12,690 matches
-
, Constantin (29. VIII. 1945, Bahna, j. Neamț), eseist și editor. Este fiul Mariei (n. Movileanu) și al lui Neculai Schifirneț, țărani. Urmează școala elementară la Bahna (1952-1959), Liceul „G. Bacovia” din Bacău (1959-1963), apoi Facultatea de Filosofie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1963-1968). Ulterior va lucra în calitate de cercetător
SCHIFIRNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289553_a_290882]
-
, Aurel (21.VII.1943, Alba Iulia), critic și istoric literar, editor și traducător. Este fiul Elenei (n. Munteanu) și al lui Clement Sasu, muncitor. Învață mai întâi în orașul natal, unde urmează și cursurile Liceului „Horea, Cloșca și Crișan” (1957-1961). Va absolvi Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj în
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
Beșteliu, „Ecouri literare universale în poezia lui Coșbuc”, R, 1970, 4; Nicolae Manolescu, „Ecouri literare universale în poezia lui Coșbuc”, CNT, 1970, 28; Piru, Varia, I, 202-204; Zaharia Sângeorzan, Cum recitim clasicii?, LCF, 1974, 46; Cornel Cotuțiu, Cu Gavril Scridon, editorul lui Coșbuc, „Minerva” (Bistrița), 1991, 5; Mircea Popa, Gavril Scridon, cercetător al literaturii maghiare, TR, 1996, 43; Ilie Rad, Erudiție și modestie: Gavril Scridon (1922-1996), TR, 1996, 43; Irina Petraș, „Istoria literaturii maghiare din România”, CC, 1996, 9-10; Ion Pop
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
tradus romanul de aventuri Pieile roșii al lui Paul Duplessis și fragmente dintr-un alt roman foileton de epocă al scriitorilor A. Sirven și H. Leverdier, O dramă la mănăstire. Toate aceste traduceri îi aparțin, probabil, lui Th. M. Stoenescu, editor al revistei și proprietar al tipografiei care o realiza. R. Z.
SEARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289590_a_290919]
-
SCURTU, Nicolae (4.II.1951, Văratec, j. Neamț), istoric literar și editor. Este fiul Anei (n. Manolache) și al lui Dumitru Scurtu, agricultori. Urmează clasele primare în localitatea natală, apoi învață la Filioara și la Târgu Neamț. Frecventează Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1978. Funcționează ca profesor de
SCURTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289586_a_290915]
-
ȘERBAN, Geo (20.V.1930, Iași), istoric și critic literar, editor. Este fiul Domnicăi (n. Melinte) și al lui Radu Șerban, militar. Învață mai întâi la Școala „I. G. Duca” din București, apoi la Liceul Militar din Curtea de Argeș (1941-1948) și urmează cursurile Facultății de Filologie, secția limba și literatura română, a
SERBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
SCURTU, Ion (17.III.1877, Brașov - 23.VII.1922, București), istoric literar, editor și gazetar. Este fiul Anei (n. Drăgan) și al lui Ioan Scurtu, profesor. După absolvirea, ca „stipendist” al Fondurilor Arhidiecezane, a liceului la Brașov (1895), se înscrie la Universitatea din Budapesta, unde studiază filologia și istoria. Lipsurile materiale, dar și
SCURTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
visat de S. nu s-a putut realiza la începutul secolului al XX-lea, în pofida rigorii, a acribiei filologice, a cercetării ample a surselor, a viziunii integratoare a fiecărui text în ansamblul operei și mai ales în pofida pasiunii puse de editor. După cum e aproape de neînțeles de ce istoricul literar nu a finalizat înainte de război monografia proiectată, deși dispunea de toate instrumentele necesare elaborării ei și cu toate că a răspândit în publicațiile vremii numeroase studii și articole referitoare la viața și creația lui Eminescu
SCURTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
ȘERB, Ioan (29.VII.1932, Pescari, j. Arad - 20.VI.2006, București), poet, folclorist și editor. Este fiul Victoriei (n. Costea) și al lui Vichentie Șerb, țărani. Învață mai întâi în satul natal (1939-1946), urmează Liceul „Avram Iancu” din Brad (1946-1948), Școala de Administrație Economică din Timișoara (1948-1949) și Școala Tehnică Comercială din Arad (1949-1952), apoi
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
