5,224 matches
-
regina Ansa. Desiderius a aranjat o căsătorie strategică între și ducele Arechis al II-lea de Benevento, pentru a-și întări poziția în Italia și a-și afirma superioritatea față de statele din Langobardia Minor. După căderea Regatului longobard în mâinile francilor conduși de Carol cel Mare, după asediul Paviei din 774, părinții Adelpergăi, alături de una dintre surorile sale (probabil, Desiderata) au fost exilați în Francia, unde au fost închiși în case religioase. Adelperga și o altă soră a ei, Liutperga au
Adelperga () [Corola-website/Science/325102_a_326431]
-
ei, Liutperga au început atunci unele acțiuni pentru a-și recâștiga moștenirea paternă și pentru a-și lua revanșa față de Carol cel Mare. În cele din urmă, Liutperga și-a ratat șansele după ce l-a încurajat pe soțul ei, ducele franc Tassilo de Bavaria să se revolte pe față împotriva vărului său, Carol: acesta din urmă a deconspirat complotul pus la cale de Tassilo, drept pentru care i-a confiscat acestuia toate proprietățile și l-a trimit la mănăstire, împreună cu Liutperga
Adelperga () [Corola-website/Science/325102_a_326431]
-
Liutperga și cu copiii lor. În ceea ce o privește pe Adelperga, aceasta a fost ceva mai norocoasă; soțul ei, Arechis al II-lea, a rezistat pentru o vreme lui Carol, până când, în 787 a fost nevoit să încheie pace cu francii; la îndemnurile Adelpergăi și ale bizantinilor, el a refuzat să ratifice tratatul de pace, care ar fi presupus cedarea unei părți din Ducatul de Benevento către Papalitate. După ce Arechis a murit, Adelperga a continuat politica de intrigi, în special prin
Adelperga () [Corola-website/Science/325102_a_326431]
-
prin susținerea fratelui ei, Adalgis, aflat într-un prelungit exil la Constantinopol, atunci când acesta a revenit în sudul Italiei în fruntea unei armate, pentru a-și revendica tronul. Fiul Adelpergăi, Grimoald, moștenitor al ducatului, a revenit din captivitatea de la curtea francilor și, luând partea lui Carol cel Mare, l-a înfrânt pe propriul unchi Adalgis și pe bizantini. Încercând ulterior să se desprindă de sub suzeranitatea francă, Grimoald al III-lea a fost obligat să se supună în 792.
Adelperga () [Corola-website/Science/325102_a_326431]
-
în 891, domnind până la moartea sa în 894. Guido a fost nepotul lui Lambert I de Nantes și stră-strănepotul lui Carol cel Mare din partea bunicii paterne. A fost duce al Ducatului de Spoleto, un ducat din sudul Italiei restabilit de către franci ca apărare împotriva domeniilor bizantine din sudul peninsulei. La detronarea lui Carol cel Gras a pretins coroana Franciei Occidentale, dar după încoronarea lui Odo a renunțat la această pretenție și s-a întors în Italia, în încercarea de a obține
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
Adelaida de Lombardia, la rândul ei fiică a lui Pepin de Italia, fiul mai mare al lui Carol cel Mare. În anul 842, fostul Ducat de Spoleto, care fusese donat de către Papalității de către Carol cel Mare, a fost reînviat de către franci pentru a constitui o barieră împotriva bizantinilor grupați în jurul catepanilor de Italia din sudul Italiei. Ca urmare, familia lui Guy produsese actori importanți în politica din Italia începând din secolul al IX-lea. Deși în 876 Guy și fratele său
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
a rezistat tentațiilor de a dona personal orice fonduri pentru noua societate, dar a acordat un leasing de 99 ani către Ilg și asociații săi în schimbul unui număr de acțiuni la firmă și jumătate din toate profiturile care depășesc 3000000 franci. În plus, societatea era obligată să construiască și o linie de telegraf de-a lungul traseului. Abia în 1897 autoritățile franceze au acordat permisiunea necesară construcției. Elemente ale nobilimii tradiționale s-au opus construcției și au existat demonstrații populare împotriva
TranSportul feroviar în Etiopia () [Corola-website/Science/325251_a_326580]
-
traficului din portul Zeila, Somalia Britanică. Firma a avut și dificultăți în vânzarea acțiunilor sale în Europa. Interesul investitorilor a fost scăzut, la fel fiind și interesul oficial al guvernului francez. Stocul inițial oferea doar câștiguri de 8.738.000 franci față de cei 14 milioane proiectați și o ofertă suplimentară de 25,5 milioane de franci în obligațiuni care au fost cedați la numai 11.665.000 franci. Acestă sumă era prea mică pentru a se putea finaliza linia. În ciuda acestor
TranSportul feroviar în Etiopia () [Corola-website/Science/325251_a_326580]
-
