6,379 matches
-
peste valuri s-azvîrl spumegătoare, Se sparg țîșnind În aer, și ferb scoțînd scântei, Și pulberea de apă, alin plutind la soare, Se-ncinge, ca o nimfă, cu grîu de curcubei. O aspră clocotire, o cruntă detunare Anunță catastrofa și-nsuflă reci fiori, Iar munții de zăpadă treziți În depărtare, Privind acea cădere, Își pun un văl de nori... Sublim, sublim spectacol! Bătrînul fluviu pare C-a să dispară vecinie În haos zgomotos; Dar Rinul e puternic! dar Rinul nu dispare, El a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
grozavul) Începe În lumea obiectivă acolo unde se termină cunoscutul, normalul. Alecsandri, om al ordinii și firescului, Își manifestă zgomotos oroarea față de aceste „aspecturi fioroase”. Să nu-l credem, totuși, În Întregime. Oroarea are și o parte de plăcere. „Cruntul fior de gheață” nu-l Împiedică să construiască cu evidentă satisfacție un peisaj fantastic tenebros și un portret pe măsura lui: satanicul hoț Grui-SÎnger. Stăpîn peste Codrul-Fără-Viață - regat al crimei și al nopții - Grui este un monstru ieșit din unirea puterilor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ei pămînt, Cu-a sale mari vîrtejuri de colb ce zboară În vînt. De mii de ani În sînu-i dormind, zace ascunsă Singurătatea mută, sterilă, nepătrunsă, Ce-adoarme-n focul verii l-al grierilor hor Și iarna se deșteaptă sub crivăț În fior. Acolo floarea naște și moare-n primăvară, Acolo pere umbra În zilele de vară, Și toamna-i fără roadă, ș-a iernii vijelii Cutrieră cu zgomot pustiele cîmpii. Pe cea savană-ntinsă și cu sălbatic nume, Lung ocean de iarbă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În Strigoiul cel puțin) și un discurs patriotic, cu o mică notă profetică. În Grui SÎnger aflăm descrierea orei de mister și de groază, cu mijloacele lirice ale epocii: „E ora de mistere, de groază și de șoapte CÎnd trec fiori În aer și demoni roși În noapte; CÎnd umbra trădătoare așează pe sub maluri, Prin unghiurile casei, prin guri de văi, pe dealuri, Prin codri, prin ruine de veche monăstire, Pe naltele clopotniți, prin negre cimitire Fantasme tupilate, vedenii mari, tăcute
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
epocii lui. Mai cult decît alții, cu un simț al limbii mai fin, temele și mijloacele de a le sensibiliza nu diferă, Însă, prea mult. Nici Alecsandri nu cunoaște, de pildă, valoarea metaforei În poezie. Puținele metafore („a nopții regină”, „fiori de gheață”, „al nopții negru sin”, „cuibul graiului”, „Îngerul iubirei”, „genii de spaimă”, „plaiul dulcei tinereți”, „sinul nopței”, „plaiul nemurirei”, „ocean de ninsoare”..., „raiul nălucirii” etc.) sînt din seria metaforelor numite de tropologi În praesentia sau din categoria metaforelor tocite
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de turbare”... Mai liric, de o senzualitate mai rafinată, Bolintineanu sugerează, pe lîngă celelalte semne, un por nenumit manifestat prin schimbarea rapidă a temperaturii corpului: „CÎnd ochiul meu o vede arzînd de frăgezime, Din creștet pînă-n talpe mă prinde un fior Ce m-arde și mă-ngheajă, m-apasă cu cruzime, Și gura-mi se Închide și capu-mi pare mor.” 9. SÎnt și chinuri mai subtile În această semiologie a amorului. De pildă solitudinea. Conachi o trece În rîndul tiranilor care
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că am fost înștiințat și prevenit să mă feresc de degetul tău mic în care s-ar fi cuibărit un diavol? Ludovic râse spunând aceste din urmă vorbe, dar prin sală păru că s-ar fi trezit ecouri de teamă, fiori de odinioară. Tommaso avu o clipă de șovăială și se uită în juru-i, înainte de a răspunde: Mă persecută. Am vrăjmași până și la Paris. Pentru a mă consola, un tânăr călugăr mi-a zis că cine are mulți vrăjmași e
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lume sănătos și teafăr. Erai un prunc zdravăn, de aproape cinci kilograme; lumea stătea la coadă să te vadă, nu le venea să creadă că te-ai născut din carnea mea. Cuvintele acestea, amintindu-și-le, i-au dat întotdeauna fiori, adierea unei presimțiri, entuziasmându-l. Copil fiind, ori de câte ori se simțea împilat de gânduri, se apropia de maică-sa în orice loc ar fi fost și i se ghemuia la piept ca un câine ciomăgit. Simțea nevoia să-i vorbească și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sine și a lui Dimnezeu. După ce l-a ascuns cu grijă pe Demostene în scorbura unui stejar, nu înainte de a-l fi învățat pe de rost, Tommaso reluă lecura lui Dante. La Monarchia e la Commedia i-au procurat