5,270 matches
-
tip Martqopi și Bedeni ale culturii Kura-Araxes, de vestigiile de așezări fortificate și de dezvoltarea metalurgiei. O așezare fortificată cu două necropole în preajmă a fost descoperită în Kvazchelebi, tumuli cu manta din piatră sau pământ, în ale căror camere funerare s-au găsit inventare care reflectă statutul social al defuncților, la Martqopi și Bedeni. Pe la mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., în epoca mijlocie a bronzului, populațiile existente pe teritoriul Georgiei s-au organizat în asociații tribale cu o structură pregnant
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
și primul său director a fost celebrul dramaturg Branislav Nušić. Reviste cum ar fi "Novi Plamen", "Most" și "Sarajevske biljeznice" sunt printre cele mai importante publicații ce tratează teme culturale și literare. Artă Bosniei și Herțegovinei a evoluat de la pietrele funerare medievale denumite Stećci la picturile din curtea Kotromanić. Doar odată cu ocupația austro-ungară a înflorit cu adevarat pictură bosniacă. Primii artiști educați în academiile europene de artă au apărut la începutul secolului al XX-lea. Câteva exemple sunt: Gabrijel Jurkić, Petar
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
fel, în această perioadă, asistăm la apariția primelor elemente de sistematizare urbană, lucru vizibil în așezări ca: Ierihon (Palestina), Jarmo (Irak), Çatalhöyük (Anatolia). În ultima perioadă preistorică, epoca metalelor, apar cuprul, bronzul și fierul. În epoca cuprului se ridică monumentele funerare de tip megalit, precum și alte structuri din piatră, denumite dolmen, menhir, cromlech. Ca exemplificare, se remarcă celebrul ansamblu Stonehenge, al cărui construcție a început prin 3000 î.e.n. În sudul teritoriului Spaniei înflorește cultura Los Millares cu celebrele vase în formă
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
acestea vor fi mai eficiente. O dată cu dezvoltarea așezărilor și orașelor și atingerea prosperității statale, templele impresionante, palatele și construcțiile monumentale au fost decorate cu sculpturi și picturi ce înfățișau modul de viața al oamenilor. De la frescele din Micene până la sculpturile funerare din Egipt și de la sculpturile olmecilor până la ceramica pictată în China, arta oamenilor din antichitate ne-a dat posibilitatea să aflăm cum trăiau ei. Inițial, chiar și scrierea a fost o activitate artistică (în Mesopotamia și în Egipt), constând în
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
aici și existența unor mari opere monumentale. Influența artei egiptene se exercită asupra celei copte și bizantine. Arhitectura în Egiptul antic se caracterizează prin monumentalitate. Sunt utilizate mari blocuri de piatră și coloane solide. Cele trei mari tipuri de monumente funerare sunt: Altă categorie de construcții monumentale o constituie templele. Acestea sunt precedate de o alee mărginită de sfincși și obeliscuri. Urmează o pereche de ziduri trapezoidale susținute de piloni și sala hipostilă în care se află altarul. Cele mai celebre
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
și reliefuri. Busturile care reproduceau fidel subiectele erau populare grație cultului străbunilor din perioada republicii, până în 27 î.e.n. În timpul domniei primului împărat roman, Augustus, când au fost promovate științele și artele, în portretistică a apărut stilul monumental. Statuile conducătorilor, reliefurile funerare, arcurile de triumf și columnele redau scenele de luptă și evenimentele istorice. Printre cele mai valoroase monumente arhitectonice sunt: Colosseumul, Forumul Roman, Panteonul, Arcul lui Constantin. În domeniul sculpturii, printre cele mai valoroase lucrări se situează: bustul lui Nero, statuia
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
de la arhaicul stil romanic la suplul și delicatul stil gotic. Anterior, doar monarhii și Biserica comandau lucrări de arta, acum însă acestora li se adaugă și elitele orașelor, care s-au îmbogățit din comerț sau cămătărie. Portretele donatorilor și sculpturile funerare exprimau conștiința propriei valori. Ordinele căalugărilor cerșetori propovăduiau cultul Fecioarei Maria. Alături de Judecata de Apoi și de întruparea lui Hristos, figura Maicii Domnului a devenit o temă centrală. Din secolul XIV, numărul sculpturilor "rondebosse" a crescut. Începând din secolul XII
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
datează alte două vetre: în cartierul Bălții Noi și la periferia orașului lângă șoseaua Bălți-Chișinău. În perioada romană, pe teritoriul orașului, au existat 5 sate, dar au fost distruse de popoarele nomade. Din perioada migrațiilor datează și cele 18 movile funerare. Prima atestarea certă a orașului Bălți apare în comentariile despre expediția polonezilor împotriva Imperiului Otoman din 1620. La Bătălia de la Țuțora armata poloneză a fost înfrântă, fiind nevoită să se retragă. La întoarcere militarii polonezi au ajuns la Răut la
