5,649 matches
-
în actul de hotărnicire și împărțire a moșiei Iurcenilor din ținutul Lăpușnei. Din vechile documente aflăm că pe vremuri o parte a moșiei Boghicenilor aparținea răzeșilor din sat, iar altă parte - Mănâstirii Sf. Ioan Zlatoust din Iasi. Printr-un act domnesc al lui Grigore Ioan Calimah Voievod, din 1 iunie 1768, se stabilesc hotarele moșiei satului Boghiceni, acestea ""urmînd semnili hotarului Boghicenilor după suretul di hotarnică... di la Stefan Voiedov din velet 6997 (1489), ghenarie 9"". Printre semnele de moșie menționate
Boghiceni, Hîncești () [Corola-website/Science/304348_a_305677]
-
găsesc depuse astăzi într-un monumental sarcofag din incinta Catedralei Episcopale "Sfântul Alexandru" din municipiu. În 1837 așezarea a fost distrusă în mare parte de un incendiu violent. Refăcută ulterior, așezarea a fost declarată oraș în 1840 printr-un hrisov domnesc care se păstrează la Muzeul de istorie al orașului. Hărnicia întemeietorilor, agricultori, meșteșugari și negustori, condițiile geografice și mai ales "Ekstruktia" - acea interesantă constituție pe care și-au alcătuit-o și după care s-au condus timp de 30 de
Alexandria, România () [Corola-website/Science/298015_a_299344]
-
este municipiul de reședință al județului Dâmbovița, Muntenia, România, format din localitățile componente Priseaca și (reședința). Are o populație de aproximativ de locuitori. Reședință domnească și capitală între 1396 și 1714, orașul a deținut mai bine de trei secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar și cultural-artistic al Țării Românești. Are o suprafață de ha. Orașul este situat pe o terasă înaltă de
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
s-au bătut cu îndârjire. Prima mențiune a orașului, la 1396, este făcută de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat orașul cu ocazia pregătirilor pentru lupta de la Nicopole. În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân orașul a devenit principala reședință domnească a Țării Românești. Tot în timpul acestui domnitor a fost refăcută Curtea Domnească, ale cărei ruine împrejmuiesc astăzi Turnul Chindiei; ultimele cercetări arheologice au avansat ideea că o curte a fost ridicată aici înainte de Mircea cel Bătrân. Primul act oficial, din
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
făcută de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat orașul cu ocazia pregătirilor pentru lupta de la Nicopole. În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân orașul a devenit principala reședință domnească a Țării Românești. Tot în timpul acestui domnitor a fost refăcută Curtea Domnească, ale cărei ruine împrejmuiesc astăzi Turnul Chindiei; ultimele cercetări arheologice au avansat ideea că o curte a fost ridicată aici înainte de Mircea cel Bătrân. Primul act oficial, din 1406, este scris pe hârtie către mănăstirea Tismana de ""Io. Mircea I
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
noi: „Liturghierul” (1508), „Octoihul” (1510) și „Evangheliarul” (1512). către mijlocul aceluiași secol activitatea tipografică este reluată la Târgoviște de ucenicul lui Macarie, Dimitrie Liubavici, cu un „Molivelnic” (1545) si un „Apostol” (1547). În anul 1585 Petru Cercel a ctitorit Biserica Domnească din Târgoviște, construcție din cărămidă, de plan cruce greacă înscrisă, cu trei turle și un amplu pridvor deschis pe coloane, monument care atestă maturitatea arhitecturii muntene din secolul al XVI-lea. Mihai Viteazul a reușit în 1600, pentru prima oară
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
de Gornovița și pe Valea Pocruii. Lângă păstrăvăria mânăstirii, în anul 1867 exista încă, “Schitul Sfântului Antonie”, Au existat metohuri ale mânăstirii Tismana în toată Oltenia, precum și sate care erau scutite de anumite dări pentru paza mânăstirii sau alte porunci domnești. Satele însă "nu erau metohuri", cum greșit se mai interpretează! A se vedea nota de la "Metohuri". Alte biserici construite: Evenimente importante LUCRAREA SPIRITUALĂ ȘI CULTURALĂ ÎN EPARHIE - Societatea „Renașterea" Societatea Renașterea a clerului din Eparhia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
francmasonii erau prezenți. Dar chiar înainte de apariția masoneriei contemporane, câțiva dintre domnitorii români au aplicat ideile și principiile „epocii luminilor” pe care și francmasoneria le-a răspândit. În Moldova și Țara Românească, Alexandru Lăpușneanu și Radu Șerban au întemeiat școli domnești „pentru învățătura norodului” în 1561 la Cotnari și în 1603 la Târgoviște. Academia din București a apărut în 1688 din cheltuiala domnitorului Șerban Cantacuzino, cea din Iași în 1707 sub auspiciile lui Antioh Cantemir, iar cea din Transilvania în 1795
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
