12,418 matches
-
locală, apoi orașul și satul bihorean, frontul, evenimentele social-politice. Drept rezultat, scrierea restituie atmosfera epocii și în spațiul ei circulă o diversitate de tipuri. Suslănescu, Potra, Craioc, Vâslan, Robber, Salvator Varga, Emil Motzeanu, baronul Romulus Papp de Zerind compun o galerie de portrete caricaturale, în care abjecția, atribuită fără nuanță, din principiu, unor reprezentanți ai claselor posedante și ai micii burghezii se exprimă în forme grotești. Un moment caricat semnificativ e cel care, descriind ecoul actului de la 23 august 1944 în
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
realist-socialistă. Și acest lucru e mai evident în cel de-al doilea roman - cel politic și social - pe care-l cuprinde cartea. Cu toate aceste stridențe tributare epocii, materialul de viață e atât de pregnant, intuițiile psihologice atât de numeroase, galeria fizionomiilor atât de bogată, încât senzația de minciună și fals istoric se estompează, iar scrierea devine veridică, adică eficace și în plan propagandistic. EUGEN NEGRICI SCRIERI: Mecanicul și alți oameni de azi (în colaborare cu Francisc Munteanu), București, 1951; Povestiri
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
conferi semnificație de simbol unor elemente din cotidianul imediat (sesizabile cu preponderență în prozele scurte), îmbinarea suflului epic cu finețea analizei psihologice, posibilitatea de a recrea atmosfera unor medii sociale diverse. Continuând tradiția prozei realiste, R. reușește să construiască o galerie de personaje dintr-o varietate de unghiuri de abordare. Și modernitatea narațiunii rezultă din modul caleidoscopic al prezentării aceluiași eveniment. Astfel, în Valsul dimineții, un prim roman dintr-un ciclu anunțat, urmărind destinul familiei Voican, care trăiește într-un orășel
RAICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289116_a_290445]
-
Traduceri: J.H. Pestalozzi, Leonard și Gertruda, introd. trad., București, 1909. Repere bibliografice: Gr. G. Tocilescu, „Probleme ale culturii românești”, AAR, memoriile secțiunii literare, t.XXV, 1902-1903; Izabela Sadoveanu, Studii, VR, 1910, 5; Lovinescu, Scrieri, III, 230-234, VIII, 70-74; Gala Galaction, Galeria dascălilor mei, DMN, 1931, 8 723; Perpessicius, Opere, XII, 344-351; Pompiliu Constantinescu, Titu Maiorescu, „Însemnări zilnice”, VRA, 1937, 479; Vladimir Streinu, Spre Titu Maiorescu, RFR, 1937, 5; Aurelian Sacerdoțeanu, I.A. Rădulescu- Pogoneanu, RA, 1944-1945, 2; Ornea, Junimismul, passim; Bucur
RADULESCU-POGONEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289112_a_290441]
-
Popescu. Acelor exemple le-ar putea fi adăugate altele, tot din operele unor preoptzeciști, precum Marin Sorescu sau oniricii Dumitru Țepeneag, Vintilă Ivănceanu ș.a. În Poetica postmodernismului (1996) Liviu Petrescu face referiri nu numai la proza optzecistă, ci și la Galeria cu viță sălbatică de Constantin Țoiu, la romanele lui Paul Georgescu, la Corn de vânătoare de Al. Ivasiuc și chiar la Huliganii de Mircea Eliade, scrieri în care depistează manifestarea uneia sau alteia din trăsăturile ce vor defini poetica p.