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
virulente sau resentimentare, nicidecum responsabile...”" (Adrian-Paul Iliescu,) În acest context, istorici și jurnaliști evrei din România s-au mobilizat la adunarea și arhivarea documentelor și a mărturiilor supraviețuitorilor atât din timpul Holocaustului, cât și din anii premergători, ca un monument funerar și o obligație postumă față de o etnie decimată. Încă din 1945, Marius Mircu (primul jurnalist care, după al doilea război mondial, a scris despre Pogromul de la Dorohoi , Pogromul de la Iași și lagărele din Transnistria) și Maier Rudrich au început să
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
aprecieri displăcute. «Țara este în nenorocire și miniștrii bătrâni petrec și se țin de aventuri amoroase!» Adina Take Ionescu (cum era numită oficial în societate), împreună cu arhitectul Petre Antonescu, este cea care face în 1924 diligențele necesare pentru amenajarea capelei funerare din incinta mânăstirii Sinaia, după obținerea, cu sprijinul lui Nicolae Titulescu, a aprobărilor de la guvern și Eforia Spitalelor Civile (de care aparținea mănăstirea). Adina se va preocupa și de mormântul primei soții a lui Take Ionescu, Bessie, aflat în Hove
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
la București, trenul a fost întâmpinat de alte locomotive care și-au sunat sirenele la unison, din semn de respect. Sicriul, înfășurat în drapelul României, a fost depus la Ateneul Român, unde a rămas timp de mai multe zile. Cortegiul funerar, condus de Regele Ferdinand, a acompaniat sicriul, situat pe un cheson, până la Gara de Nord din București, de unde a fost transportat pentru a fi îngropat la Sinaia, la 30 iunie 1922. Cavoul de marmură al lui Ionescu este plasat în curtea veche
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
într-un mic gang ce străpunge latura de nord pe sub clopotnița-turn, dând spre cimitirul mănăstirii. Pe pereții acestuia au fost inscripționate citate din discursurile sale, iar în vecinătatea acestuia a fost plantat un brad de către un grup de revoluționari. Situl funerar fusese donat de statul român Alexandrinei Ecaterina Woroniecki.
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
inițiale, se mai păstrează doar 48. Deasupra metopelor se află o friza cu 26 de creneluri, din care s-au păstrat 23, sculptate în basorelief, care alcătuiesc coronamentul nucleului circular. Ansamblul, din care făcea parte monumentul, măi cuprindea un altar funerar, pe ai cărui pereți erau înscrise numele a 3800 de soldați români căzuți în lupta de la Adamclisi, si de asemenea, un mausoleu, cu trei ziduri concentrice, în care a fost înmormântat comandantul care a obținut victoria cu prețul vieții sale
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
la Ephoros. Locuințele lor erau sub forma unor bordeie, fie la suprafață. Nu erau așezări fortificate. Se cunosc 50 de necropole carpice, unele lângă așezări în care s-au cercetat 1500 de morminte, multe fiind de incinerație, cu depunerea resturilor funerare în urne sau în groapă. Se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor, cu anumite meșteșuguri că obținerea și prelucrarea fierului, olăritul și țesutul. S-a descoperit la Bornis un fragment de vas, pe care era zgâriat în pastă arsă numele
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
provenind din subsidii. Sunt atestate existența unei organizări de tip politic și militar, fiind descoperit tezaur de vase de argint la Muncelul de Sus, piesele de harnașament de bronz placate cu foita de argint de la Sabaoni, sau inventar de urne funerare de la Pădureni, incluzând fragmente de țesătura cu fire de aur și obiecte de podoaba. Trăiau sub tutela altor populații de la est și nord-est de Carpați. După înfrângerea costobocilor de către Marcus Aurelius, carpii s-au manifestat și au pătruns în Dobrogea
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
și de dealuri, umplând golul demografic. S-au descoperit 120 de așezări de tip Chilia-Militari, situate în zone de dealuri și de câmpie, în apropierea surselor de apă. Nu s-au găsit așezări fortificate. Cimitirele erau plane, iar ca riț funerar se practică incinerația. Ocupațiile principale erau agricultură, creșterea animalelor, meșteșuguri precum confecționarea ceramicii, prelucrarea lemnului, metalurgia fierului. Au fost găsite obiecte din metal și ceramică de uz curent de import, monede române. Așezarea de la Chilia și celelalte aparțineau culturii situate
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
aerul cald și o sală cu paturi unde oamenii se odihneau după îmbaiere. Erau și săli de așteptare și vestibule. Au existat și influențe orientale: contraforții zidurilor, sarcofage de piatră în formă de casă cu acrotere de la capacele lor, leii funerari care să apere decedatul. Erau influențe occidentale: medalioane funerare cu portretele celor decedați, monumente în formă de triunchi de piramida cu laturi arcuite. S-au găsit statui artistice că cea a lui Venus de la Potaissa, capul de bronz al lui