român și sultanul turc să se întâlnească împreună într-un loc acceptat de comun acord pentru a decide soarta războiului. În semn de bunăvoință, Mehmed acceptă să-i permită lui Vlăduț să plece împreună cu solii români. Pe drumul spre curtea domnească, Mircea cel Bătrân îi povestește lui Vlăduț mai multe episoade din istoria Țării Românești, inoculându-i copilului sentimentul patriotismului și al devotamentului față de propriul popor. El recunoaște că au murit prea mulți oameni pentru apărarea țării și încearcă să găsească
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
București și Craiova pentru Țara Românească și Iași pentru Moldova. La aceste instanțe se judecau apelurile împotriva hotărârilor judecătoriilor județene; 3) Judecătoriile de comerț; 4) Judecătoriile de poliție; 5) Înaltul Divan sau Înalta Curte de Apelație (din 1833 numit Divanul Domnesc). Aceasta era instanța supremă care judeca apelurile contra hotărârilor divanurilor judecătorești și judecătoriilor de comerț. Rejudecarea unui proces era posibilă numai în urma înaintării unei cereri către domn, care putea dispune reintrarea acestuia pe rol la Înaltul Divan. 6) Divanul de
Ministerul Justiției (România) () [Corola-website/Science/312813_a_314142]
-
istoricului american Keith Hitchins, "obiectivul primar" al mitropolitului Veniamin Costachi a fost "să crească nivelul de pregătire al clerului" ca parte a "planului de modernizare a educației moldovenești" și să reducă "influența limbii grecești și a profesorilor greci de la Academia Domnească din Iași." În acea perioadă, Moldova, ca și Principatul dunărean al Valahiei (aflat la sud), experimenta o revitalizare a activității monahale. Socola a devenit un catalizator al reformelor educaționale în 1814, în timpul domnitorului Scarlat Callimachi și a sfetnicului său, Gheorghe
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
sus-menționată erau picături de apă foarte asemănătoare cu lacrimile și curgeau numai din ochi. În anul 1886, la cinci ani de la proclamarea Regatului României, ansamblul mănăstiresc a fost restructurat: Seminarul Veniamin a fost mutat în orașul Iași, în fosta reședință domnească a lui Mihail Sturdza, iar icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost adusă în Catedrala Mitropolitană, unde se găsește până astăzi. Cu acest prilej s-a desființat și mănăstirea, după o existență de peste 300 de ani. În anul
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
Pe această listă este trecută ca perioadă de datare secolul al XVII-lea. Biserica este așezată la marginea de răsărit a Târgului Făinii, de unde începea Drumul Sării și se sfârșea Mahalaua Armenimei. Această zonă s-a dezvoltat după mutarea scaunului domnesc al Principatului Moldovei la Iași, aici mutându-se mai întâi slujitori ai domniei și meseriași, apoi și alți breslași. În secolul al XVII-lea a existat aici o biserică cu hramul „Nașterea Domnului”, cea a purtat numele slavonesc de „Rojdestva
Biserica Albă din Iași () [Corola-website/Science/312083_a_313412]
-
să se lase pătrunși de spiritul benefic de întrajutorare al aproapelui. Cei ce au urmat în ani au scris în cartea recunoștinței aflată în sufletul nostru, al acelora care lucrăm acum aici, gesturile lor de o frumusețe fără seamăn: banii domnești, donații, reconstrucții și ornamentări, dotări de interioare. Epitropii, aleși dintre boierii de rang și domnitori, negustori de vază și oameni înstăriți, aveau în grija lor soarta veniturilor și cheltuielilor spitalului, făcând celebru din zi în zi așezământul „Sf. Spiridon”. Am
Spitalul Universitar „Sfântul Spiridon” din Iași () [Corola-website/Science/312118_a_313447]
-
raporta înființarea unui Oficiu statisticu. Numai și numai guvernele române lipseau de a dovedi că sunt europene."” (“Analele Statistice ale României” - 1860, p. 1). Întors la București, face toate demersurile necesare înființării unui birou statistic. Alexandru Ioan Cuza, prin Decretul domnesc nr. 117 din 28 aprilie 1859, îl numește șef al Serviciului statistic central din Țara Românească. Din 1862 a devenit membru al Comisiei de verificare a legilor din Principatele Unite. A redactat legea privind organizarea municipiilor și comunelor orășenești și
Dionisie Pop Marțian () [Corola-website/Science/312216_a_313545]
-
rolul de paraclis al Curții Domnești din Vaslui. Avariată de cutremure, a fost reconstruită din temelie în anul 1820. Biserica se află situată în centrul orașului, pe str. Ștefan cel Mare nr. 58. Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” (Biserica Domnească) din Vaslui a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din anul 2015 din județul Vaslui la numărul 167, având codul de clasificare . Biserica "Sf. Ioan" din Vaslui a fost ctitorită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) în cadrul Curții domnești din
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
