5,715 matches
-
la Congresul ținut la Zürich în 1897. Prin 1900, teoria infinitului a condus la antinomii prin apariția teoremelor lui Richard Arthur, Bertrand Russel, Alfred North Whitehead, Kurt Grelling și alții. La ieșirea din acest impas au contribuit Gösta Mittag-Leffler și Henri Poincaré prin câteva articole publicate în "Acta Mathematica". Teoria mulțimilor a fost ulterior dezvoltată de Camille Jordan, Émile Borel, René Baire, Henri Lebesgue și alții. Alte preocupări ale lui Cantor au fost și topologia asamblistă, demonstrarea teoremei lui Goldbach, paradoxurile
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
Russel, Alfred North Whitehead, Kurt Grelling și alții. La ieșirea din acest impas au contribuit Gösta Mittag-Leffler și Henri Poincaré prin câteva articole publicate în "Acta Mathematica". Teoria mulțimilor a fost ulterior dezvoltată de Camille Jordan, Émile Borel, René Baire, Henri Lebesgue și alții. Alte preocupări ale lui Cantor au fost și topologia asamblistă, demonstrarea teoremei lui Goldbach, paradoxurile geometrice, numerele transcendente și numerele algebrice. Deși a avut conceții idealiste, Cantor a avut ca punct de plecare probleme concrete de convergență
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
doctoratul la Facultatea de Științe a Universității din Paris, unde la 24 iunie 1935 a susținut teza de doctorat cu subiectul „"Sur la determination des fonctions harmoniques conjuguees par certaines conditions aux limites. Applications a l’hydrodynamique"” sub conducerea profesorului Henri Villat. După revenirea în țară și-a dedicat viața învățămâtului superior și cercetării științifice, parcurgând toate treptele universitare, începând cu cea de asistent (din 1935, la Școala Politehnică din Timișoara) și terminând cu cea de profesor la Facultatea de Matematică
Caius Iacob () [Corola-website/Science/308258_a_309587]
-
matematici generale. La 30 decembrie 1943, la vârsta de 31 de ani, este numit profesor universitar la catedra de mecanică (post rămas vacant prin mutarea profesorului D.V. Ionescu la catedra de analiză matematică). În 1940 a primit "Premiul pentru mecanică „Henri de Parville”" al Academiei de Științe din Paris. A activat la Universitatea din Cluj până la 14 Octombrie 1950, când a fost numit profesor de mecanică la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității București. La 2 iulie 1955 a fost
Caius Iacob () [Corola-website/Science/308258_a_309587]
-
și 126 neutroni și este un izotop stabil. Izotopul Bi are doi neutroni în plus și este instabil. Pentru a atinge stabilitatea nucleul Bi emite o particulă alfa. Acești izotopi sunt radioactivi. a naturală a fost descoperită în 1896 de Henri Becquerel, pe când studia luminescența unor săruri ale uraniului. În 1898, soții Marie și Pierre Curie au descoperit poloniul și radiul, două elemente cu radioactivitate mult mai puternică decât a uraniului. Radioactivitatea artificială a fost descoperită de soții Irène și Frédéric
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
Vegetală din Republică Moldova, redactor-șef al revistei Știință agricolă. A fost distins cu titlul de „Om emerit”, decorat cu Ordinul „Drapelul Roșu de Muncă”, cu 2 ordine „Insignă de Onoare”, cu Medalia „Academicianul N. I. Vavilov”, cu Medalia de Aur „Henri Coandă” (România) și cu Medalia de Aur OMPI (Geneva). Este laureat al Premiului „Academicianul D. N. Preanisnikov”, al Premiului Academiei Române, al Premiului Academiei de Stiinte a Moldovei, al Premiului Președinților Academiilor din Ucraina, Belarus și Moldova.