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
multe corespondențe politice semnate Iassiorum Municipium. Se traduc studii și articole din gazetele și revistele franceze și italiene. Th. Aman este prezent cu studiul Despre pictură și cu schița 1 mai 1860. Din carnetul unui artist. Alături de proza lui Sion - Galeria calomniatorilor, Suvenire contimpurane (Anul 1848) - sunt incluse scrieri de G. Crețeanu, A. I. Odobescu și N. Filimon. Versurile aparțin lui G. Sion, Al. Donici, C.D. Aricescu, N.G. Negulici, G. Baronzi, G. Crețeanu, D. Dăscălescu, Justin Popfiu, Gr. H. Grandea, M. Zamphirescu
REVISTA CARPAŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289187_a_290516]
-
leagăn până la mormânt (1925), unde personajul principal, care identifică omenescul cu răul și se dedică cercetării naturii și horticulturii, pare să întruchipeze mizantropia (teoretică) a lui R.-N. Extinzându-și interesul și spre „inimi de femei”, el alcătuiește o adevărată galerie de eroine sublime, completată cu povești de dragoste, nelipsite în proza sa, dar devenite subiecte în sine în mai multe romane. Unele sunt tragice (Romanul căsniciei, 1898, A fost un vis..., 1920), altele triste, dar terminate cu bine (Gelozie, 1890
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
romanului Patul lui Procust (I-II, 1933). Între timp, i se regăsește semnătura în revistele „Mișcarea literară”, „Cuvântul liber”, „Viața literară”, „Sinteza”. Din 25 noiembrie 1927 până la 13 februarie 1929 conduce „Universul literar”, ale cărui numere sunt dedicate - într-o galerie portretistică ce continuă eforturile din 1920 ale directorului „Limbii române” de a modela o conștiință a neamului - unor personalități precum Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Alecsandri, Constantin Brâncuși, Nicolae Titulescu, Elvira Popescu. Urmează, până la izbucnirea războiului, un deceniu literar de activitate febrilă
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
contează în demersul teoretic-demonstrativ al lui P., exemplar este, pentru destinul modernității pe cale de a se naște, Robespierre - revoluționarul pur, lipsit de scrupule și ezitări etice („dialectice”), a cărui unilateralitate caracterială, identificată cu inflexibilitatea ideii de revoluție, îl apropie de galeria fenomenologică a personajelor substanțiale - de care îl desparte, totuși, o doză „letală” de schematism convențional. Este, așadar, substanța pandantul filosofic al „fluxului de autenticitate”? Dacă încercările de definire filosofică a substanței, deși numeroase, rămân oarecum neclare și lipsite de originalitate
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
încât preferă rolul de subaltern al soțului acesteia, decât de stăpân la casa sa. Tumultul trăirilor personajelor, contradicțiile și antinomiile sufletului lor îl țin departe pe autor de rezolvări stereotipe și de banalitate narativă, proza sa oferind cititorului o incitantă galerie de personaje complexe, neliniare. În rândul acestora poate fi situat și „Sfântul din Montparnasse”, Brâncuși, prietenul și colegul său de școală, pe care l-a cunoscut îndeaproape încă din țară și al cărui temperament de artist, cu întreg cortegiul de
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
din Târgoviște (oraș în care și-a stabilit capitala, deranjându-i pe turci) - „il palazzo del Principe è di molta grandezza”, va nota Franco Sivori - și îl înconjoară cu grădini, înălțând biserica domnească din incintă, unită cu palatul printr-o galerie pe piloni. Își surprinde însă conaționalii prin gestul exotic al căsătoriei pe care o face, în 1584, cu una dintre cele trei turcoaice aduse de la Stanbul; o creștinează întâi, botezând-o Stanca, dar pomelnicul bisericii Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
va constitui universul specific al prozei sale, văzut dintr-o perspectivă originală, fără termen de comparație în literatura română, cu toate că același mediu va inspira și pe alți scriitori, ca Ury Benador, în romanul Ghetto veac XX. El inaugura totodată o galerie de personaje caracteristice, plasate la periferia vieții, romanul fiind axat pe ideea predestinării. Haim Vraciul, fiul unei prostituate, trăiește în lumea imundă a șantanurilor și a barurilor de noapte. Vrea să evadeze de aici prin dragoste, dar horoscopul său îl