în Europa. Interesul investitorilor a fost scăzut, la fel fiind și interesul oficial al guvernului francez. Stocul inițial oferea doar câștiguri de 8.738.000 franci față de cei 14 milioane proiectați și o ofertă suplimentară de 25,5 milioane de franci în obligațiuni care au fost cedați la numai 11.665.000 franci. Acestă sumă era prea mică pentru a se putea finaliza linia. În ciuda acestor neajunsuri, construcția a început în octombrie 1897 din Djibouti, un port până atunci minor, dar
TranSportul feroviar în Etiopia () [Corola-website/Science/325251_a_326580]
-
oficial al guvernului francez. Stocul inițial oferea doar câștiguri de 8.738.000 franci față de cei 14 milioane proiectați și o ofertă suplimentară de 25,5 milioane de franci în obligațiuni care au fost cedați la numai 11.665.000 franci. Acestă sumă era prea mică pentru a se putea finaliza linia. În ciuda acestor neajunsuri, construcția a început în octombrie 1897 din Djibouti, un port până atunci minor, dar care s-a extins în primul rând pentru a servi calea ferată
TranSportul feroviar în Etiopia () [Corola-website/Science/325251_a_326580]
-
a fost unul dintre ducatele din Germania medievală din perioada de constituire a Sfântului Imperiu roman de națiune germană în secolul al X-lea, parte a fostei Austrasia a francilor. Spre deosebire de celelalte regiuni ale francilor, Franconia nu a evoluat către o entitate politică stabilă. Primul său duce a fost ales de către regele Germaniei în 911, iar fratele său, care i-a succedat ca duce, a murit în 939, pe când se
Ducatul de Franconia () [Corola-website/Science/325281_a_326610]
-
a fost unul dintre ducatele din Germania medievală din perioada de constituire a Sfântului Imperiu roman de națiune germană în secolul al X-lea, parte a fostei Austrasia a francilor. Spre deosebire de celelalte regiuni ale francilor, Franconia nu a evoluat către o entitate politică stabilă. Primul său duce a fost ales de către regele Germaniei în 911, iar fratele său, care i-a succedat ca duce, a murit în 939, pe când se răscula împotriva regelui următor. Regele
Ducatul de Franconia () [Corola-website/Science/325281_a_326610]
-
Ioan Cuza a acordat companiei engleze Barkley-Stanisforth construirea liniei ferate București-Filaret-Giurgiu (fiind calea cea mai scurtă care lega capitala țării cu Dunărea și astfel cu restul lumii). Lungimea liniei avea 70 km, la un preț de construcție de 196.500 franci pe kilometru. La 19/31 octombrie 1869 regele Carol I al României face inaugurarea acestei primei linii de cale ferată. Trenul, considerat a opta minune a lumii și tras de locomotiva „Mihai Bravul” era condus de către constructorul liniei, John Trevor
TranSportul feroviar în România () [Corola-website/Science/325317_a_326646]
-
aprobat construcția unei linii de 915 km, de la Vârciorova în sud până la Roman în nord, trecând prin Pitești, București, Buzău, Brăila, Galați și Tecuci, toate orașe importante la acea vreme. Costul construcției era la acel timp de 270.000 de franci de aur pe kilometru și construcția a fost încredințată consorțiului german Strousberg. Linia a fost deschisă în mai multe faze - prima parte, Pitești - București - Galați - Roman, a fost deschisă la 13 septembrie 1872, iar partea Varciorova - Pitești pe 9 mai
TranSportul feroviar în România () [Corola-website/Science/325317_a_326646]
-
goți, longobarzi și sarazini, insă și-a regăsit ulterior puterea și importanța. A fost unul dintre orașele aflate în cadrul Pentapolis de sub guvernarea exarhului de Ravenna Exarhatul de Ravenna, unitate administrativă făcând parte din Imperiul bizantin. Odată cu cucerirea nordului Italiei de către francii carolingieni, a devenit reședința mărcii de Anconă. După anul 1000, Anconă a devenit treptat independența, în cele din urmă transformându-se într-o importantă republică maritimă, adeseori ciocnindu-se cu interesele vecinei Veneția. Republică oligarhica, Anconă a fost guvernată de
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
ajuta Imperiului. Papalitatea putea fi un vehicul pentru nemulțumirile locale, în vreme ce exarhul era considerat de către vechea aristocrație romană ca mai degrabă un străin. De-a lungul secolelor al VII-lea și al VIII-lea, pericolul crescând din partea longobarzilor și al francilor, separația dintre creștinătatea răsăriteană și cea apuseană cauzată de problema iconoclastă, ca și acerba rivalitate dintre papă și Patriarhia de Constantinopol, au făcut ca poziția exarhului să fie din ce în ce mai dificilă. Ravenna a rămas sediul exarhului până la răscoala din 727 cauzată
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
