7,001 matches
-
Dă-mi și mie o țigară... Să mor, mai am doar trei... și nici un chior. Era un refuz, dar cel căruia i s-a cerut o țigară era fumător înrăit și lipsa țigărilor producea o adevărată panică. Cel care cerea fuma așa-zisele țigări "Cerșetorul" și lipsa acestora nu-l panica. Mergea din coleg în coleg și pînă la urmă tot pufăia măcar o țigară pe zi. Pe culoare erau și barosani cu țigări din belșug. Erau cei care erau deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
II și chiar gradul I. Mai erau unii necăjiți care pregăteau mereu și mereu examenul de stat. Unii mai tinerei, alții mai bătrîiori, toți însă făceau parte din mulțimea aia simpatică și studioasă. Eu făceam parte dintre fumătorii ocazionali, care fumau, evident, "Cerșetorul". Ceream țigări cu chibzuință, adică cît se poate de rar și, mai ales, așteptam, uneori, cu o abia sesizabilă ostentație, să fiu servit. Adică aveam obrazul un pic mai subțire și contam pe faptul ca și colegii posesori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu o abia sesizabilă ostentație, să fiu servit. Adică aveam obrazul un pic mai subțire și contam pe faptul ca și colegii posesori de țigări să-l aibă. Fetele ne țineau de urît și stăteau cu noi, dar ele nu fumau decît una la o mie. Din păcate, acum este invers, băieții le țin de urît fetelor la fumat. În pauze, aveau loc și unele deplasări de efective, în sensul că băieții de la matematică ajungeau la fetele de la facultățile de biologie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
n-o mai dezgustă ca propriile lacrimi. Hai să mergem acasă. Pînă la Iași ai drum lung, fetița tatii. Victor se așează pe bancheta din spate a mașinii și închide ochii pentru a parcurge în liniște amintirile vieții sale. Eh, fumam țigări din mătase de porumb învelită în pănușă uscată. Făceam asta în joacă. Pufăiau și ceilalți copii, de nebuni. Apoi au apărut țigările adevărate, furate de la tata. Doamne, și el a murit tot din cauza asta...Liceul, cu fumoarul în WC
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Pufăiau și ceilalți copii, de nebuni. Apoi au apărut țigările adevărate, furate de la tata. Doamne, și el a murit tot din cauza asta...Liceul, cu fumoarul în WC, facultatea, cu fumat pe săturate, armata și apoi profesor la un liceu. Toți fumam de rupeam, dar uite, necazul m-a ales tocmai pe mine. Havel a descoperit cancerul de timpuriu, a fost operat, dar eu? Dacă medicii din Iași ar fi găsit și boala mea din timp... Bănuiau că este un cancer de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
socialobștească desfășurată pentru dezvoltarea comunei Racova, într-o gospodărie frumoasă și, nu în ultimul rând, prin cei doi copii ai săi, Mariana (profesoară) și Vasile (inginer). Aceștia au luat exemplu de la tatăl lor, pe care nu l-au văzut beat, fumând sau înjurând. Și care, deși sever, deborda de o bunătate extraordinară, acest lucru fiind evidențiat de faptul că oriunde se ducea trebuia să aducă ceva copiilor săi, prin strădania sa de a face în așa fel ca să nu le lipsească
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
plicușor de ness, o Înghițitură de cafea adică, ambalajul e o cincime, iar Între 20 de țigări ambalajul reprezintă un sfert când e vorba, de exemplu, de Assos, dar doar a douăsprezecea parte când e vorba de Carpați. Și eu fumez, și nu puțin, dar - nu-i reclamă - ce-am amintit acum, la care până și mucurile sunt biodegradabile, țigări Învelite Într’o biată bucată de hârtie, pe care mai apoi se poate și scrie ceva... Ce să mai zic de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
semen - caz unic În lumea animală - Îl ucide, Încă cu toată ferocitatea, reală nu doar aparentă. Doar un exemplu: un condamnat pus la zid, cu un pluton de execuție În față, cu un grefier care-i citește sentința; ba chiar fumându-și - subliniez - ultima țigară, aflat În situația când aparține singurei specii care nu doar conștientizează dar chiar anticipează. Indiferent de păcatul aceluia - În fond un tâmpit de delincvent -, administratorul dreptății - om deștept - abia așteaptă șă-și demonstreze astfel ferocitatea. Omul nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
