi țineau departe. În afara beneficiilor nutritive, botanica era un subiect incitant. În dispensar, doctorul Ransome tăia și colora felioare de tulpini și rădăcini de plante, le monta sub microscopul doctorului Bowen și Îl punea pe Jim să deseneze sutele de celule și vase hrănitoare. Clasificarea plantelor era un Întreg univers de cuvinte; fiecare buruiană din lagăr avea un nume. Denumirile abundau; enciclopedii invizibile zăceau În fiecare boschet sau șanț. Cu o zi Înainte, Jim săpase două șanțuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mîna stîngă și un lighean cu apă fierbinte. — De ce e furios Basie pe Jim? Jim schimbă saluturi cu americanii: Cohen, un maestru la jocul cu mingea și fanatic al șahului; Tiptree, mașinistul solid, blînd, care era regele cărților cu benzi desenate; Hinton, alt steward de cabine și filozof; Dainty, telegrafist și cel mai viril bărbat din Lunghua - bărbați amabili care Își jucau rolurile În beneficiul lui Jim și se veseleau tot timpul. CÎnd Îl vedeau, majoritatea Îl plăceau pe Jim, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
urmă ți se face milă și nu-i mai tai. Nu-i mai tai pentru că ai dat de un lemn cu noduri. Va continua să taie lemnele tatăl tău. Tu Îți faci lecțiile la caligrafie și pe urmă la desen. Desenezi o batoză roșie, un țăran care ține de sfoară un bivol roșu și o pădure roșie. N-ai alte culori. Și doar n-o să sugi la creionul chimic ore În șir ca să-ți iasă mov. Și mai desenezi ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la desen. Desenezi o batoză roșie, un țăran care ține de sfoară un bivol roșu și o pădure roșie. N-ai alte culori. Și doar n-o să sugi la creionul chimic ore În șir ca să-ți iasă mov. Și mai desenezi ce-ți aduci aminte din vacanță. O șură pe care scrie: „Remiza de pompieri a comunei Făget”. Și un indicator din capătul satului pe care scrie: Regiunea Autonomă Maghiară. În spatele indicatorului se află drumul șerpuit care se pierde În dealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Întâmplă nimic. Doar la Craiova se fabrică cu frenezie locomotiva Diesel-electrică de 2100 C.P. Adică un motor În care Încap două mii și o sută de cai. Spun cărți groase că van Eyck s-a lăudat că: Și eu pot să desenez o hartă a lumii. În anii planului septenal, volumul extracției diamantelor din Iakuția va crește de aproape 20 de ori față de anul 1958, ajungând să acopere În Întregime necesitățile economiei nu numai ale Uniunii Sovietice, ci ale Întregului lagăr socialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
famate, În care se Întâlneau intelectuali năpârliți și sclipitori deopotrivă, amestec ciudat de genii și ratați, În serate fără scop, fără sens, doar pentru a Înfierbânta aerul cu graiurile lor păsărești. Atunci a apărut pe cer o stea imensă, care desenă o traiectorie curbă cu Încetineala unui melc. Toate stelele căzătoare, le mai văzuse de atâtea ori, se desprindeau din Întunericul cerului, plecând parcă din nimic, și se topeau cu aceeași iuțeală, dar asta trecu Încet ca un glob de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui Pavel din Tars. Căci așa e istoria sau poate legenda. Și altă înviere nici nu există. Ființă fiictivă? Ființă reală? Reală în ficțiune, ficțiune a realității. Când l-am surprins odată pe băiatul meu Pepe, aproape copil pe-atunci, desenând o figură de om și spunându-și: „Sunt din carne, sunt din carne, nu pictat!“, cuvinte pe care i le-atribuia momâii, mi-am retrăit copilăria, mi-am revenit și aproape m-am speriat. A fost o apariție spirituală. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]