6,391 matches
-
malul drept al râului Nogat, iar peisajul deschis din împrejurimi îi pune și mai mult în valoare măreția și frumusețea. Ziduri înalte de fortificație din cărămidă roșie, greu de escaladat, îmi închipui, mai ales sub iureșul săgeților împroșcate de apărători. Excursia prin construcția complexă, cu mai multe niveluri, a castelului începe la ora 11.00. Se formează patru grupuri lingvistice: engleză, franceză, germană și rusă. Îmi aleg grupul cu un ghid care vorbește în limba franceză, unde suntem tocmai patru români
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
reședințele Ordinului Teuton. La 1280, aici s-a instalat Marele Maestru al teutonilor, Heinrich von Wilnowe... Atacat, incendiat, asediat de nenumărate ori, castelul a avut cel mai mult de suferit de pe urma „eliberării” din 1945. Wanda-Iadwiga subliniază lucrul acesta de la începutul excursiei, când, la intrare, privim niște panouri cu fotografii și desene înfățișând edificiul în diferite epoci. Frumos și măreț altădată, castelul, într-adevăr, arată ca o ruină după „eliberarea” sovieticilor. Periplul prin castel este fascinant. O organizare a vieții - și asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să rătăcești prin aceste săli, să privești veșmintele, blazoanele, armurile, potirele lor în absența stăpânilor, trecuți de mult în lumea umbrelor!... Furat, mai mult decât ceilalți, de exponate, pierd urma grupului meu „francez” și mă văd nevoit să-mi asum excursia pe cont propriu. Traversez peluza verde a curții, puțin în pantă, salut statuile de bronz ale celor patru mari maeștri ai Ordinului Teuton, foști, importanți stăpâni ai castelului, înțepeniți în diverse atitudini - Hermann von Salz, Siegfrid von Feuchtwangen, Winrich von
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ne cazează la un singur hotel, pentru a ne supraveghea mai ușor”, spune cu o ironie silită Lascha Bakradse. În gara de trenuri din Kaliningrad, suntem întâmpinați cu focuri de artificii, muzică și tot tacâmul. Suntem invitați la o mică excursie cu autobuzul prin oraș. Ghidul nostru este o femeie glumeață, ironică și autoironică, aceasta mărturisindu-ne că îi va fi foarte greu să vorbească despre „splendorile arhitectonice” ale Kaliningradului unor persoane care au văzut Parisul și Madridul. Ce vedem prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
afectați de acel crah financiar care a provocat atâtea drame în zona noastră folclorică. 27 iunie, marți VITALIE CIOBANU: Al doilea element care îmi amintește într-un mod izbitor de Chișinău, după hotelul Lietuva, este ghidul care ne însoțește în excursia noastră prin Vilnius în această dimineață. Seamănă leit cu o altă călăuză, și anume cu cel ce m-a „ghidat” în împărăția, nepătrunsă la acea dată pentru mine, a limbii engleze. Se numea Costică Mămăligă și preda engleză la primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să merg pe jos, să traversez podul, dar plouă neîntrerupt. Ploaia este acompaniamentul acestei zile. La Vilnius am simțit că nu mai ies din ritmul muzicii de jazz - au fost tocmai patru concerte! -, aici, la Riga, răsună neîntrerupt „menuetul” ploii. Excursia în oraș cu autobuzul e compromisă. Ca și planurile cu scăldatul la Dubolta - renumita stațiune balneară de la Marea Baltică. Orașul e frumos, traversăm mai multe poduri, mari și mici, ceea ce-l face pe suedezul Hakan Sandell să spună că Riga seamănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de „regresie în timp”. Colegii mei acordă autografe și primesc din partea Bibliotecii Municipale câte un pliant cu fotografiile lor. Întâlnirea durează mult peste cât fusese programată, din care cauză intrăm în criză de timp: la ora 18.00 avem o excursie cu vaporul pe râul Daugava, așa că suntem nevoiți, din nou, să luăm un taxi până la hotel. VITALIE CIOBANU: După-masă, reuniți pe chei, Maria și Leons îmi laudă proza și mă asigură că am înregistrat cel mai mare succes la public
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îmbucurător. Comitetul de la Sankt-Petersburg e în relații destul de proaste cu guvernatorul Iakovlev, și acesta a „tăiat” din finanțarea programului legat de Trenul Literaturii, retrăgându-și numele de pe lista organizatorilor și a sponsorilor. Drept consecință, multe lucruri rămân neclare: cazarea, programul excursiilor și al dezbaterilor, recepțiile, dineurile și prânzurile promise pentru scriitorii din Literatur Express. De fapt, totul. „Aseară, când am urcat în tren ca să vin în întâmpinarea voastră, se mai purtau încă tratative...”, îmi spune Dmitri și eu traduc „vestea” pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