folclor (I-II, 1975-1980, în colaborare cu Mihai Pop și Florica Șerb), și Ovid Densusianu, Opere (I-VI, 1968-1985, în colaborare cu Boris Cazacu, Valeriu Rusu și Florica Șerb), în ultimele două volume excelând bogatul capitol de note și comentarii. Editor cu o formație complexă, Ș. realizează și altă lucrare de un mare profesionalism: Poezia română clasică (De la Dosoftei la Octavian Goga) (I-III, 1970, în colaborare cu Al. Piru). SCRIERI: Florile norocului, București, 1970; Legenda umanității, pref. Al. Philippide, postfață
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
Silvia Ciubotaru, Romulus Vuia, „Studii de etnografie și folclor”, ALIL, t.XXVII, 1979-1980; Lit. rom. cont., I, 719-720; Nichita Stănescu, Vouă poeți la 50 de ani!, RMB, 1982, 11 695; Dan Mutașcu, „Columnele neamului”, SPM, 1983, 3; Tudor George, Redactor, editor, poet, LCF, 1983, 18; Dim. Rachici, „Triumful vieții”, RL, 1986, 10; Maria Cuceu, C. Rădulescu-Codin, „Literatură populară”, REF, 1987, 2; A.R. [Aurel Rău], Alte însemnări, ST, 1992, 10; Iordan Datcu, Tabletă pentru un editor, REF, 1992, 4; Datcu, Dicț
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
1983, 3; Tudor George, Redactor, editor, poet, LCF, 1983, 18; Dim. Rachici, „Triumful vieții”, RL, 1986, 10; Maria Cuceu, C. Rădulescu-Codin, „Literatură populară”, REF, 1987, 2; A.R. [Aurel Rău], Alte însemnări, ST, 1992, 10; Iordan Datcu, Tabletă pentru un editor, REF, 1992, 4; Datcu, Dicț. etnolog., II, 238-239; Marcel Duță, O poezie de dincoace și de dincolo de fire, CC, 2002, 5-7. I. D.
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
ȘERBAN, Nicolae (10.IX.1886, București - 1954, București), editor, istoric și critic literar, comparatist. După cursuri liceale la „Matei Basarab” și „Sf. Sava” din capitală, absolvite în 1906, își continuă studiile la München, Paris și Florența (Institutul Francez, anexă a Universității din Grenoble). La Paris obține licența în litere
SERBAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
Editura de Stat pentru Literatură și Artă, apoi la Editura pentru Literatură, transformată în 1970 în Editura Minerva. Colaborează la „Adevărul”, „Libertatea”, „București magazin” ș.a. Formată la școala de la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, unde se afirmă principalii editori din perioada postbelică, S. se manifestă ca o foarte bună specialistă, caracterizată de o acribie exemplară. Autorul asupra căruia s-au concentrat eforturile editoarei este E. Lovinescu. Începe cu îngrijirea volumului T. Maiorescu (1972), urmat de T. Maiorescu și contemporanii
SIMIONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289686_a_291015]
-
formei cunoscute a Letopisețului Țării Moldovei este foarte controversată. Deși o mărturie contemporană îl apreciază ca pe un om cu „neștiință și minte puțină”, iar cărturarii și cronicarii deceniilor următoare au criticat vehement imixtiunile sale în textul lui Ureche, unii editori și cercetători din prima jumătate a secolului al XX-lea l-au considerat coautor sau chiar adevăratul autor al variantei păstrate. Opiniile acestora au fost susținute mult mai târziu de concluziile analizei lingvistico-stilistice întreprinse de N. A. Ursu, care stabilește ca
SIMION Dascălul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289681_a_291010]
-
SLUȘANSCHI, Dan (12.IX.1943, Sibiu), traducător și editor. Este fiul Silviei Slușanschi (n. Procopovici), profesoară, și al lui Barbu Slușanschi, scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie, secția de filologie clasică, a Universității din București. I-a avut ca profesori și mentori pe Aram Frenkian, Petru Creția, Cicerone Poghirc
SLUSANSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289727_a_291056]
-
de Pretutindeni (1997). Debutează în 1965, în „Studii clasice”, cu articolul Considerații asupra urbanității în epoca lui Cicero. Publică numeroase studii și alte contribuții științifice în reviste de lingvistică, codicologie, istorie și teorie literară, precum și articole culturale sau politice. Este editor sau coeditor al unor reviste de prestigiu: „Antiqua et mediaevalia”, „Mittellateinisches Jahrbuch” (Berlin), „Archaeus. Revistă de istorie a religiilor”. I se acordă Premiul „Perpessicius” al Muzeului Literaturii Române și al revistei „Manuscriptum” (1989), Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române (1983), Premiul
SLUSANSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289727_a_291056]
-