același fior de adeziune și aceleași certitudini de creștere pe care le simțise pe timpul când se apucase să-i citească pe Lucrețiu și pe Telesio 15. În opera lui Dante gândirea și poezia păreau să fi avut iscusința de a pune în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Baronului, privea în toate direcțiile, dornică să recunoască pe cei prezenți sau numai mirată că se află în mijlocul acelei maree de oameni. Îl recunoscu pe Tommaso și îi surâse complice și cu bucurie, iar acesta simți în adâncul inimii un fior ce-l însenină, primenindu-l de acea ieșire furibundă de acum câteva clipe. De ce venise Baronul de-atât de departe să-i aducă omagiul său lui Telsio? Oare din ce motive o făcuse? Sicriul din lemn prețios și lucrat de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fra' Tommaso. Doar fizionomia asemănătoare nu lăsa loc de îndoială. Scrisoarea asta ți-a sosit printr-un consătean. Cui era adresată de fapt, de vreme ce nu vorbește de treburi familiale, ci amintește de Giordano Bruno și de rugul din Campo de' Fiori de la Roma? Mie îmi era adresată și eu, după ce am rugat pe cineva să mi-o citească, am păstrat-o. Dacă ar fi fost adresată altcuiva, i-aș fi înmânat-o. Știți cine era Giordano Bruno? Tommaso mi-a spus
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
înfrunt întreaga flotă spaniolă și toți pirații din Mediterana. Mulțumesc, Căpitane, voi vorbi Regelui despre credința și vitejia ta. Frumos din partea ta, Părinte, dar Regele să știi că mi-a dat deseori misiuni delicate și secrete, mă cunoaște personal. Un fior de căldură străbătu trupul și inima lui Tommaso, făcându-l să se simtă de-a dreptul ocrotit. -Bisericii îi e frică de știință, dragul meu Căpitan, căci se teme ca legile fizicii sau ale chimiei să dovedească ceva contrar misterului
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oamenilor solitari de teapa mea. Dumnezeu ți se alătură dacă iubești lumea și viața. Chiar așa. Căpitane, dacă marea ar fi mereu supusă și vânturile ar sufla lin și binefăcător în orice cursă, ai naviga fără să încerci spaime și fiori, fără să dai ochii cu abisurile morții atunci când se dezlănțuie uraganale. În cele din urmă te-ai plictisi să fii comandantul unui calm peren unde totul s-ar desfășura conform previziunilor și regulilor. Un poet italian pe care Franța încă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și călugăr dominican; arestat în 1591 de Inchiziția din Veneția pentru ideile sale incompatibile cu doctrina Bisericii catolice, este extrădat Inchiziției din Roma ce-l condamnă la ardere pe rug. Sentința a fost executată la Roma în piazza Campo de' Fiori la anul 1600 (n.t.). 32 Francesco Pucci (1543-1597), filosof și literat italian; acuzat de Inchiziția din Roma de erezie, a fost decapitat și apoi ars pe rug (n.t.). 33 în original, în dialect calabrez (n.t.). 34 în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îl surprinsese neplăcut. Observase o nouă stratificare a fălcilor, un seism discret al întregii musculaturi, acuzând senilizarea. Stucatura de pudră sublinia fenomenul în chipul cel mai flagrant. Aducîndu-și aminte de obrajii ei de altădată, netezi ca porțelanul, Ioanide simți un fior moral, pe care căută să și-l anuleze învîrtind lingurița în ceașcă. Era de aceeași vârstă cu doamna Valsamaky și peripețiile organice ale prietenei sale îl turburau ca un aviz pentru sine citit în oglindă. Când îi sărutase mâna, zărise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era bătută la mașină următoarea amenințare: " Te prevenim că dacă primești să intri în ministerul efemer al schingiuitorilor vei primi o pedeapsă exemplară, unica pe care o aplicăm trădătorilor." Pomponescu, cu tot aspectul său atletic, crescut în vată, simți un fior neplăcut. Brutalitățile verbale și fizice îl indispuneau, fiind un om adaptabil numai intrigilor nepericuloase și în limbaj diplomatic. Fu încredințat că intimidarea nu era o farsă, deoarece primise mai înainte vizita personală a lui Gavrilcea. Acesta îi declarase că, având
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu cizme, îngenuncheați, alții făcând drepți de gardă. Ioanide, urmărit de aceste fantome, se închisese în casă și scosese din calea sa portretele copiilor, pe care-i declara "nenorociți", târâți ca strigoi într-o bufonerie sinistră. Pomponescu ascultă cu un fior lăuntric aceste știri, ce-l afectau cu mult mai mult decât pe Ioanide. Avea motivele lui secrete să fie emoționat. Într-o seară trecu o procesiune goyescă de preoți tineri, centurii în uniforme și cizme, toți cu făclii în mână