perspicacitate: plăcerile nocturne nu sunt trecute pe lista oficială a serviciilor prestate la Oktyabriskaia, iar poliția își are partea ei din veniturile „sindicatului subteran” și îți râde în față. 3 iulie, luni VASILE GÂRNEȚ: Renunț să mai merg într-o excursie la Țarskoe Selo, unde am fost în una din vizitele mele anterioare în Leningradul sovietic. Ne plimbăm prin oraș, deși vremea e ușor potrivnică, obligându-ne să ne retragem la adăpost din cauza reprizelor de ploaie. Ermitajul e închis lunea, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Plouă din nou, și Vitalie și-a pierdut umbrela la Riga (exact ca într-o poezie „postmodernă” de Grigore Vieru). Și-a uitat-o în Biblioteca Națională, unde am avut o întâlnire cu publicul, moderată de Leons Briedis. Așadar, întrerupem excursia culturală și căutăm o umbrelă. Toate sunt de proastă calitate și foarte scumpe... VITALIE CIOBANU: Nu prea reușesc să țin pasul cu ritmul acestui jurnal, ceva, în acest oraș al țarilor și al revoluțiilor, îmi descurajează condeiul... Tai pe diagonală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
substitui pe unul sau pe altul dintre colegii „indisponibili” la o lectură sau la o dezbatere. „Mai ales că vorbiți rusa”, suna argumentul lor hotărâtor. Nu m-au convins... După-amiază, plecăm, întregul colectiv, cum se spune pe-aici, într-o excursie la Smolnîi, „leagănul revoluției” - azi sediul municipalității și al administrației guvernatorului. În sala în care Lenin a proclamat victoria „revoluției bolșevice”, am o discuție cu ghida. O întreb de ce nu sunt evacuate în alt loc tablourile și documentele leniniste și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rușinat și oarecum depășit de subiect, cine a fost de fapt Krupskaia. Cât de fericiți pot fi unii pe lumea aceasta!... VASILE GÂRNEȚ: Guvernatorul Iakovlev a lipsit de la recepția „spartană” - sobră și cam meschină - oferită de primăria Petersburgului în continuarea excursiei de la Institutul Smolnîi. Un nou prilej să constatăm că noi, scriitorii, am fost „victimele colaterale” în conflictul dintre șeful regiunii și organizatorii din stafful rusesc al Trenului Literaturii. A fost prezent un viceprimar tânăr și nonconformist, care ne-a salutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne-a îndemnat să bem câte ceva din puținul pe care ni-l poate oferi municipalitatea în aceste vremuri de restriște. Unii au băut destul de mult, încât nu s-a înțeles mare lucru din ce ne-a vorbit doamna ghid în excursia de seară (albă) pe care am făcut-o cu autobuzul prin oraș. Femeia, ca de altfel și fiica ei, care îi dă o mână de ajutor, se dovedesc niște prooccidentale declarate și nu ezită să împroaște cu ironii conducerea Sankt-Petersburgului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spiritului rus de canoanele comunismului și ale capitalismului depravat”. Asistența izbucnește în aplauze frenetice. Rusia își caută propria vocație și, pe acest drum presărat cu țepi și „cumpene metafizice”, firește, nu se poate lipsi de oameni providențiali. VASILE GÂRNEȚ: O excursie la Pavlovsk, reședința cochetă, imperială a Țarului Pavel I, asasinat de familie. Intrigi de curte, în stilul epocii. Mergem o oră cu autobuzul. Vedem, astfel, și periferiile Sankt-Petersburgului - construcții de tip sovietic, umile și uniformizante. Ajunși la muzeu, suntem invitați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
astfel, și periferiile Sankt-Petersburgului - construcții de tip sovietic, umile și uniformizante. Ajunși la muzeu, suntem invitați să ne punem niște încălțări speciale, pentru a nu deteriora covoarele și parchetul lustruit al palatului. Grupul nostru a întârziat față de programul anunțat al excursiei, așa că personalul, care era gata să închidă deja, mi s-a părut destul de nemulțumit și de nerăbdător. Aud „comentariul” acid, de nereprodus aici, al femeilor de serviciu, pentru care suntem niște occidentali ghiftuiți și nesimțiți... Pavel I a fost un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o hardughie brejnevistă, monstruos de deșirată (seamănă izbitor cu Octyabriskaia, în care am stat la Petersburg, chiar dacă are camere mai bine întreținute) -, așa încât micul dejun e pe potriva ținutei. Mai ales că e și gratuit. Să fim rezonabili! VASILE GÂRNEȚ: O excursie cu autobuzul prin oraș. Monumentul lui Petru I pe catarg, autor: „celebrul” Zurab Tzereteli - protejatul primarului Lujkov (celovek v kepke, adică „omul cu șapcă”, cum îi spune în batjocură Berezovski, influentul oligarh,). Tzereteli este un sculptor de origine georgiană, bogat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