, Cornel (7.IX.1927, Iași), editor. Este fiul Emmei (n. Massari), care provenea dintr-o familie din nordul Italiei, și al lui Anton Simionescu, funcționar la CFR; numele la naștere era Corneliu Marius. În orașul natal urmează cursurile primare la „Notre-Dame” și Liceul Național (1934-1944), trecând
SIMIONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289689_a_291018]
-
Gorki” din București, intră ulterior redactor la Editura Politică, fiind transferat, în 1960, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, apoi la Editura pentru Literatură, devenită în 1970 Editura Minerva. Aici, într-un mediu deosebit de prielnic, alcătuit din înzestrați editori de texte clasice, își află adevărata vocație. Ca șef al redacției de „valorificarea moștenirii literare” (1962-1969) și sub îndrumarea redactorului-șef Mihai Șora, se ocupă de elaborarea și realizarea unui ambițios program de editare a scriitorilor clasici români, ceea ce va
SIMIONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289689_a_291018]
-
în colaborare cu Constantin Mitru, cumnatul și secretarul lui Mihail Sadoveanu. După o perioadă de documentare de aproape două decenii, îi apare, în 1981, primul tom din ediția Mihail Sadoveanu, Opere, proiectată ca o serie completă în douăzeci și cinci de volume, editorul apreciind că opera scriitorului cuprinde aproximativ o sută patruzeci de tomuri în peste cinci sute de ediții. În cel dintâi volum au fost incluse scrierile „începuturilor” (1897-1904), precum și cartea de debut, Povestiri (1904), notele și comentariile fiind realizate - aici și
SIMIONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289689_a_291018]
-
învecinate și ale tuturor popoarelor romanice. În 1896 tipărea culegerea Studii folclorice, iar în 1900 lucrarea Influența orientală asupra limbei și culturei române, mai târziu tradusă și premiată de L’Institut de France. Părăsește țara, plecând cu soția sa, fiica editorului Ralian Samitca, la Paris, unde rămâne din 1901 până la moarte. Aici, susținut de foștii lui profesori din Franța, în ale căror publicații îi mai apăruseră unele studii, colaborează mai întâi la revistele „Mélusine”, „La Tradition”, „Revue des traditions populaires”, „Revue
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
SĂTEANUL, publicație apărută în satul Beregseu de lângă Timișoara, săptămânal, între 15 august și 25 decembrie 1891. Proprietar, editor și redactor: Emilia Andreescu. Foaia își va înceta apariția din cauza conflictului în care redactorul va intra cu autoritățile austro-ungare. Destinată comercianților și țăranilor, S. își propunea să se ocupe numai de chestiunile naționale. Se republică apelul lui At. M. Marienescu
SATEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289508_a_290837]
-
, revistă apărută la București, săptămânal, între 8 iunie și 19 octombrie 1897. Panait Macri, editor și director, și Atanasie Ranetti (sub pseudonimul Picolo-Iași), redactor-șef, scot această publicație în care predomină nota umoristică, dar nu lipsește nici aceea de critică socială. De fapt, Macri se folosește de noua lui foaie pentru a continua să îi
SATIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289509_a_290838]
-
un elev neatent, iar în O poveste plicticoasă sunt demontate abil scenariile basmelor, în timp ce Recapitulare este articulată în jurul unui fel de lingvistică absurdă, limba inventată permițând unui elev memorarea rapidă a lecțiilor. De interes documentar este volumul postum Carnete de editor. Interviuri. Addenda (2000), un jurnal al omului public S., unde sunt descrise „peisajul” și stratagemele editoriale al anilor ’70-’80 din secolul trecut, cunoscute în chip direct. De o atenție deosebită se bucură cazul Ion Lăncrănjan, cu odiseea publicării romanului
SANTIMBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
vesele, București, 1969; Melcul mincinos, București, 1972; Aducătorului, mulțumiri, București, 1976; Viitorule, când te-ai născut?, București, 1977; Mama mamuților mahmuri, București, 1980; Un Gulliver în țara chiticilor,București, 1983; N-ați văzut un mânz maro?, București, 1999; Carnete de editor. Interviuri. Addenda, îngr. Sanda Sântimbreanu și Ion Nicolae Anghel, Timișoara, 2000. Traduceri: Gianni Rodari, Aventurile lui Cepelică, București, 1957 (în colaborare cu I. Barta); Natalia Attardi Donnini, Povestea „furnicuței” și a „furnicarului”, București, 1965 (în colaborare cu C. Raicu); Dimény
SANTIMBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]