12,214 matches
-
aparte, un invizibil autobiografism al poeziei, ascuns în haina ușor parodică a „romanțului”, a baladescului, a ritualurilor hermetice. Pentru cine exist aduce noi accente, dimensiunea reflexivă, conținută până acum, devine mai directă, ideile sunt provocate prin dialoguri între instanțe abstracte, filosoful invocat și citat fiind, „neîndoielnic”, Platon. Tonalitatea frecventă e dată de revolta și exasperarea în fața existenței, mereu întoarsă, prin ricoșeul ironiei, către sine. Formula se regăsește în Poezie deschisă, unde, ca odinioară Arhimede, poetul le „strigă contemporanilor noli me tangere
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
a lui Lucian Blaga, ALA, 1995, 277; Ovidiu Ghidirmic, Un mare poet oltean: Dumitru Ciurezu, „Cuvântul libertății”, 1996, 21-22 ianuarie; Florin Constantiniu, Mihail Roller voia să suprime și numele de român, „Curierul național magazin”, 1996, 234; Geo Șerban, Poetul și filosoful Lucian Blaga în slujba diplomației, LCF, 1996, 14; Constantin Cubleșan, Eminescu în perspectivă critică, Oradea, 1997, 66-70; Nicolae Manolescu, Din nou despre „cazul” Arghezi, RL, 1998, 10; Constantin Cubleșan, Amurgul demiurgilor ieri și azi, ST, 1998, 4-5; Ion Bălu, „Amurgul
ŢUGUI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
Neculai Istrati. Povestirile moralizatoare, probabil prelucrări din literatura franceză, îi aparțin lui C. Costiescu. O rubrică de varietăți include, între altele, știri despre scriitori străini, anecdote istorice, informații culturale. Un spațiu însemnat este dedicat comentariilor privitoare la viața și ideile filosofilor greci și latini. În U. au apărut și articole traduse din enciclopedii străine, despre pictură, sculptură, despre școlile și bibliotecile europene importante, precum și informații cu caracter bibliografic. În 1848 gazeta a fost imprimată cu litere latine. R. Z.
UNIVERSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290360_a_291689]
-
e imobilizat la pat de un accident (o încercare de zbor prin levitație, în holul Casei Scriitorilor, care se soldează cu fracturi). De la sfârșitul verii anului 1970 până în decembrie 1971 stă iarăși la Paris (beneficiind de o bursă acordată de filosoful Gabriel Marcel), de unde stabilește contacte cu personalități din lumea literară. Publică articole în presa occidentală (A gândi în România e o crimă, în „New York Times” ș.a.), acordă interviuri, vorbește la postul de radio Europa Liberă. În 1972 îi apare volumul
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
19.XI.1992, București), prozator și traducător. E al cincilea și ultimul fiu al Elenei Rhea Silvia (n. Georgescu) și al lui Alexandru Bogza, funcționar în marina comercială, apoi antreprenor, ambii părinți fiind moldoveni de origine. Scriitorul Geo Bogza și filosoful Alexandru Bogza sunt frații săi. A absolvit Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu (1930) și a mai urmat alte școli militare, precum cea de aviație de la Sibiu (1930-1932), fiind apoi ofițer (1932-1938). Debutează în 1938, cu un reportaj în „Lumea românească
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
insistând și asupra personalității lui Udriște Năsturel, și se bazează, în reconstituirea epocii, pe documente, scrisori, cronici etc. A lăsat în manuscris alte două microromane, O iubire soră cu moartea (în centru se află dragostea, încheiată tragic, a unui bătrân filosof pentru o tânără femeie) și La fabrica de nisip. SCRIERI: Avangarda literară. Termeni și semnificații, București, 1972; Disocieri în teoria culturii și artei moderne, București, 1975; Olteni în cetatea de scaun, Craiova, 1982; Conceptul de originalitate în critica literară românească
VASILE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290448_a_291777]
-
îl constituie biobibliografiile comentate: Ioan Slavici (1973, în colaborare), Ion Agârbiceanu (1974) și Lucian Blaga (1977), considerată de Mircea Zaciu „un cutremurător bildungsroman, care face lumină în multe privințe și spulberă definitiv multe legende”. Audient al cursurilor marelui poet și filosof, istoricul literar îi va consacra lucrarea Lucian Blaga. Contribuții documentare la biografia sa și a operei (1998). V. și-a dedicat activitatea unor nume de primă mărime ale literaturii române, mânat de pasiune, consecvență și probitate științifică. SCRIERI: Schimb de
VATAMANIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
filosofice. Istoria românilor din Dacia Traiană, operă monumentală, de o deplină obiectivitate științifică, este prima sinteză completă a istoriei naționale. La Théorie de l’histoire îl situează în rândul fondatorilor europeni ai filosofiei istoriei. Aici, aproape în același timp cu filosofii germani Wilhelm Heinrich Windelband și Heinrich Rickert, X. demonstrează caracterul științific al istoriei. Preocupările literare au în ansamblul activității lui X. o pondere mult mai mică decât cele istorice. El situează literatura în cadrul istoriei ca pe o componentă a culturii
