6,757 matches
-
78, ca și spre noua idee de sociabilitate, vehiculată de gânditorii Luminilor, care exprima încrederea deplină în aptitudinea omului, ca individ, de a trăi în societate; compania semenilor săi având menirea de a aduce fericirea individului. Pornind de la aceste idei, filozofi ca Baumeister sau Herder 79 au relevat în scrierile lor necesitatea realizării unui concordat între aspirațiile individuale și cele de obște, dată fiind inseparabilitatea fericirii și a binelui individual, față de binele și fericirea comună tuturor. În chestiunile social-politice, iluminiștii germani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Luminilor ca un instrument, spre a le aplica și transforma în instituții, care apoi să poată fi reînserate în cadrele monarhiei 92. În epocă, Iosif al II-lea declara: "Eu am făcut din filozofie legiuitoarea imperiului meu"93. Dar, între filozofii și monarhul luminat exista o delimitare profundă, cu o repartiție precisă a sarcinilor; în timp ce primii trebuiau să descopere și să fundamenteze noile idei modernizatoare, ultimului îi revenea sarcina de a transpune în practică aceste idei raționaliste, menite să asigure corijarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
wichtig, wie unendlich wichtig die Moldau und Walachei für Rußland waren, und wie wenig es ohne sie hätte ausrichten können. * * * Scriere și cerere a fostului boier Balș Istoria, această învățătoare credincioasă și indispensabilă pentru omul de stat, ca și pentru filozofi, ne-a păstrat între atâtea revoluții ciudate, două, care au atras atenția gânditorilor asupra lor, între toate: apariția, creșterea și atotputernicia Romei și decăderea și răsturnarea acesteia. Timpul, care după toate aparențele într-adevăr pare diferit, în esență însă rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
date privitoare la flora, fauna, geografia, economia sau limbile vorbite în regiunile explorate, au fost publicate după moartea sa de Peter Simon Pallas, sub titlul: Reisen durch Russland und im Caucasischen Gebürge, St. Petersburg, 1787. 3 Traducătorul a fost teologul, filozoful și scriitorul grec Eugenios Voulgaris (10.08.1716, Corfu 12.06.1806, St. Petersburg), numit în 1775 episcop ortodox de Cherson. 1 Scris deasupra rândului. 2 Scris deasupra rândului. 3 Câteva cuvinte ilizibile în partea de jos a paginii. 4
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ieși la o circumstanță în care se afirmă intenția principală de a reveni. Este o certitudine că, în vechea literatură japoneză, călătoria apare ca o experiență dureroasă, o smulgere din acel „interior”, uchi, spre care oamenii aspiră mereu să revină. Filozofii occidentali opun gîndirea extrem-orientală propriei lor gîndiri printr-o atitudine diferită față de noțiunea de subiect. În moduri variabile, hinduismul, taoismul, budismul neagă ceea ce pentru Occident constituie o evidență primă : cea a eului, al cărui caracter iluzoriu aceste doctrine se străduiesc
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
fiecare ființă este doar o organizare vremelnică de fenomene biologice și psihice fără un element durabil cum ar fi un „sine” : simplă aparență, sortită inevitabil să se destrame. Însă gîndirea japoneză, întotdeauna originală, se distinge în aceeași măsură de celelalte filozofii extrem-orientale ca și de a noastră. Spre deosebire de cele dintîi, ea nu anihilează subiectul. Spre deosebire de cea de-a doua, refuză să facă din el punctul de plecare obligatoriu al oricărei reflecții filozofice, al oricărei acțiuni de reconstruire a lumii prin gîndire
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
mai multe progrese decît realizase de două mii de ani încoace. Și totuși - curios paradox -, cu cît știința avansa, cu atît reflecția filozofică asupra științei se arăta mai modestă. În secolul al XVII lea, datorită lui Locke și lui Descar tes, filozofii se convinseseră că acele cunoștințe care provin de la simțuri sînt înșelătoare. În spatele a ceea ce perce pem drept culori, sunete și mirosuri nu există decît întinderea și mișcarea. Se credea cel puțin că aceasta este substanța realului. Un secol mai tîrziu
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
că apa, altul că focul, iar al treilea că aerul constituie realitatea primordială din care s-a născut totul, că această realitate forma la origine un tot omogen sau că era și continuă să fie alcătuită din atomi, cînd aceiași filozofi își pun întrebări despre natura existenței și a devenirii, a imobilității și a schimbării etc., ei explorează niște concepte fără nici o referință la real și singura lor preocupare e să vadă pînă unde vor putea să meargă cu gimnastica lor
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