a fost ucis de către longobarzi în 751. Exarhatul a fost atunci reorganizat sub numele de Catepanatul de Italia, guvernat de la Bari, care va fi și el pierdut în favoarea sarazinilor în anul 847 și recuperat abia în 871. Atunci când, în 756, francii i-au alungat pe longobarzi, Papa Ștefan al II-lea a emis pretenții asupra exarhatului. Aliatul spu, regele franc Pepin cel Scurt, a donat în același an teritoriile fostului exarhat către papalitate; donația, confirmată ulterior de fiul lui Pepin, Carol
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
de la Bari, care va fi și el pierdut în favoarea sarazinilor în anul 847 și recuperat abia în 871. Atunci când, în 756, francii i-au alungat pe longobarzi, Papa Ștefan al II-lea a emis pretenții asupra exarhatului. Aliatul spu, regele franc Pepin cel Scurt, a donat în același an teritoriile fostului exarhat către papalitate; donația, confirmată ulterior de fiul lui Pepin, Carol cel Mare în 774, a marcat începutul puterii temporale a papilor și constituirea Statului papal. Totuși, arhiepiscopatele de pe teritoriului
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
prietenie). În 1900, la Expoziția din Paris atât Ionescu Iordache (bucătarul și patronul de la „Iordache”), cât și reprezintă Pavilionul Românesc. În același an este invitat de președintele Franței, Emile Loubet, să cânte în grădina palatului Elysee, unde primește 2000 de franci și este decorat Ofițer de Academie. În 1901 compune prima sa horă „Hora din Văleni”. În 1902 îl cunoaște pe George Enescu, acesta culegând de la el o serie de cântece populare ce îl vor inspira în compoziția „Suită sătească”, între
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
"" constituie două măsuri luate de regele franc Pepin cel Scurt, în 754 și 756, care au asigurat baza legală pentru organizarea formală a Statului papal, inaugurând astfel puterea temporală a papilor în cadrul autorităților civile. Donațiile au fost acordate de către Pepin la trei ani după ce devenise primul conducător
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
a Alpilor de către un episcop al Romei. Papa s-a întâlnit mai întâi cu fiul de 11 ani al lui Pepin, viitorul Carol cel Mare, care l-a condus pe papă la tatăl său, aflat la Ponthion. La Quiercy, nobilii franci tocmai își dăduseră consimțământul pentru o campanie împotriva longobarzilor. Tradiția romano-catolică consideră că atunci a fost momentul în care Pepin ar fi așternut în scris o promisiune prin care să acorde Papalității anumite teritorii care urmau să fie cucerite de la
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
pe Pepin, ca și pe cei doi fii ai acestuia, Carol și Carloman, la Saint-Denis într-o ceremonie memorabilă care a fost evocată în ritualurile de încoronare ale regilor Franței până la sfârșitul "Vechiului Regim". În schimb, în 756, Pepin și francii l-au silit pe regele longobard să predea cuceririle făcute, iar Pepin i-a conferit papei în mod oficial teritoriile ținând de Ravenna și chiar orașe (precum Forlì) cu "hinterland"-urile aferente. Donația includea cuceririle longobarde din Romagna și din
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
de Benevento, Paul a început să lucreze scriind o continuare a istoriei lui Eutropius, la solicitarea fostei sale eleve. Este un fapt cert că a trăit la curtea din Benevento, posibil refugiindu-se acolo după ce Pavia a fost capturată de francii lui Carol cel Mare în 774; pe de altă parte, stabilirea lui la Benevento ar fi putut avea loc cu câțiva ani înainte. La puțină vreme după stabilirea acolo, el a intrat într-o mănăstire situată în zona lacului Como
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
într-o mănăstire situată în zona lacului Como și înainte de 782 deja devenise rezident la marea locație a benedictinilor de la Montecassino. În jur de 776, fratele său Arechis a fost dus ca prizonier în Francia, iar atunci când, mai târziu, regele francilor a vizitat Roma, Paul a reușit, printr-o scrisoare, să îl convingă pe Carol cel Mare să îl elibereze pe prizonier. Realizările literare ale lui Paul au atras atenția lui Carol cel Mare, el devenind un factor pozitiv în așa-
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
în mediul monastic de la Montecassino. Istoria acoperă istoria longobarzilor de la originile legendare ale acestora, din Scandinavia și migrațiile lor ulterioare, în special în Italia în 568/569 până la moartea regelui Liutprand din 744, și cuprinde multe informații despre Imperiul Bizantin, franci etc. Istoria este povestită din punctul de vedere al unui longobard și este prețioasă în special pentru relațiile franco-longobarde. Printre sursele sale, Paul utilizează documentul intitulat "Origo gentis Langobardorum", "Liber pontificalis", istoria pierdută a lui Secundus de Trento și analele
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]