6,113 matches
-
les friches industrielles (expresia în franceză e foarte bună, dar nu are echivalent convenabil în română) și-l aruncă în căruțe trase de cai famelici. Oamenii de aici îi numesc, deloc peiorativ, „mag neți”, ceea ce descrie foarte bine căutarea lor disperată. Orășelul Hațeg pare a fi în adormire, la rândul său. Acum doi ani, când am ajuns prima oară la Prislop, doar ce se pusese lacătul pe ușa renumitei fabrici de bere de aici, cumpărată de un gigant mondial al berii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
poarta mănăstirii, m-am întrebat dacă nu cumva „pelerinul” contemporan nu este tocmai acest individ expulzat din comunism ca un copil neajutorat, în căutare de sens, de certitudine, de socializare „ca pe vremuri” și cu spaima morții apropiate ? O căutare disperată a unor puncte de reper, a unor certitudini într-o lume în care el oricum nu se mai regăsește ? Au ales pelerinajul pentru că el le oferă câte puțin din toate acestea ? Sunt întrerupt brusc din reflecțiile mele de apariția unei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la un nivel acceptabil. Oamenii care au mai rămas parcă nu se îndură să plece acasă, bâjbâie haotic printre brazii centenari din curtea largă. Tarabele comercianților se închid una câte una. Reprezentanții unei televiziuni locale, Phoenix TV, încearcă să ia, disperați, un interviu unui preot al Catedralei, ce le vorbește blazat despre „viața și minunile Sfintei Filofteia”. Un țăran ia aminte la ce se întâmplă și încearcă să intre exact în sfera de cuprindere a camerei de filmat, ia o atitudine
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Turismul fiind asociat cu mobilitatea, este de presupus că în viitor partea „turistică” a călătoriei își va disputa întâietatea cu cea spirituală. Poate nu întâmplător, autocarele afișează pe parbrizul imens icoane sau afișe cu chipul lui Arsenie Boca, tentativă ultimă, disperată aproape, de respiritualizare și reinventare sacrală a călătoriei. Strâns legată de avansul tehnologic este și migrația globală. Un cercetător francez îmi povestea, în pauza de cafea a unui colocviu internațional, mirarea sa și a colegilor săi în fața fluxului neîntrerupt de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
manifestările brutale ale demonizaților sau celor cu tulburări psihice, intrați în zona de sacru a raclei. Antropologia clasică a demonstrat de multă vreme că procedurile rituale sunt mai mult paradoxale decât semnificative, iar „ritualul are întotdeauna o latură maniacă și disperată”, menită să redea speranța, refăcând periodic legătura cu tradiția, permițând vieții să continue, în cele din urmă (Lévi-Strauss, 1971 : 608). Or, mass-media este incapabilă să surprindă aspectele violente ale procedurilor rituale ale pelerinajelor. Așa că se produce un fenomen interesant de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Spaima-Întunericul. Dacă acceptăm faptul că gestul s-a produs cu ade vărat (la o privire atentă, într-adevăr, protuberanța nazală nu este observabilă), mi se pare seducătoare ipoteza că gestul acelei femei poate fi interpretat și ca tentativă de conectare disperată, ultimă, în circuitul suflului divin al arhetipului feminin. și alte interpretări post-Jung percep femininul arhetipal ca pe un vas, potir sau receptacul, depășind astfel imaginea comună a pântecului, fiind vorba de fapt de „o calitate atotcuprinzătoare, protectoare, o îmbrățișare, hrană
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și critica până la luarea unei decizii; ulterior, nu mai sunt permise dezbateri suplimentare pentru că acestea nu pot fi decât "contrarevoluționare", subminând "unitatea de acțiune" și eficiența partidului însuși. Centrul moscovit de unde leninismul și-a început asaltul asupra realității "burgheze", încercând disperat să pună în locul ei propria realitatea fantasmagorică a fost contestat, la începutul anilor '60, de către un centru alternativ, Beijingul. Un alt regim leninist "autonom" se poziționa în competiție cu centrul clasic pentru a câștiga supremația asupra comunismului internațional. O situație
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
principal unul strategic: repunerea în mișcare a unui important partener comercial și prevenirea unei eventuale extinderi sovietice înspre vestul continentului, fie direct, fie prin intermediul comuniștilor locali, care, se temeau americanii, ar fi putut convinge un segment considerabil al unui electorat disperat să le acorde încredere (Gaddis: 1989, 56; detalii interesante despre geneza planului Marshall sunt de găsit în memoriile fostului secretar de stat american, Dean Acheson: 1987, 226-237). Planul a fost conceput pentru orice stat european, inclusiv cele intrate deja în