faptelor lipsesc. Încă nedomesticită de disciplinele cercetării, mintea e îmbătată de propria-i putere și de descoperirea virtualităților sale. Exemplară în această privință, o anecdotă povestită de Plutarh în Symposiaka îl are ca erou pe unul dintre cei mai faimoși filozofi presocratici. Într-o zi, pe cînd mînca o smochină, Democrit găsi că aceasta avea un gust de miere și își întrebă slujnica de unde provenea fructul. Slujnica spuse numele unei livezi, iar Democrit îi ceru să-l ducă neîntîrziat acolo, ca să
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
-mi urmez ideea și voi cerceta cauza ca și cînd dulceața ar veni de la smochina însăși”. Conform tradiției, Democrit ar fi practicat pe scară largă observația empirică. În cazul de față, primul său impuls îl îndreaptă în această direcție, dar filozoful nu rezistă în fața plăcerii pe care și-o făgăduiește de a-și exersa gîndirea, chiar și fără efect util și pornind de la niște premise false : detaliu secundar, observă Plutarh, din moment ce se oferă „un subiect și o materie propice disertației”. Întotdeauna
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
occidentală „tot așa cum neasemuita compoziție a lui Dante a instituit începutul ei”. Acest poem al Umanității, pe care Comte recunoaște că e incapabil să-l scrie, va trebui să se inspire totuși din criza cerebrală a cărei victimă a fost filozoful în tinerețe. De aici va rezulta un progres decisiv față de opera lui Dante. Aceasta, simplă excursie prin diferite medii, prezintă un caracter static : ea traduce o viziune. Comte va furniza, dimpotrivă, materia unei experiențe trăite. În timpul nebuniei lui, el a
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ordinea feudală și ambiția de universalitate care a constituit măreția catolicismului medieval erau deja la asfințit : . Și Comte continuă : . Formulînd această judecată cu privire la spiritul Renașterii italiene la începuturile ei, Comte se dovedea, ca întotdeauna, un puternic analist și un mare filozof al istoriei. Nu avea însă nici o educație artistică, ceea ce explică probabil faptul că a încercat un sentiment de stînjeneală în fața bogăției și supraabundenței operelor produse în această epocă. El vede aici, într-un fel, un fenomen patologic, efect al unor
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
lui Dante, în legătură cu care credea că una dintre misiunile ce reveneau geniului său era să-i recupereze și să-i ducă mai departe moștenirea. Dar oare nu tot Italia a produs futurismul ? Variațiuni pe tema unui tablou de Poussin „Pictor filozof”, spuneau despre Poussin contemporanii săi. Monumentala expoziție deschisă pînă pe 2 ianuarie la Paris pentru a celebra cea de-a 400-a aniversare a nașterii sale ne convinge că tablou rile lui oferă și astăzi materie pentru reflecție. Voi lua
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
o dovedește : percepem din ce în ce mai clar contradicția în care ne blochează moravurile noastre, între unitatea creației așa cum încă se manifesta ea la intrarea în arca lui Noe și negarea ei chiar de către Creator, la ieșire. Auguste Comte este probabil unul dintre filozofii care au acordat cea mai multă atenție problemei raporturilor dintre om și animal. A făcut-o sub o formă pe care comentatorii au preferat să o ignore, punînd-o pe seama extravaganțelor la care acest mare geniu s-a dedat adesea. Merită
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
funcționează ea la scară moleculară. Tot așa, transpusă la scară celulară, proliferarea speciei umane ne-a apărut ca modelată după nosografia cancerului. Să examinăm acum o a treia problemă, cea a originii vieții în societate, asupra căreia, încă din Antichitate, filozofii și-au pus mereu întrebări. Dificultatea este aceeași ca în cazul originii limbajului : între absența și prezența limbajului articulat, prăpastia este atît de mare încît zadarnic ne străduim să descoperim forme intermediare. Și totuși, forme ale acestei treceri există, cu
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
prădători către prăzile lor este aceeași care îi atrage pe prădători unii spre alții și îi constituie într-o societate. La acest umil nivel al vieții celulare, contradicția de care s-a lovit Hobbes după Bacon - ca și atîția alți filozofi după ei - își găsește deci soluția. Ei trebuiau să depășească antinomia dintre două maxime considerate la fel de adevărate : omul e lup pentru om și omul e zeu pentru om, homo homini lupus, homo homini deus. Antinomia dispare de îndată ce admitem că diferența
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
pentru pace”, „Cântecul potirului”, „Cântec după gratii”, „Limită”, „Vecernie”, „Rugăciunea din amurg”, „Laudă”, „Noaptea Învierii”. Din toate poeziile sale răzbate o adâncă înțelegere teologică a existenței umane. Totul se raportează la credință și la Dumnezeu, Cel la care poetul și filozoful se roagă cu nădejde în izbăvirea de neajunsurile efemere ale unei vieți mizere, plină de privațiunile din universul concentraționar. Poezia religioasă este mult mai prezentă la Crainic decât la Radu Gyr, o consecință probabil și a formației profesionale, primul căutând