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
VIANU, Tudor (27.XII.1897, Giurgiu - 21.V.1964, București), estetician, filosof al culturii, critic și istoric literar, poet și traducător. Este fiul Floricăi (n. Rosa Leibovici) și al lui Alexandru Vianu (n. Adolf M. Weinberg), medic, și frate cu eseistul Alexandru Vianu. Tatăl, participant la Războiul pentru Independență, primește cetățenia română
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
estetică (1939), Transformările ideii de om (1942), Filosofia culturii (1944); din această etapă datează și Introducere în teoria valorilor întemeiată pe observația conștiinței (1942). Interesul pentru fenomenul german nu a obstacolat deschiderea spre celelalte spații culturale, către care comparatistul și filosoful culturii s-a îndreptat frecvent. A și tradus nu numai texte importante din Goethe (Din viața mea. Poezie și adevăr, I-II, 1955), din Heine, ci și din teatrul lui Shakespeare - Antoniu și Cleopatra (1951), Iulius Cezar (1955), Coriolan (1962
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
e un prilej de a defini distanța dintre actual și inactual, cu precizarea că memoria acționează în două moduri: „a recunoaște pur și simplu că ceva s-a întâmplat în trecut” și „retrăind trecutul cu accentul lui particular și caracteristic”. Filosof al culturii, el nu omite să sublinieze dimensiuni ale spiritualității naționale la exponenții Junimii, în contextul a ceea ce alții înțeleg prin „sinteza orizonturilor”. Un Ion Creangă „adânc înfipt în lumea lui [...] o poate descrie fără duioșii retrospective, fără sentimentalitate, cu
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
Esthétique), tr. Veaceslav Grossu, Paris, 2000; Ion Barbu, București, 1935; ed. (Introducere în opera lui Ion Barbu), București, 1970; Medrea, București, 1935; Generație și creație. Contribuții la critica timpului, București, 1936; Filosofie și poezie, Oradea, 1937; ed. (Filosofie și poezie. Filosofi și poeți. Către o concepție estetică a lumii), București, 1943; ed. îngr. și introd. Mircea Martin, București, 1971; ed. îngr. Vlad Alexandrescu, București, 1997; [Raționalism și istorism], București, 1938; Studii și portrete literare, Craiova, 1938; Henri Bergson, București, 1939; Mihail
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
O făclie de Paște și în Năpasta, precum și a unui clasicism naturalist. Dintre contemporani Z. îi apreciază pe G. Ibrăileanu, devenit un adevărat prieten intelectual (este semnificativă și corespondența dintre ei), pe Tudor Arghezi, Ion Barbu, pe Lucian Blaga ca filosof, pe G. Călinescu (pentru Viața lui Mihai Eminescu), pe Al. O. Teodoreanu și, în mod surprinzător, pe Ion Minulescu romancierul. Cu o amplă activitate publicistică de moralist, de eseist politic și chiar de istoric al civilizației române, autorul cărții Din
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
Încă de la începutul secolului trecut, filosoful german Im. Kant, urmărind un proiect de emancipare a condiției umane, scria: <citation author="Immanuel Kant">"Părinții care au primit ei înșiși o educație sunt deja niște modele spre care se îndreaptă copiii. Dar pentru a-i face pe aceștia
COLABORAREA ŞCOALĂ-FAMILIE ÎNTRE DEZIDERAT ŞI REALITATE. In: Arta de a fi părinte by Prof. Nicoleta Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1388]
-
Diferențele regionale constau doar în arma folosită (cange-eschimos, sarbacană-indigen american, bumerang-aborigen australian) și arta mânuirii lor se învăța de la părinți. Mai târziu, în Antichitate, situația a evoluat. Bineînțeles că familia va avea rolul său de bun simț, dar intervin învățații, filosofii, preoții și conducătorii militari care vor desăvârși această educație. Existau școli particulare, dar puțini își puteau permite să le frecventeze. Copiii vor fi pregătiți pentru practicarea unor profesii sau meserii, însă de acum se văd foarte bine ambițiile părintești și
ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Lămîiţa Măcieş, Tatiana Grigoraş () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1395]
-
mai ales spiritualitatea. Exegezele de teoria și sociologia culturii înregistrează dispute aprinse în jurul conceptului de masificare a culturii condensate în ceea ce o penibilă metaforă numea “conserve culturale”. Marea suferință existențială este tratarea individului nediferențiat, includerea să în anormalitate! Sociologi și filosofi precum Marcuse, Fromm, Adorno, Riesmann, teologi ca sf. Augustin sau sf. Ioan Gură de Aur ca și toți Sfinții Părinți, de altfel, asociau acest fenomen de depersonalizare și înstrăinare anomică, cu cel al consumerismului, al hedonismului, etc. Cu atât mai
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
VULCĂNESCU, Mircea (3.III.1904, București - 28.X.1952, Aiud), filosof al culturii, eseist. Este al doilea născut al Mariei (n. Tonescu) și al lui Mihai Vulcănescu, inspector financiar, originar din Pielești - Dolj; prenumele la naștere: Mircea Aurel. Urmează cursurile primare în particular (1910-1914), apoi intră la Liceul „Matei Basarab” din