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
se odihneau după îmbaiere. Erau și săli de așteptare și vestibule. Au existat și influențe orientale: contraforții zidurilor, sarcofage de piatră în formă de casă cu acrotere de la capacele lor, leii funerari care să apere decedatul. Erau influențe occidentale: medalioane funerare cu portretele celor decedați, monumente în formă de triunchi de piramida cu laturi arcuite. S-au găsit statui artistice că cea a lui Venus de la Potaissa, capul de bronz al lui Decius de la Sarmizegetusa, fragmentele unei statui ecvestre al împăratului
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Casă Veche, vila Casă Nouă, vilele A, B și C, si parcul. Tot de interes național sunt și monumentul de for public reprezentat de bustul actorului Ion Iancu Brezieanu (1935) aflat în parcul central „Dimitrie Ghica”, precum și monumentele memoriale sau funerare cimitirul eroilor din Primul Război Mondial (începutul secolului al XX-lea) și Cavoul lui Take Ionescu (1922) aflat în incinta veche a mănăstirii Sinaia. Pe lângă acestea, lista monumentelor istorice din județul Prahova mai cuprinde și multe alte obiective din oraș
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
mănăstirii Sinaia. Pe lângă acestea, lista monumentelor istorice din județul Prahova mai cuprinde și multe alte obiective din oraș clasificate că monumente de interes local: șaizeci și trei de monumente de arhitectură (diverse case și vile) și un monument memorial sau funerar (crucea de mormânt a lui Badea Cârțan 1911). Muzeul orașului Sinaia, cel mai nou obiectiv turistic al stațiuni, fostul Castel Stirbey este una dintre cele mai vechi reședințe de vacanță construite în Sinaia, în perioada 1874-1875, de prințesa Alină Stirbey
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
1841 de către negustorul Panait Goraș cu ajutorul parohienilor și înlocuit cu unul nou în anul 1995. Actuala catapeteasma este confecționata din lemn de stejar de către meșterul popular Vasile Găman din satul Nemțișor (județul Neamț). În pronaos, biserica adăpostește mai multe pietre funerare din secolele XVI-XVII, împodobite cu elemente sculpturale de epocă. Cea mai veche piatră funerară este a unui armean și are ca motiv ornamental o floare ieșind dintr-un vas. Pe ea se află următoarea inscripție în limba armeana: ""Aceasta este
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
1995. Actuala catapeteasma este confecționata din lemn de stejar de către meșterul popular Vasile Găman din satul Nemțișor (județul Neamț). În pronaos, biserica adăpostește mai multe pietre funerare din secolele XVI-XVII, împodobite cu elemente sculpturale de epocă. Cea mai veche piatră funerară este a unui armean și are ca motiv ornamental o floare ieșind dintr-un vas. Pe ea se află următoarea inscripție în limba armeana: ""Aceasta este piatră de mormânt a răposatului Marcu, fiul preotului Sahag, care a murit la 1553
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
a secolului al XIX-lea, Biserica Oțetari, așa cum avea să rămână întipărită în memoria bucureștenilor, a fost locul de îngropăciune al membrilor marii familii negustorești Hagi Tudorache, de la care se păstrează și astăzi, în pridvorul bisericii, două morminte cu pietre funerare, datate 1825 și 1845. Biserica, așa cum o vedem astăzi, a fost restaurată între anii 1860 și 1866, pe timpul Mitropolitului Nifon Primat al României (1850-1875), cu ajutorul familiilor Hagii Tudorache, N. Zamfirescu și Romanescu. Mitropolitul Nifon s-a născut la București, în
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
a marcat puternic istoria sculpturii universale. Pe teritoriul Italiei de astăzi, înaintea civilizației romane a înflorit cea etruscă (secolele VIII - III î.Hr.). Fiind un popor profund religios, etruscii au creat o sculptură care avea o destinație religioasă și mai ales funerară: sarcofage, urne pentru cenușa decedaților etc. Sculptura romană are ca punct de plecare cea etruscă, cu deosebirea că romanii acordau mai multă atenție cultului strămoșilor, motiv pentru care romanii au avut o preferință specială pentru arta portretului. Spre deosebire de greci, romanii
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
din Reims, stil care evoluează pe durata întregului secol al XIII-lea, în arta statuară monumentală precum și în artele decorative. Statuile de devoțiune se multiplică, iar "Fecioara cu pruncul" devine o temă favorită. Paralel cu acest stil elegant, în plastica funerară se dezvoltă un curent realist care cunoaște un mare avânt, începând de la sfârșitul secolului al XIII-lea. Căutările în această direcție duc la apariția portretului, la mijlocul secolului. Sub domnia lui Carol al V-lea (1364-1380), al cărui sprijin este foarte
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]