6,873 matches
-
în perioada interbelică și de Virgil Caraivan, publicist și istoriograf bârlădean, preocupat de istoria locală. În studiul Hușii, Caraivan afirma că „numele Hușilor vine însă de la un stăpânitor al acestor locuri, Husul”, dar că „Moșia Husului a devenit prin răscumpărare domnească”. Și el era de părere că târgul Sărata a fost desființat din cauza năvălirilor din afară, iar locuitorii de acolo s-au mutat pe teritoriul actualului oraș. Husiții nu ar fi putut impune un toponim localnicilor, cu voia lor, dar și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Baia, Suceava, Siret, Dorohoi, Roman, Iași, Vaslui, Bârlad) și din secolul al XV-lea (Adjud, Trotuș, Hârlău, Tecuci, Ștefănești, Bacău, Cotnari, Piatra Neamț, Bacău, Șchei, Huși), ca puncte strategice și de trecere. Ca și celelalte târguri din Moldova (toate fiind proprietate domnească), Hușii au avut o moșie întinsă în jurul târgului, numită în documente hotarul târgului, având menirea de a asigura hrana locuitorilor. La vest, ocolul domnesc de la Huși se întindea până pe văile Lohanului și ale Crasnei; spre est, ajungea până în satul Pogonești
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși), ca puncte strategice și de trecere. Ca și celelalte târguri din Moldova (toate fiind proprietate domnească), Hușii au avut o moșie întinsă în jurul târgului, numită în documente hotarul târgului, având menirea de a asigura hrana locuitorilor. La vest, ocolul domnesc de la Huși se întindea până pe văile Lohanului și ale Crasnei; spre est, ajungea până în satul Pogonești, pe Prut, adică aproape 10 km. Această moșie fiind proprietate domnească, târgoveții aveau dreptul de a o folosi, plătind domniei dijma din grâu și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
unor moșii întinse în această zonă. Aceluiași Ionașco Cehan, în 1630, i se întărea siliștea Stănilești de lângă Huși, proprietate substanțială, ce apare în documente în mai multe rânduri. La 10 martie 1635, Vasile Lupu îi reconfirma siliștea Stănileștilor, fostă proprietate domnească „lângă târgul Huși și a avut și sate de ocol”. Siliștea Stănilești îi aducea acestui mare proprietar din zonă venituri consistente, căci Vodă o dăruia „cu bălți de pește și cu vad de moară în Prut..., care acea seliște a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși și a avut și sate de ocol”. Siliștea Stănilești îi aducea acestui mare proprietar din zonă venituri consistente, căci Vodă o dăruia „cu bălți de pește și cu vad de moară în Prut..., care acea seliște a fost dreaptă domnească lângă târgul Huși, și a avut și sate de ocol” . După cum arată uricul din 10 martie 1638, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) „dă și întărește” lui Ionașco Cehan, acum vornic, și lui Duca, comis, satul Novaci, la nord de Huși. Domnul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
evoluția orașului nostru în secolul al XVII-lea. Hușii aveau circa 1.400 de locuitori în vatra târgului, iar în jur se aflau trei sate: Corni, Plopeni și Broșteni. Populația începea să scadă, deplasându-se în alte locuri. 3. Curtea domnească din Huși Domnii Moldovei au întemeiat curți domnești în secolul al XV-lea, în orașele Iași, Hârlău, Dorohoi, Roman, Tg. Frumos, Bârlad, Botoșani (din secolul al XVI-lea). Poziția strategică admirabilă a târgului Huși, care dădea așezării cadrul de fortăreață
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
publicat concluziile săpăturilor, dar monografia curții domnești este așteptată cu nerăbdare de publicul hușean în ideea că istoricii, prin coroborarea cercetării documentelor medievale cu săpăturile arheologice, pot oferi o imagine mai cuprinzătoare despre viața cotidiană în orașul nostru medieval. Curtea domnească de la Huși s-a menținut multă vreme printre preferințele voievozilor Moldovei. Ștefan cel Mare și-a concentrat atenția în această parte a Moldovei datorită așezării târgului Huși în centrul țării, protejat natural de dealuri și codri de o parte, iar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
17 bejenari, 8 nevolnici, 1 vătaf, pe lângă moșiile Pogănești, Epureni, Hondriceni ș.a., cu un număr de 401 locuitori. Cornii, situat la nord de târg, s-a format treptat ca sat. Ștefan cel Mare a dispus așezarea coloniștilor husiți pe moșia domnească Corni, pentru a cultiva vița-de-vie. Istoricul hușean Gheorghe Ghibănescu scrie despre ungurii catolici aduși în apropierea Hușilor: „În vecinătatea piscului, zis a lui Vodă - scrie autorul citat - se afirmă că ore când au fost palate domnești, și că târgușorul aflat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