negentropie, valoare adică, pe entropie, adică gunoi. Căci ce e căldura decât cea mai degradată formă de energie? Dar place, ca orice viciu, virtutea fiind chiar o tortură... Nu e cazul meu, al pisicii, care nici nu beau, nici nu fumez, nici nu joc poker... Iar dacă-mi place căldura e pentru că: Spuneam deunăzi că mămica m’a Învățat să caut lucrurile aflate la antipod. Eu sunt un negentropic redutabil. Prefer deci entropia. Și, față de negentropicul frig, acela care rostuiește minunatul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că n-am folosit suficient de bine instrumentele noastre de convingere, ale mele și ale fratelui meu, de a-l fi determinat pe tata să renunțe la fumat. A fost singura sa meteahnă în fața căreia noi capitulam de fiecare dată. Fuma suficient de mult, uneori ajungea la două pachete pe zi și doar „Carpați” fără filtru ori cu filtru. Mi-aduc aminte ce emoții aveau ai mei când trebuia să se prezinte la comisia de evaluare a sănătății în cadrul Regionalei de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
au făcut glume, s-au schimbat numere de telefon, s-a mai „rostuit” ceva prin cameră și ai fi zis că ne cunoaștem de-o viață. A fost minunat când fetele l-au invitat pe tata la o țigară pentru că fumau amândouă și l-au simțit aproape, nicidecum o persoană distantă, ori circumspect de rezervată. Tata le-a acceptat cu mare drag invitația, a sudat un dialog plăcut și angajant, iar fetele începând din acel moment i s-au adresat cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
se deplasează pe jos și- atunci mărfurile expuse până pe trotuar nu incomodează cu nimic, ba dimpotrivă se face o reclamă bună. ─ Janeta!nu ți s-a părut că vânzătorii, patronii acestor magazine sunt foarte deschiși cu clienții? Stau pe scaune, fumează sau în față la o masă își beau cafeaua, ori un suc în timp ce clienții merg și cercetează tot magazinul în voie până când se hotărăsc să cumpere ceva. Pe patroni nu-i deranjează acest lucru. Dacă ajung să cumpere ceva este
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Bacău, a intrat la bătrânețe în monahism împreună cu fiica sa, Xenia tot la Agafton. Iachift (sau Iachint, iar pe numele laic, Iancu) este cel mai original între toți: hirotonisit arhimandrit la Socola, bea vârtos din vinul mănăstirii și arendează pământ, fumează și se îmbracă în civil; la trăsură sau la sanie, iarna, înhamă patru cai albi, pentru a-și demonstra noblețea nativă. Vorbea binișor franțuzește și nemțește și-i plăcea grozav vânătoarea. Matei, fratele poetului, povestește într-o scrisoare către Corneliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu-s scutiți de neplăcerile afecțiunilor banale de la amigdalite, la hemoroizi ori apendicite. Cezar află despre o minunăție de clinică privată la Bacău. Instalat acolo, va telefona la Iași, încântat de confortul rezervei, ce includea și o terasă unde putea fuma în voie și chiar lucra: pregătea proiectul manifestărilor ce urmau să marcheze, în 2009, 40 de ani de funcționare a Editurii "Junimea". A promis să telefoneze imediat după ușoara operație "neinvazivă", dar, a doua zi, s-a așternut neașteptată tăcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
un bănuț și îl dădea măicuței că ea știa ce face cu el. Pleca lunea la muncă și venea sâmbăta. Doamne, oare unde dormea, ce mânca, scumpul meu tăicuț ? Cum strângea, economisea și aducea el bănuțul acasă, la măicuța ? Nu fuma, nu bea, nu-l risipea. Noi cu mâncarea și cu îmbrăcămintea ce să mai zic, de multe ori îmi amintesc cu lacrimi. Intr-una din zile nu era mălai, nu era făină, dar era un mălai probabil de mătură pentru
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
a bunicilor ei de la tată și bunica de la mamă și a părinților, că și Marcela și fratele deși studenți nu umblau huca, ei erau permanent la muncă cu părinții. Cu marele lor avut, eu nu i-am pomenit bând sau fumând, decât muncind și studiind. Acum cine mai muncește așa? Își iau lumea în cap și pleacă! Ori această familie lasă cred Bisericii sau știu eu cui, tot avutul, toată munca cu adevărat cinstită. A fost o familie deosebită, o dragoste
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