știu să facă afaceri. Noi, turcii, avem comerțul în sânge, așa că nu le forțez mâna, de fapt, îi ajut.“ Nu zâmbește deloc când îmi explică toate acestea. Ajungem cu întârziere la Muzeul de Stat „Pușkin”, așa încât, la momentul sosirii noastre, excursia prin muzeu s-a încheiat. „Slavă Domnului” - spune Nae Prelipceanu, care simte deja o inflație de Pușkin. „N-au rușii alți scriitori? Toată ziua, numai Pușkin!” „Probabil că scot în față ce au mai bun“, îi răspund eu provocator. „Noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Culturii, e la fel cum ai vizita Vaticanul fără să treci pe la Papă sau cum ai face o călătorie la Paris fără să urci în Turnul Eiffel... VITALIE CIOBANU: Imediat după prânz, la 14.00, se organizează pentru doritori o excursie la Zelazowa Wola, localitatea unde s-a născut Frederic Chopin, pe 22 februarie 1810. Plecăm cu un autocar care demarează din fața hotelului. Discut cu Diana, o studentă din stafful polonez care ne însoțește. A fost angajată, alături de vreo alți 10
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Frederich cel Mare. Fiecare loc, cu eroii săi mitizați. Abia când ajung la hotel, realizez cât de obosit sunt - prea multe emoții pentru o primă zi la Berlin... 15 iulie, sâmbătă VITALIE CIOBANU: A doua zi, de dimineață, plecăm în excursie prin Berlin cu un autobuz etajat. Suntem toți românii aici, inclusiv Nora Iuga și Ion Bogdan Lefter, cărora le împărtășesc impresiile mele din timpul călătoriei pe care Bogdan a urmărit-o prin intermediul corespondențelor lui Andrei Bodiu din Observator cultural. Ghidul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vreun an înainte, prin ’63 sau ’64, nu mai țin bine minte, amicul Cezar îmi spune, într-una din după-amiezile pe care le „pierdeam” pe culoarele Gazetei..., că cei de la Uniunea Artiștilor Plastici, în frunte cu criticul Drăguțescu, organizează o excursie cu autobuzul la „Curtea de Argeș”. - Nu vrei să mergem și noi? îmi spune Cezar, pot face rost de două bilete... - Cum să nu, și iată-ne instalați în greoiul vehicul, printre artiști și artiste, necunoscuți, plasticieni, unele nume nu total străine
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un yuppie cu picioarele pe pământ le-ar rezerva mai degrabă unui muzeu al aberațiilor sau unei cronici din trecute vremuri merovingiene. Ar greși, îmi pare, dacă și-ar trâmbița prea devreme victoria. Călătoria în Țara Sfântă nu-i o excursie în trecut. Iar lumea nu prea mai pune preț pe futuriștii care consideră că a trecut vremea când homo sapiens sapiens accepta să se sacrifice nu numai pentru hrană, femele sau teritoriu pentru vânătoare, ci și pentru o idee pe cât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
adverb mai plin de mize, atât patriotice cât și patrimoniale, și nu mai puțin comerciale decât hagiografice. Vechea Transiordanie a obținut de pe urma ei profitul maxim. Pentru jubileul anului 2000, regatul a amenajat aici un parcurs zis al pelerinului merituos ("durata excursiei cel puțin trei ore", previne de la început un pliant), abil argumentat, la intrare, cu buticuri, bufete cu răcoritoare și saloane pentru VIP-uri, reconstituind apoi "traseul de pelerinaj istoric". De-a lungul itinerarului marcat cu indicatoare, un șirag de piscine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de ambele părți. Încă nu putem vorbi de prietenie. Organizația Friends of the East susține că Iordanul și-a pierdut 97% din volumul originar de apă: irigarea nordului Israelului și pomparea din lacul Tiberiada ar explica situația. Punctul final al excursiei noastre era un canal poluat de câțiva metri lățime și nu fluviul maiestuos văzut odinioară de Flaubert. Pentru moment, farsa m-a vexat. Iată unde duc, mi-am zis eu plin de ranchiună, superstițiile păgâne ale locului. Meritam păcăleala. Era
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
într-o eră de înaltă precizie tehnologică și științifică, care va trezi umbrele pline de cruzime ale misteriosului și ale magicului, lucrurile care se află într-o perfectă corelație. Printre "previziunile romantice" care nu rezistă unei călătorii în "Palestina" făcând excursia la fel de redutabilă ca un foraj în adâncurile scoarței sau ca o ascesiune spre slăvile năzuințelor omului sunt și câteva foarte contemporane, fiecare epocă umflând bășica după stilul și puterile sale. În acest moment, am dori să asistăm la o coabitare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pierdut tot ce aveam la mine, am venit la comoară să mă aprovizionez; și, în genunchi cu lacrimi, am rugat pe Dumnezeu să mă facă să câștig ce-am pierdut și ce aveau ceilalți. Ceiace s-a întâmplat. Într-o excursie, am fost tovarăș cu niște cucoane, care se socoteau fericite dacă găseau de cumpărat, ca să ducă acasă, oale și chiupuri, panere și alte lucruri care ocupă mult loc. De cele mai de multe ori, oalele se stricau, iar cu panerele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]