vornicul Iordachi Cantacuzino cerea să fie scutit de biruri Ștefan, țiganul celui de-al doilea (vtori) paharnic. Ștefan Nenica, țiganul de la Huși, a dovedit cu ispisoace domnești că aparținea lui Radu Racoviță și „că este dintracel niam și cu guzăi domnești”. Domnul Moldovei hotăra ca „deacum să-i dați pace de birul domnesc, nici cu alta să nu-l supărați... că iaste dreptu a dmisale vtori pah.”. În secolul al XIX-lea, numărul țiganilor stabiliți la Huși a cunoscut o relativă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
camăna) sau în produse: podvoade, cai de jold, sulgiul (darea pe vite sau pe oi tăiate), ilișul (dare percepută pe cereale), bezmenul de ceară (darea pe ceară), ialovița de siliște (impozit plătit Porții Otomane în vaci grase), de braniște (moșie domnească folosită ca pășune și fâneață) ș.a. În alte documente era menționat termenul ispravnic, superior șoltuzului și pârgarilor; de exemplu: „ispravnici de Huși și Stănilești”. Funcția de ispravnic, menționată mai sus, ce o va înlocui pe cea de pârcălab, era amintită
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sate și târguri. Dar, după prefacerea nenorocitelor soarte, au găsit mijlocul pândăriei, spre înlesnire viețuirii lor, cu plata ce eu de la proprietarii viilor”. Cămănarii (căminarii) erau slujitorii însărcinați cu perceperea unor dări (la început, numai pe vânzarea cerii) sau zeciuiala domnească din ceară. La 3 mai 1621, Alexandru Iliaș a poruncit cămănarilor din târgul Huși să nu ia camănă de la poslușnicii Episcopiei de Huși, iar la 20 septembrie 1632, același domnitor le cerea cămănarilor din Huși „să lase în pace”, adică
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Li se interzicea intrarea în satele Episcopiei, deoarece episcopii aveau dreptul de a cerceta și de a amenda pe locuitorii vinovați de abateri, în afară de tâlhărie și crime, care erau de competența domniei și a vornicului cel mare. Într-o „carte domnească”, domnitorul Miron Barnovschi (1626-1629) le scria, la 22 iunie 1626, globnicilor și deșugubinarilor din ținutul Fălciu să nu tulbure satele Episcopiei de Huși pentru gloabe și dușegubine. Beșlii formau, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, garda domnului, turci
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
toate părțile.” Amintirea morții voievodului la Huși s-a păstrat. Despre Bogdan al III-lea (cel Grozavu) au scris cronicarii, admirându-i înainte de toate curajul dovedit în lupte pentru apărarea hotarelor țării. Grigore Ureche, compilat de Simion Dascălul, nota: „Și domnindu 12 ani și 9 luni și 3 săptămâni, multe lucruri bune au făcut. Și decii cu mare cinste l-au îngropat în mănăstire în Putna. Iară ce va fi lucrat înlăuntru sau în țară la noi, dispre partea judeților și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în cetatea Ciceu, de unde a întreprins diverse strategii pentru recuperarea domniei. La începutul celei de-a doua domnii a lui Petru Rareș (1541-1546), se cunosc două călătorii la Huși: la 15 martie 1543 și 4 aprilie 1545. În 1546, curtea domnească de la Huși redevenea reședință preferată, dar după Hârlău. Prezența voievodului aici este atestată de 36 de ori, în numai două luni: 4 aprilie-4 iunie. I. D. Marin a întocmit o statistică privind localitatea de emitere a documentelor, întrucât unde se afla
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
se crease în vechea familie domnitoare un precedent nemaiîntâlnit. În cele din urmă, Ștefan Rareș va fi ales domn, după ce s-a „adunat împreună poporul, episcopii și cei ce se aflau în fruntea dregătorilor și căpeteniilor obștilor și tot sfatul domnesc”. Însă, domnia lui va fi scurtă, între 11 iunie 1551 și 1 septembrie 1552. Abia în anul următor, noul domn a venit la Huși, unde a semnat cinci urice, între 25 martie și 11 aprilie 1552. Cronica lui Grigore Ureche
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
domnilor prin vechile orașe moldovene, devenite curți domnești, și stau mai mult în Curtea de la Iași, capitala statornică a Țării Moldovei din a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanu. De acum datează încetarea funcționării curții domnești din Huși, însă domeniul domnesc de aici nu a dispărut, ci doar începe diminuarea lui prin danii succesive făcute de domn atât Episcopiei, cât și unor proprietari laici și unor sate din împrejurimi. Nici lui Ieremia Movilă nu i-a fost străin târgul Hușilor, ci
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
familia domnului. Totodată, Rusia se obliga să acorde un sprijin militar oastei moldovene în campania antiotomană. Ion Neculce face o legătură directă între Apelul mareșalului B. P. Șeremetev (17 mai 1711), lansat „poporului moldovenesc, tuturor îndeobște și fiecăruia, îndeosebi nobililor domni cârmuitori și dregători de toate rangurile și tuturor” și Proclamația lui Dimitrie Cantemir (3 iunie 1711). S-a transmis poruncă ca „toată boierimea și slujitorimea, toți să încalece, să vie la oaste cu plată, iar care n-a veni, va