descoperea și respingea unele încercări de șmecherii. Îi punea la punct. Dar, cu timpul, unii dintre ei au încercat și parțial au reușit s-o îmblânzească. Să-i ofere flori ori mici atenții, țigări străine fiindcă doamna a început să fumeze sau câteodată sticle cu votcă străină de la vama Siret. Bițu o certa de-ndată ce afla despre astfel de mici matrapazlâcuri. Dar, în final, accepta și se înfrupta și el din aceste sticle. Fiindcă băutura bună le plăcea amândurora. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Am făcut Împreună socoteala, iar anii erau mult mai greu de adunat decât banii. Lui Îi ieșeau cinci, mie șase, În sfârșit, și pe urmă l-am Întrebat de studenția lui. Deși n-avea decât doi lei În buzunar, Îi fumasem deja jumătate din pachetul de țigări, Încât socoteam că i-ar face plăcere. — Dac-am terminat Medicina? Cu Medicina am terminat-o după două semestre. Nu-i face plăcere, chiar dacă-i departe de a fi un subiect stânjenitor. Surâsul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
hârbu’ ăla. Tuși, Își drese glasul: Miluiește-ne Doamne pe noi păcătoșii, că Întru Tine am râvnit și-am nădăjduit. Cântă, glasul i se forțează puțin și se Înalță: Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluieșteeeee... Merge. Nu mai trebui’ să fumez, să nu mai cârtesc și să nu mai dușmănesc. Strig către tine, Doamne al iubirilor, ridică-mă! Adică stăm noi pe banii Cooperativei, da’ ăștia-s tot banii lui. Ți-am spus că habar n-are. Și fii-su e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
după ce-i Încărcăm și-i numărăm. Ne-a luat mai bine de o oră și ne-a trecut os prin os până am scos sacii din pivniță și i-am urcat În Rabe, În timp ce șoferii stăteau lângă gura pivniței și fumau, cu jumătatea de rom Între ei, tot de la ei să treacă și jumătatea asta, să vă fie de bine, nea, și să fie de sufletu’ cui s-o fi bucurat să vă păcălească. Căzusem la pace carevasăzică, romul ăla era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
S-a terminat totu’. Mă temeam și eu de ce se temea Andrei, că venise să se lipească de ceva de băut În contul cartofilor, ceea ce ar fi Însemnat s-o lungim până la ziuă. Țigări mai aveam câteva. Știam că nu fumează, așa că i-am Întins pachetul de Carpați cu patru țigări În el și uite-l că aprinde una de la a mea și mai ia una, pe care și-o pune după ureche. E el neam prost, n-ai ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
toată sfada noastră, singura noastră șansă era s-o ținem așa până la ziuă, fără să-l scăpăm din ochi. Numai de nu ne-ar lua somnul. Dacă nu cumva tocmai asta așteaptă călăul ăsta de om ca s-o șteargă. Fuma țigară de la țigară și turna la drojdie d-aia Împuțită În el. Îi e sete, Îl arde pe beregată mai ceva ca pe Andrei, ori că de supărat ce e. A dat gata trei jumătăți, numai de când am venit noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai spus. - Și-o să aivă soartă grea. Ai să vezi. - Mi-aduci și mie o sticlă de ceva și un pachet de țigări? - Oh, numai de l-ar prinde odată și aș răsufla ușurat! Ce vrei să bei, prietene? Ce fumezi? - Ce-oi avea și tu pe-acolo mai bun. A venit cu o sticlă de vermut Mamaia și un pachet de D.S. Mi s-a pus un nod În gât și din nou mi-am Înfrânt plânsul inhalându-i mirosul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tu, prietene? - Numai puțin. Mai am de tras până Închidem. I-am turnat și lui Într-un pahar. Poporul se dorea servit și chiar merita, bău și-mi făcu semn că gata, Îi e de-ajuns paharul ăsta. Cât am fumat două țigări, am isprăvit sticla și i-am mai cerut una, ca s-o iau acasă, prietene, că n-am nici de unele, și după ce mi-a adus-o i-am spus că n-am bani. Dădu din mână, lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ar duce-o Zlate până atuncea. * De vreo două săptămâni rămăsesem numai eu cu ea. Cine știe pe unde dispăruse târfa de văr-miu? Nu putea să fie totuși prea departe, căci geanta lui de voiaj și hainele rămăseseră aici. Fumam amândoi lungiți Într-unul din paturi, zgâindu-ne la grinzile tavanului ivindu-se prin paianta crăpată ce se legăna Într-un nor compact de fum. Zlate parcă se mai liniștise În vremea din urmă. Nu-i mai dădea atâta bătaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]