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a fost invitat să contribuie la elaborarea proiectului de constituție din 1948. La Congresul PMR din același an, numele său nu a mai apărut pe lista membrilor Comitetului Central. Conștientizând marginalizarea politică impusă de către colegii săi, va face un gest disperat, care îl va costa enorm. Se va adresa ambasadorului sovietic la București, fără știrea colegilor săi, cerând clarificare situației în care se afla. În raportul trimis la Moscova, ambasadorul menționează un zvon credibil, după părerea sa, conform căruia Pătrășcanu ar
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
încercată a muncitorilor?" Pe lângă muncitori, însăși majoritatea membrilor de rang inferior al PMM au participat activ la luptele de stradă, ceea ce îl face pe Nagy să se întrebe din nou: "Este oare contrarevoluție mișcarea populară sau lupta sau cea mai disperată luptă armată la care participă toată clasa muncitoare sub conducerea sutelor de mii de comuniști?" (Nagy: 2004, 79). La câteva zile după crearea noului guvern, este anunțată retragerea contingentelor sovietice din Ungaria. Era însă o mișcare manipulatorie din partea Moscovei care
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Jowitt: 1993) configurate după modelul bolșevic deveneau tot mai mult niște simple grupuri împărtășind simpatii doctrinare comune. Nu și PCR. Într-o lume pe care nu o mai înțelegea (dacă a înțeles-o cu adevărat vreodată), leninismul romantic făcea eforturi disperate să se mențină pe baricade. Nu va reuși; în schimb, impactul național și internațional pe care l-a antrenat căderea sa va oferi măsura unei inflexibilități și a unui dogmatism realmente "multilateral dezvoltate". Revoluția română nu face obiectul prezentului capitol
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Deși beneficia de sprijinul unor nume importante ale intelectualității polone (Taras: 1986, 70), PRON nu a reușit să se substituie cu succes Solidarității, mai ales pe măsură ce puterea recurgea la metode tot mai imorale și de-a dreptul abjecte în încercarea disperată de a compromite opoziția și de a menține monopolul politic al PMUP. Astfel, încă din primele luni ale existenței KOR, PMUP și securitatea poloneză au marșat pe antisemitismul latent al populației pentru a discredita intelectualitatea aliată cu muncitorii. Deseori, "polițiști
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Întors, am fugit, ascunzându-mă printre cei care fuseseră deja controlați. Dumnezeu l-a făcut pe soldatul ăla să nu-și dea seama că era altcineva deja la control. Ce s-a Întâmplat mai departe? Înfometați, Însetați, Înfrigurați, Înspăimântați și disperați am fost mânați pe malul Nistrului, unde trebuia să așteptăm să fim trecuți cu bacul peste râu, Împreună cu alți năpăstuiți ai sorții, la Moghilev. Ne-am așezat pe iarba udă și, de oboseală, am adormit lângă un bătrânel cu umbrelă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mereu scena aceea, a jandarmilor care dădeau În oamenii Înțepeniți și care nu se mai mișcau, și ochii rudelor care trebuiau să-i părăsească pe botul de deal pe cei morți! Iar la plecare, vreau să vă spun, ochii aceia disperați, acei bocanci care dădeau În cei rămași pe jos, și tot botul de deal, cum să vă spun, Împestrițat de cadavrele celor Înțepeniți! A fost o scenă care, din păcate, sunt nopți când am coșmaruri și mă trezesc cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
apă nu era... Și au murit mulți. Și În vagoane au murit mulți care... - nu numai bătrâni, că erau și adulți; copii nu au fost, numai adulți. Dar care erau disperați dimineața nu mai trăiau. - Să luam cazul unui om disperat. Care era salvarea pentru unul ca el? - Să reziste. Nu te-au ucis, mai trăiești o zi, mai trăiești o zi... - Cum să reziști? Tot ca Häftling, tot ca victimă? - Tot ca Häftling, tot flămând... - Sau să Încerci să intri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că ar mai fi ceva de spus despre Thill? - Doar atât că ne-am trezit Într-o dimineață, când de-acum se auzeau tunurile - veneau aliații din vest. Dar foarte interesant e că, de fapt, n-au venit. Noi eram disperați, că aflasem de la francezi că sunt la 35 km de noi. Ne-au Încărcat În niște vagoane și ne-au dus lângă Stuttgart. Zvonul era adevărat, dar nu s-a materializat. Asta s-a petrecut undeva la sfârșitul lui septembrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu am fost ghinioniști. Oriunde mergeam noi americanii bombardau liniile de tren care erau În fața noastră. Cel mai mare bombardament a fost la Koblenz... Și nu puteau merge trenurile, pentru că permanent erau bombardamente și trebuiau reparate liniile. Și noi eram disperați că tot timpul era câte un drum. Domnule, probabil că dacă mai stăteam două zile ăia dădeau peste noi. Nu este adevărat. Asta am aflat mult după război, că n-au ocupat ei imediat zona respectivă. Asta era mai spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