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
particulare și mai mult Episcopiei. Astfel, în 1663, Racoviță Cehan, mare logofăt, primea o bucată din hotarul târgului Huși, aleasă de Constantin logofăt al doilea, împreună cu șoltuzul și cu târgoveții, pe care a alipit-o satului său, Pogonești. Vechea proprietate domnească din zona Huși a trecut, treptat, în stăpânirea Episcopiei de Huși, care a devenit în numai un secol una dintre cele mai influente instituții ecleziastice din Moldova. În cursul primei sale șederi în Moldova (1780- începutul anului 1783), doctorul sas
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lui Ieremia Movilă, însă datarea a fost stabilită între anii 1602-1604. Melchisedec nu credea că a fost o eroare a cancelariei domnești. El presupunea că Ieremia Movilă a datat actul în 1592, acesta fiind anul întemeierii Episcopiei, când în Moldova domnea Aron Tiranul (1592-1595), deși Ieremia Movilă a urcat pe tron în 1595. Istoriografia recentă susține că Episcopia Hușilor a luat ființă în timpul domniei lui Ieremia Movilă, adică după 1595 și înainte de 1599. Unii autori consideră că „data cea mai probabilă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de la dânșii”. Aceeași împotrivire o aveau și locuitorii satului Vicoleni (ținutul Fălciu). La scurt timp după Adunarea de la Iași (Hotelul „Petersburg”, 27 martie 1848), autoritățile locale au acționat ferm împotriva participanților la revoluție sau a simpatizanților revoluției. În temeiul ofisului domnesc către Isprăvnicia Fălciu pentru prinderea răzvrătitorilor, ispravnicul ținutului a luat cunoștință, prin niște „jidovi iscoditori”, că Dumitrache Cuza împreună cu Costache Moruzi s-ar afla la moșia Barboși, „proprietate a domnului postelnic Ioan Cuza din acel ținut”. Căpitanul relatează despre deplasarea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ajunge până la guvern, unde, ministrul Instrucțiunii Publice din cabinetul condus de Gh. Gr. Cantacuzino „nu a roșit de loc să dea o bursă chiar soacrei sale spre a merge în Elveția să învețe mulsul vacilor!?”. Într-un asemenea regim anarhic „domnește bunul plac, disprețul legilor și a tot ce privește binele obștesc”. Grupările politice „își aruncă săgeți pline de venin”, se menționează într-un articol. Limbajul politicienilor era uneori vulgar, de mahala. În opinia unor ziare liberale din anii 1905-1907, liderii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe regină. Nimeni nu o mai putea vedea, nu se mai dădea decât balul oficial de la 1 ianuarie, audiențe nu se mai acordau decât cu scop anumit. Joița fusese concediată cu brutalitate, dânsa, copilul răsfățat al reginei Elisabeta! Și Elencuța domni singură. Pe atunci, principele Ferdinand ducea o viață tristă în Palat. Terminase studiile în străinătate, avea câteva ore de lucru prin mi nistere, pentru a se iniția la organizația statului, dar tot restul timpului [era] singur, fără prieteni de vârsta
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
primise. Fusese bărbat frumos și era plăcut, admirabil conservat, hazliu, vesel, dar și mușcător și intransigent când era vorba de oarecare principii. Luase de soție, mai tânără de ani ca el, pe fiica naturală a lui Hangerli, descendentul celui ce domnise vremelnic la noi, naturalizat german și ocupând o funcțiune înaltă în administrația prusiană. Fata lui era frumoasă, bine-crescută, dar, cum nu purta numele tatălui său, greu de măritat în lumea ei în Germania. George Philippescu mai fusese însurat și divorțat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sunt aici, ci ca rege. Astfel m-ai che mat când trebuia să sosesc la Alba Iulia acum un an, astfel am venit acum. Sunt rege!“ Toți încremeniră afară de Nicolae, care spunea oricui [îi] vorbea: „Eu nu sunt făcut să domnesc. Nu mă interesează. Pe Carol chemați-l“. Cu toate acestea, Vintilă, când avea a face cu Nicolae, ne spunea: „E incult, nepreparat, nedisci plinat, dar are bun-simț și o dreaptă judecată care îmi reamintește pe regele Ferdinand“. Maniu fu cel
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care a bântuit la Iași în anul 1770 și la Moscova în 1771), conține informații prețioase despre această epidemie. Prințul Neculai Suțu descrie plastic holera de la 1830: ,,Holera apăru întâia dată în Iași; progresa repede și înspăimântător. Groaza și jelania domneau în Iași. Două treimi din populație fugi, rămânând 20-25 de mii de suflete; totuși erau mai multe sute de morți pe zi. Nu se mai vedea circulând o trăsură, și cel ce trecea pe acele străzi deșerte n-auzea decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]