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
tramvaielor cu cai, mai toate paginile amintind proza lui Duiliu Zamfirescu. Nu mai puțin dăruit este portretistul din Amintiri universitare (1920), Figuri dispărute (1924) și Momente solemne (1927), Din amintirile unui fost dregător (1934). Cei care figurează în bogata lui galerie sunt Titu Maiorescu, venerat ca „maestrul maeștrilor și zeul zeilor, al cărui cuvânt era o vrajă”, tumultuosul N. Iorga, foarte inteligentul, causticul orator P. P. Carp, apoi Take Ionescu, Al. Marghiloman, Duiliu Zamfirescu, ca și Barbu Delavrancea, în portretizarea căruia
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
în stare să le distrugă pe cele malefice (acestea sunt „monstrul”), cauzate de relația exclusivistă (latent complex al lui Oedip) pe care încearcă să i-o inculce mama posesivă, insidios tiranică. Personajele reprezentative din mai toate prozele alcătuiesc o mică galerie de inadaptabili, oameni solitari și care detestă existența cotidiană banală și burgheză, „mahalaua” morală, din care vor să evadeze. Romancierul e un fin analist al acestor procese de eliberare și rearmonizare, după cum e și un bun observator al periferiei, cu
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
susține prin discreditarea „lumii de Dincolo” spre beneficiul realității fruste („Spun astăzi despre suferință: realitatea copleșește imaginația/ cum saloanele unui spital de rând/ umilesc Infernul” - Loc psihic I), precum și prin instrumentarea unor aluzii biografice care sapă tot mai adânc în galeriile conștiinței: „Nu-mi lipsește nici un organ// Augustin și Maria: la nașterea mea/ dragostea lor era o poveste de mult uitată/ colb colb// Între voi doi așez memoria mea lătrătoare/ ca-ntr-un pat conjugal:/ nu m-ați dorit/ dar mi-
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
artistice ale unui subiect. Trei imagini, statuia antică a Dianei, sculptura Diana de Poitiers, aparținând lui Jean Goujon, și o gravură a lui Albrecht Dürer, Miraculoasa vocațiune a Sfântului Hubert, considerate întruchipări emblematice ale motivului vânătorii în arta plastică, deschid galeriile muzeului imaginar al lui O. Sunt reunite într-o dezordine căutată, cu asociații capricioase, surprinzătoare, descrieri de sculpturi și picturi antice și moderne, aprecieri fine asupra muzicii, comentarii și citate din literatură, de la Horațiu la Turgheniev, referiri la poezia românească
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
artistice postbizantine, nu îi sunt străine inovațiile meșterilor cretani ce împrumutaseră, la rându-le, multe elemente caracteristice picturii italiene. Reprezentanții acelei școli vor picta mai tîrziu, în timpul lui Radu de la Afumați, biserica mănăstirii de la Argeș. Ei zugrăvesc acolo acea remarcabilă „galerie de portrete” ale Basarabilor, tablou genealogic și dinastic cu multiple semnificații, „cronică eroică” în imagini, semn al solidarizării ctitorului cu trecutul, ansamblu proiectat de N.B. însuși. Și tot ei imaginează, alături de icoanele cu două „fețe” (una privind spre „lumea dinlăuntru
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
că acestea toate Dumnezeu le dă, Dumnezeu le ia”. Și exemplele urmează unul altuia: David, Saul, Solomon, Iezechiel, iar între ele și cel al unui om cu o existență „datată” - împăratul Constantin cel Mare. În prima partea a Învățăturilor..., în galeria regilor veterotestamentari, după fragmentul intitulat Aici să războli Ezechiia împărat al Iudei, către moarte... și înaintea celui ce se cheamă Aici s-au sculat Avesalom asupra tătâne-său, lui David, este intercalată (o plasare ciudată totuși, greu de explicat) relatarea
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
asupra romanelor în vogă - unele controversate, nu numai atunci - din anii ’70-’80 ai secolului trecut : Cel mai iubit dintre pământeni (Marin Preda), Săptămâna nebunilor (Eugen Barbu), Don Juan (Nicolae Breban), Viața și opera lui Tiron B. (Dumitru Radu Popescu), Galeria cu viță sălbatică (Constantin Țoiu), Lumea în două zile (George Bălăiță), Trei dinți din față (Marin Sorescu), Labirintul (Francisc Păcurariu), Martorii (Mircea Ciobanu), Ficțiune și infanterie (Costache Olăreanu). Eseurile sunt scrise într-un ton colocvial, apelând uneori la calambur, însă