majoritatea timpului, pentru a ne rememora trecutul, utilizăm voința obiectivă, limitând cercetarea numai la amintirile înregistrate de această memorie, fără să trecem pragul memoriei subconștiente. Păzitorul pragului, același pe care Orfeu a încercat să-l ia aliat în încercarea sa disperată, demonstrează că tocmai acesta este pragul pe care trebuie neapărat să-l trecem pentru a ne reaminti majoritatea evenimentelor pe care credem că le-am uitat. În consecință, ceea ce numim lipsă de memorie provine cel mai adesea din două cauze
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
iată Ce poartă ciudată cu fața spre apus... Scrieâi pe ea despre noi, încă o dată C-am trecut, c-am visat, c-am ajuns 878. Păzitorul pragului, același pe care Orfeu a încercat să-l ia aliat în încercarea sa disperată, demonstrează că tocmai acesta este pragul pe care trebuie neapărat să-l trecem pentru a ne reaminti majoritatea evenimentelor pe care credem că le-am uitat. În consecință, ceea ce numim lipsă de memorie provine cel mai adesea din două cauze
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
magma incandescentă în care s-au refugiat îngerii rebeli sau starea în care omul s-a aflat după alungarea sa din Eden. Voi plonja într-o astfel de apă mărită, izbindu-mă de brownienele priveliști, într-o mișcare de spor, disperată, voi face zigzaguri; lovită de mari, întunecate, reci molecule, adeptele lui Hercule. Fără putință de-nec și fără putință de mers și de zbor numai zigzag, și zigzag, și zigzag 880. Contrar conștienței obiective, subconștientul nostru raționează numai sub forma
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
noi. Ceea ce realizează poetul este integrarea sinelui cu conștiința cosmică. Numai în mediul creației, putem trăi și realiza împlinirea menirii noastre, dintotdeauna evidențiată prin artă. Dacă privim la biografiile personalităților illuminate, ei au trăit în condiții dificile, în vremuri anormale, disperate chiar, persecutați pentru gândirea și faptele lor. O artă filosofică, plină de sensul ocult, s-a dezvoltat să mai salveze ceea ce trebuie să dăinuie până când fi-va din nou un botez. Numai lumina, cea care a dat viață Cosmosului întru
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a dat nostalgii nebănuite. S-au trezit potențe de trăiri... elanuri... Reflecții asupra instabilității sufletului omenesc. „Il ne faut jurer de rien”. Omul cel mai echilibrat și onest este smuls din banalitate, din platitudinea zilnică și proiectat într-o trăire disperată. Bine înțeles, exaltând, accentuând contrastul, forțând nota (căci ce au fost marile tragedii din lit. greacă?) poate lua proporții zguduitoare. Eroul se întreabă „a fost aceasta întâlnirea cu femeia unică, femeia vieții: mitul „Regăsirii”? Platon în Banchetul - legenda lui Aristofan
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
comodorul Perry, Wal-Mart nu a trebuit să intre cu forța În Japonia, Însoțit de vase de luptă. Reputația sa i-a luat-o Înainte, de aceea reprezentanții companiei au fost invitați de Seiyu, un lanț japonez de vânzare cu amănuntul, disperat să implementeze formula Wal-Mart În Japonia, țară despre care se știe că se Împotrivește magazinelor În care se vând cutii mari. În timp ce călătoream cu un tren de mare viteză de la Tokyo la Numazu, locul În care a fost deshis primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
cât am putut de tare. Ce-i cu tabloul domnului General acolo? A căzut din cui, din cauza vibrației peretelui la deschiderea ușii și, udându-se, l-am pus să se usuce. Primuleee! Ăștia iar mă înjură, a strigat ca un disperat cu glasul lui strident și pițigăiat, dar primul nu-și dădea seama cum să reacționeze. Tu nu vezi că ăștia s-au pișat pe tabloul domnului general Antonescu? Ce mai aștepți? Am înlemnit în fața acestei acuzații. Gardienii au tăbărât pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de pe trotuar. Ostașii și gardienii din escortă, la un pas unul de altul, cu arma pregătită de tras, nu dădeau voie nimănui să se apropie. Ne însoțeau rudele soldaților arestați; soții cu copii în brațe strigau câte un nume, plângând disperați și încercând să arunce o bucată de pâine, un pulover sau o pereche de ciorapi. Dar erau călcate în picioare de cei din escortă. Aproape de Școala nr. 5, de pe Romană, unde se afla sediul Curții marțiale a Corpului 5 Armată
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]