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Română, unde prezența sa a produs mai întâi multă curiozitate și mai apoi mult entuziasm. Prin intermediul funcționarilor Legației, Badea Cârțan a făcut cunoștință cu mulți fruntași ai vieții publice italiene, filo români, care arătară o deosebită admirație pentru ciobanul nostru - filozof - cum îl numeau ei, având astfel șansa să viziteze Senatul, Forumul, Capitoliul și multe alte însemnate instituții ale Romei. În această călătorie făcută «per pedes apostolorum», Badea Cîrțan a avut de înfruntat inospitalitățile naturii, necunoscutul și neprevăzutul țărilor străine, a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ce din lutul acesta au fost modelați, pe toți cei ce au respirat în copilăria lor aerul pur al satului din Gura golului alpin Bâlea, pentru a confirma încă odată veșnicia satului nostru și pentru a se adeveri predicția marelui filozof român Petrețuțea care a spus cândva că : numai atunci când va pieri ultimul țăran va pieri de fapt omenirea. Iar în marea horă ce se va încinge acolo în luncă, corurile reunite de copii, tineri, adulți și moșnegi ale celor două
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
când s-a atins cea mai înaltă treaptă de înflorire economică și politică cunoscută până atunci care a devenit model pentru întreaga artă și cultură europeană. Vechea Grecie a fost țara atâtor oameni de seamă printre care matematicianul Pitagora, medicul filozof Hipocrat, filozofii Socrate, Platon, Aristotel, matematicianul și fizicianul Arhimede, este țara impunătoarelor temple, statui, punctul culminant al arhitecturii și artei grecești fiind Acropole. În realizarea acestor grandioase monumente un rol important l-a avut sculptorul grec Fidias din perioada clasică
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
a atins cea mai înaltă treaptă de înflorire economică și politică cunoscută până atunci care a devenit model pentru întreaga artă și cultură europeană. Vechea Grecie a fost țara atâtor oameni de seamă printre care matematicianul Pitagora, medicul filozof Hipocrat, filozofii Socrate, Platon, Aristotel, matematicianul și fizicianul Arhimede, este țara impunătoarelor temple, statui, punctul culminant al arhitecturii și artei grecești fiind Acropole. În realizarea acestor grandioase monumente un rol important l-a avut sculptorul grec Fidias din perioada clasică. Toate acestea
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
incursiune lămuritoare în păienjenișul sacru al lumii satului împletit cu cel al mirajului poeziei trebuie spus că poetul nu e purtătorul unei viziuni asupra lumii care să fie ordonată într-o cunoaștere rațională cu un sistem propriu de referințe, precum filozofii; și nici nu are nevoie de o perspectivă totală, exhaustivă, asupra lumii și vieții, oricât de difuză ar fi ea, ci de o perspectivă personală asupra lucrurilor, adecvată acestui unic moment (adecvată unității emoționale a momentului), de o intuiție care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
visul nu e altceva decât repetarea magică a vieții, adică exact ceea ce se întâmplă cu cei doi în realitate, căci situația lui (a omului, în general) este aceeași în sfera teoretică și în cea practică spune Ernst Cassirer; și tot filozoful adaugă faptul că omul trăiește mai curând în mijlocul unor emoții imaginare, în speranțe și temeri, în iluzii și deziluzii, în fanteziile și în visurile sale58. Or, ce altceva este visul ? Cu atât mai mult cu cât avem a face nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
peste fața lui232... Dar cel mai frumos între toate portretele făcute lui însuși este cel din Geniu pustiu: Era frumos, d-o frumusețe demonică. Asupra feței sale palide, musculoase, espresive, se ridica o frunte senină și rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra frunței se zburlea cu o genialitate sălbatecă părul său negru-strălucit, ce cădea pe niște umeri compacți și bine făcuți. Ochii săi mari, caprii, ardeau ca un foc negru sub niște mari sprâncene stufoase și îmbinate, iar buzele strâns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
prin aceasta umila realitate concretă a existenței la planul înalt al realităților ideale și al esențelor.14 Așadar, când se vorbește de metafizica poetului trebuie făcută distincția între intuiția sentimentală, care presupune implicare (una obligatorie), și intuiția rece, a ideilor filozofului, transpuse în materia gândirii sale. De aceea, termenul ales în titlu este sublimare, și nu transcendere. Sublimarea în cazul acesta, sublimarea poetică este esența fenomenului despre care vorbim și care trece de la viață la poezie, fără nici o altă intermediere. Spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]