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
cunoștinței, evoluția psihismului, introducere în fenomenologia teoriei cunoștinței, încercare asupra existenței, misticismul și teoria cunoștinței, note asupra „esenței”. Nu au rămas din aceste proiecte decât planurile și câteva însemnări. Aproape totdeauna se va întâmpla așa cu proiectele intelectuale ale acestui filosof al culturii cu știință de carte în toate domeniile, om de sistem într-o generație care, pe urmele lui Friedrich Nietzsche, detestă sistemul în filosofie. Leagă acum prietenie cu Paul Sterian, viitorul poet din grupul Criterion, cu Sandu Tudor (poet
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
în spiritualitatea tinerei generații (februarie 1933). Ține, sub pseudonimul Ivy, o cronică a modei („Moda și noi”) în săptămânalul „Index”. Mai înainte scrisese versuri și publicase în „Azi”, în noiembrie 1932, poezia Iarna, sub pseudonimul Merica Urlea. V. este surprinzător: filosof, sociolog, economist, teoretician al eticii sistematice și al statisticii morale, profesor, poet, cercetător pe teren, teolog, jurist și critic literar deloc convențional. Se vrea un spirit al totalității, nu un spirit al fragmentului. Nu evită nici discipline mai frivole, cum
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
sau din sfera acțiunilor practice), el începe prin a pune „temeiuri” sau prin a defini „feluri”, „ispite” „probleme”. Este, din acest punct de vedere, un maiorescian într-o generație care detestă „filosofia de școală”. Sunt și alte deosebiri față de tinerii filosofi din anii ’30. Emil Cioran crede, de pildă, în Schimbarea la față a României că ortodoxia și țăranii cu miturile și morala lor mioritică reprezintă o povară pentru România și pentru „ethosul eroic” pe care vrea să îl impună acestor
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
ci OMENIA!” Ce e curios în această utopie a satului răsăritean este că sociologul refuză să accepte ideea că orașul poate să facă parte din România bună, profundă prin valorile pe care le creează. În privința experienței (ideea cu care operează filosofii și o bună parte din prozatorii generației tinere), pune accentul pe conceptul de „istorism [al] resemnării”, care înseamnă „conștiința răspunderii colective și sentimentalismul solidarității”, dar și „nostalgia spiritualității”, „pesimismul eroic”. „Pesimism eroic” - iată un punct dintr-un program paradoxal al
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
a existenței, cel mai original eseu al lui V., printre puținele proiecte pe care le-a dus la capăt cât de cât. Eseul, tipărit în „Izvoare de filosofie” (1943), încearcă să fixeze, în treizeci de pagini, specificul nostru sau ceea ce filosofii existențialiști numesc „modul de a te situa în lume”. Autorul vorbește de „faptul și felul de a fi” și de „firea ființei”, pornind, pe urmele lui Nietzsche și Heidegger, de la gramatică pentru a ajunge la gramatica spiritului românesc. Este ce
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
această „schiță fenomenologică” (numită ca atare de V.) ar fi o încercare de „metafizică existențială”, devenită ulterior „metafizică existențialistă”. Față de Mihai Eminescu, N. Iorga, G. Ibrăileanu, Ovid Densusianu, Dumitru Drăghicescu, Vasile Pârvan, C. Rădulescu-Motru, E. Lovinescu și atâția alți istorici, filosofi și critici literari care s-au ocupat de problema spiritului național, el schimbă radical unghiul de percepție și, căutând să determine „faptul și felul de a fi” al ființei românești, nu mai apelează la însușiri omenești generale (duioșie, omenie, resemnare
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
însemnărilor din revistele vremii, precum și a scenariilor pentru conferințe pentru a înțelege că el nu e un critic literar veritabil, nici un eseist profesionist, cum sunt mulți în generația sa. Literatura nu este spațiul său predilect, dar de câte ori pășește în el, filosoful lasă câteva urme. Scrie bucuros, de exemplu, despre epistolele lui A. I. Odobescu și despre o traducere realizată de Maria Holban, discută pasionat despre actualitatea lui Ion Creangă și, potrivit tipului său de demers analitic, stabilește perioade, trepte în creația humuleșteanului
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
adecvare stilistică meritorie. Totuși, unele capitole au o informație sumară, precum cel al opiniilor lui Fundoianu despre scriitorii români, din care lipsesc considerațiile despre D. Anghel, Ion Minulescu, G. Bacovia și Adrian Maniu. La fel, din comentariile despre estetician și filosof lipsesc chestiuni care i-ar fi întregit portretul, cum ar fi prezentarea ideilor lui despre exportarea în lumea liberă a ideologiei sovietice, despre condiția scriitorului sub regimul dictaturii proletariatului, despre dogmatismul marxist, idei pe care Fundoianu ar fi voit să
STOLERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289961_a_291290]