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
Universității din București, secția limba și literatura engleză-limba hindi (1980). Profesoară de limba engleză la Ploiești (1980-1982), redactor (1983-1984) și bibliotecară (1985-1987) la Uniunea Artiștilor Plastici din București, se va stabili în 1987 în Franța. La Paris lucrează la o galerie de artă, ca redactor și colaboratoare la editurile Belin, Flammarion, Larousse, Sélection du Rider’s Digest, Errance, Eclectis, ATP. La Universitatea Paris VII, la departamentul condus de Julia Kristeva, obține o diplomă de studii aprofundate în semiologia textului și a
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
plachetă, Preludiu, influențată deopotrivă de poezia tradiționalistă și de cea simbolistă a timpului. Bat miezul veacului curanții (1951) și Lumina ochilor mei (1957) sunt evocări idilice, într-un limbaj vetust. În cărțile care îl reprezintă cu adevărat, Orga codrului (1966), Galerie cu autoportret (1968), Hingher și demiurg (1973), Grădinar (1980), Coroană de sonete (1992), predomină problematica general umană, temele metafizice. De aceea, ideologii literari ai regimului totalitar l-au considerat un poet „apocaliptic”. E o lirică meditativ-intelectuală, marcată atât de sobrietatea
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
Ovidiu, Rainer Maria Rilke, Paul Verlaine și Paul Valéry, N.A. Nekrasov, M.I. Lermontov, A. A. Blok ș.a SCRIERI: Preludiu, pref. Mircea Streinul, Cernăuți, 1940; Bat miezul veacului curanții, Chișinău, 1951; Lumina ochilor mei, Chișinău, 1957; Orga codrului, Chișinău, 1966; Galerie cu autoportret, Chișinău, 1968; Hingher și demiurg, Chișinău, 1973; Grădinar, Chișinău, 1980; Coroană de sonete, Chișinău, 1992. Traduceri: Vergiliu, Bucolice, Chișinău, 1970; Ovidiu, Elegii din exil, Chișinău, 1972; R.M. Rilke, Elegiile din Duino, Chișinău, 1977; Paul Valéry, Vrăji, Chișinău, 1979
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
1992. Traduceri: Vergiliu, Bucolice, Chișinău, 1970; Ovidiu, Elegii din exil, Chișinău, 1972; R.M. Rilke, Elegiile din Duino, Chișinău, 1977; Paul Valéry, Vrăji, Chișinău, 1979; Paul Verlaine, Poezii, Chișinău, 1985. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, „Orga codrului”, „Moldova”, 1967, 4; Vasile Coroban, „Galerie cu autoportret”, „Moldova socialistă”, 1969, 26 octombrie; Mihail Dolgan, Poezia: adevăr artistic și angajare socială, Chișinău, 1988, 224-234; Chișinău. Enciclopedie, Chișinău, 1997, 310; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 185; Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări, Chișinău, 1998, 275-280. M.Dg.
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
mare, vom înhăma delfini.” Dintre scrierile în proză, de succes s-au bucurat „întâmplările cu scriitori”, periplu amuzant și istorie literară anecdotică și umoristică a timpului contemporan. Și Dicționar sentimental de poezie (I, 2002) configurează, într-o modalitate originală, o galerie „de familie”, în care se înșiruie portrete ale confraților din mai multe generații. Romanul Patima e o povestire țărănească sobră, viguroasă, fuziune de realism aspru și romantism crâncen, de atmosferă baladescă, în tradiția lui Slavici din Moara cu noroc și
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
care poartă „marca Mazilu”. Remarcabilă este și coerența ce se discerne din felul în care temele generale și tipologiile personajelor circulă de la un text la altul, într-un sistem de ilustrare mutuală, abil construit. În proza scurtă - Insectar de buzunar, Galeria palavragiilor (1957), Vara pe verandă (1966), Înmormântare pe teren accidentat (1973), Iubiri contemporane (1975), Elegie la pomana porcului (1976), Doamna Voltaire (1979) și în dramaturgie - Teatru (1971), Frumos e în septembrie la Veneția, Mobilă și durere (1981) - , situațiile și „caracterele
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]