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dar sunt evenimente izolate și astfel nu îi determină să își schimbe modul de viață. Simptome ale atacului de panică Cele mai frecvente simptome ale atacului de panică sunt: * palpitații cardiace; * pulsații ale ritmului cardiac; * senzații de amorțeală și furnicături; * fiori sau valuri de căldură; * transpirație; * tremur sau amețeală; * perioade scurte de oprire a respirației și sufocare; * senzație de șoc; * disconfort pulmonar; * senzație de greață sau indigestie; * sentiment de amețeală, inconstanță, lipsă de energie sau leșin; * sentiment de ireal sau detașare
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ci expresia sinceră a unui principiu etern de ordine și justiție, căci nu există putere decât în principii; ele singure sunt flacăra inteligențelor, punctul de raliere al convingerilor rătăcite. În timpurile din urmă, o tresărire universală a parcurs, ca un fior de spaimă, întreaga Franță. Doar la auzul cuvântului comunism, toate existențele s-au alarmat. Văzând cum apar în ziua mare și aproape oficial sistemele cele mai ciudate; văzând cum se succed decrete subversive, care pot fi urmate de decrete încă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pe cei care nu au de partea lor decât ființa prezumtivă a răului. Trebuie deci să mă feresc să trag după mine tot acel sinistru moloz uman pe care l-am cunoscut atunci și să mă tem, travesat de un fior magic, că simpla lui invocare ar putea institui, o dată mai mult, răul și moartea. ("În viață încă - spunea despre ei I.T. - sânt morți fără să o știe; le mai cresc doar unghiile și părul.") La pagina 222 din De l
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în sine a boicotat-o, aproape a reprimat-o, făcând astfel totul pentru a se așeza în tabăra celor care-și trăiesc înfrîngerea într-o manieră fictivă și proiectivă, înainte de a fi dat vreo bătălie, deci înainte de a fi cunoscut fiorul încleștării cu materia rezistentă a ceva din afara sa. Speriat de tot ceea ce ar trebui să întreprindă, ușor valetudinar și făcând din propria lui risipire și inerție carcasa în care se refugiază pentru a se ascunde și suferi, a terminat prin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aduce cu sine fiece zi. Fiți deci atenți la noul fiecărei zile și veți vedea cum se naște miracolul. Am terminat de citit cartea lui Bochenski Introducere în logica autorității; m-a cucerit, cu toate că trădează spiritul unui anglo-saxon lipsit de "fior metafizic", cum de altfel cu onestitate declară din capul locului. Nu m-am putut însă împiedica să nu mă gândesc la ce ar fi făcut Heidegger din problema autorității. Ar fi mers fără îndoială îndărăt, așa cum obișnuiește să facă. Și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se începuse sfintele ceremonii, când la pomenirea numelui neuitatului erou clopetele se clatină, salvele de tunuri vuiesc de două părți de pe vârfurile munților. Atunci: Mușchiul zidului se mișcă, pintre iarbă se strecoară O suflare care trece ca prin vine un fior... Este ora nălucirei: Un mormânt se dezvălește, O fantomă 'ncoronată din el iese... o zăresc... Iese... vine cătră țărmuri... stă... în preajma sa privește. Râul înapoi se trage, munții vârful își clătesc. Ascultați!... marea fantomă face semn... dă o poruncă... Oștiri
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
comerț ambulant. 11.A fost rănit la cap; copil fiind ne povestea întâmplări de pe front, îmi lua mâna mea cu mâna lui de-i pipăiam locul ranei din capul său alb, o gropiță cam cât o jumătate de nucă. Ce fiori îmi trezea acest gest prin 1933-1934. Toți din satele Condrea și Salcia, nume preluate de pe peretele bisericii din CONDREA. Numele eroilor din satele CONDREA-SALCIA, TORCEȘTI și SILIȘTEA au fost copiate de pe pereții bisericilor respectivelor parohii, așa cum le-am aflat trecute
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu următoarele cuvinte: "În anii nouăzeci, se părea că o epidemie cuprinsese școlile americane: copiii își procurau arme și bombe, iar apoi veneau la școală să-și ucidă profesorii și colegii de clasă". Lista cuprinde fotografiile vinovaților și-ți dă fiori printr-un rezumat al aparentelor motivații ale acestora. În primul caz, din 1979, vinovata de 17 ani care a ucis doi adulți și a rănit opt copii cu pușca primită în dar de Crăciun își rezumă printr-un fapt: "nu
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]