Biserica Domnească) din Vaslui a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din anul 2015 din județul Vaslui la numărul 167, având codul de clasificare . Biserica "Sf. Ioan" din Vaslui a fost ctitorită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) în cadrul Curții domnești din Vaslui, pentru a servi ca paraclis al curții. Ea se încadrează în rândul bisericilor orășenești construite de voievodul moldovean, alături de Biserica Precista din Bacău, Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași, Biserica Sfântul Ioan din Piatra Neamț, Biserica Sfântul Gheorghe din
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
orășenești construite de voievodul moldovean, alături de Biserica Precista din Bacău, Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași, Biserica Sfântul Ioan din Piatra Neamț, Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău și Biserica Sfântul Nicolae-Popăuți din Botoșani. Aceste biserici orășenești făceau parte din ansamblul curților domnești existente în acele localități. În timp, Curtea domnească din Vaslui s-a risipit, rămânând din complexul curții domnești doar biserica. O lungă perioadă de timp s-a crezut că această biserică a fost construită după Bătălia de la Podu Înalt din
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
laudă și bucurie de izbândă cu năroc ce au biruit pre turci și pre munténi, au început a zidi bisérica sveti Ioan Predioice, în târgŭ în Vasluiu, dând laudă lui Dumnedzău de biruință ce au făcut, și pre urmă case domnești, cum să cunoscŭ și păn' într-acéște vremi. Și odihnindŭ Ștefan vodă acolo cu oștile sale și râvnindŭ cu nevoință a să zidi biséreca și alte lucruri ce arată că au făcut mai pre urmă."". În anul 1882, Teodor Burada a
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
foarte vechi, care nu este paralel cu zidul bisericii și pe care îl atribuie lui Iurg Coriatovici, despre care unii cronicari polonezi afirmă că ar fi domnit în Moldova. În mormânt s-au descoperit un schelet, fragmente dintr-o haină domnească, cuie și resturi putrezite ale unui sicriu de lemn. Ghibănescu afirmă următoarele: În adevăr la 1575 Biserica Sf. Ioan din Vaslui era din piatră, zidită de Ștefan cel Mare în 1490; dar se vede că, mai înainte, fusese o alta
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
a fost reparată de zugravul Sebastian Constantinescu. Picturile au fost curățate în 1986. În jurul bisericii a existat un cimitir, păstrat în prezent doar în partea de est a curții. Cu prilejul săpăturilor arheologice efectuate în 1958 pe locul vechii curți domnești din preajma Bisericii "Sf. Ioan" s-a descoperit o lespede funerară din anul 1515 cu următoarea inscripție în limba slavonă: ""[...] Vornicul care a fost ucis la Vaslui mai în jos de iaz și a fost îngropat aici în anul 7023, luna
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
au curățat pădure și și-au făcut mănăstioară cu chilii și și-au pus pomeți pe lîngă chilii"" (după cum scrie domnitorul Grigore al II-lea Ghica într-un hrisov din 1 octombrie 1729). Acest lucru este menționat și din "Cartea Domnească" din 13 octombrie 7262 (1753) din vremea lui voievodului Matei Ghica, citată în lucrarea lui Al. H. Simionescu, spunându-se acolo că Agafton "„cu a sa silință și muncă a făcut curățitură în pădure(a) Merei de ș-au făcut
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
rolul său sporește în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când apare în sfat. În Letopisețul Țării Moldovei, Grigore Ureche scria: "Tocmit-au și boieri mari în svat, de chevernisala țării ș-a pământului Moldovii: ... "" mare pre corturile domnești și-n oști și-ntr-alte căli și purtătoriu de grijă tunurilor". În Țara Românească, șetrarul este amintit pentru prima dată în anul 1520. La începutul sec. al XIX-lea se va păstra numai titlul dregătoriei, dar cu alte atribuțiuni. <br>
Șetrar () [Corola-website/Science/311697_a_313026]
-
Petru Rareș, domnitorul Moldovei (1527-1538; 1541-1546). Prin acel hrisov, i se întărea pârcălabului Ion Stârcea de Hotin, fratelui său Mihul Stârcea, pârcălab de Cetatea de Baltă și surorii lor, Fedca, nepoții lui Tăbuci cel Bătrân, moșia Marele Boian . Prin hrisovul domnesc din 1 aprilie 1547, domnitorul Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551) i-a dăruit diacului Matiaș Stârcea, fiul lui Ion, treimea din sat stăpânită de Mihul, fostul pârcălab de Cetatea de Baltă. La 3 aprilie 1560, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
lui, fiicei sale, Ileana comisoaia, revenindu-i treimea din Boian și a patra parte din Lehăcenii Tăutului. Aceasta, neavând urmași, i-a donat moșia surorii ei, Alexandra, soția vistiernicului Iordache Cantacuzino. Deși ginerele lui Isac Stârcea, Toader, a cerut judecată domnească pentru a recăpăta moșiile socrului său confiscate de domnie, procesul s-a încheiat la 22 mai 1654 prin întărirea dreptului de proprietate familiei lui Iordache Cantacuzino. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]