Simion Toma () [Corola-website/Science/307525_a_308854]
-
(în ) este o operetă în trei acte de Johann Strauss-fiul. Libretul: Karl Haffner și Richard Genée, după nuvela ""Le Reveillon"" de Henri Melhac și Ludovic Halévy. Premiera a avut loc la Viena, la „"Theater an der Wien"“, pe data de 5 aprilie 1874. În România, prima reprezentație a „"ui"" a avut loc la 20 martie 1891, la Teatrul Național din București, sub
Liliacul () [Corola-website/Science/307563_a_308892]
-
operat. Corpul său neînsuflețit a fost transportat în România și înmormântat, la circa două săptămâni după moarte, la cimitirul Bellu din București. Și sora lui Grigore Manolescu, Anastasia Rudeanu, a fost actriță. După opere ale lui Eugène Labiche, Emile Zola, Henri Mounier etc. Paris, capitala...Romaniei", editura Junimea, Iași, 2006" Articole biografice
Grigore Manolescu () [Corola-website/Science/307577_a_308906]
-
N. Coculescu privind funcția perturbatoare, Darboux arătase că cercetarea părții principale a unui coeficient de rang ridicat în dezvoltarea în serie depinde numai de singuralitățile ce le înfațișează funcția pe cercul de convergență. De asemenea, tot înaintea lui N. Coculescu, Henri Poincaré adusese funcția perturbatoare de două variabile la o funcție (x) de o singură variabilă. N. Coculescu studiază în teza sa această funcție (x), preocupat fiind de determinarea singularităților. Dar aceste singularități erau date de ecuații de grad foarte ridicat
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
memorii interesante în “Comptes rendus” ale Academiei de Științe din Paris, ca după întoarcerea în țară să nu mai publice nimic original în nici un periodic matematic național sau mondial. În 1893, pe când studia la Paris, a participat sub conducerea lui Henri Deslandres la o expediție în Senegal, pentru a face observații în localitatea Foundiougne în perioada producerii unei eclipse de Soare - 4/16 aprilie. a format totuși astronomi și a realizat Observatorul Astronomic din București. Gheorghe Demetrescu, Constantin C. Popovici și
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
(traductibil ca "„domnișoara Mironosiță“") este o operetă compusă de Florimond Ronger (Hervé) pe un libret în limba franceză de Henri Meilhac și Albert Millaud. Premiera, în trei acte, a avut loc la 26 ianuarie 1883 la "Théâtre des Variétés" din Paris. Subiectul operetei cuprinde multe aspecte luate chiar din viața compozitorului. Ridiculizează principiile și metodele de educație folosite în pensioanele
Mam’zelle Nitouche () [Corola-website/Science/307651_a_308980]
-
Paris, 1996; - Nicolae Țone, în Aura Christi, Nu mă atinge, Ed. a II-a, Editura Vinea, 1999; - Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Editura Pontica, 2000; - Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii ‘80-’90. Dicționar bio-bibliografi, Editura Paralela 45, 2001; - Henri Zalis, O istorie condensată a literaturii române (1880-2000), Editura Bibliotheca, 2005; - Dicționarul general al literaturii române, Editura Univers Enciclopedic, 2006; - Aurel Sasu, Dicționarul biografi c al literaturii române, Editura Paralela 45, 2006; - Ion Ianoși, Marile jocuri, postfață, Editura Ideea Europeană
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
Anul X, 2000; - Tatiana Rădulescu, Labirintul exilului, în Viața Românească, nr. 11, 2001; - Traian T. Coșovei, Vulturi de noapte sau o nouă dimineață a romanului, în Contemporanul, nr.1-2, 2002; - Irina Petraș, Fata de hârtie, în Apostrof, nr. 2, 2005; - Henri Zalis, în Posedați de originalitate, Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 2, 2005; - Nicoleta Sălcudeanu, Unde începe străinătatea, în Vatra, nr. 5-6, 2005; - Irina Airinei, Interviul în oglindă, în Oglinda literară, nr. 63, martie 2007; - Mihail Gălățanu, Oglinda cărților, în Flacăra, nr.
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
elevi i-au acordat maestrului "Premiul Național al Moldovei" în valoare de o sută de mii de lei, sumă obținută din fondurile financiare alocate pentru expozanți. Cei mai loiali critici de artă care au comentat opera lui Băncilă au fost Henri Blazian, Gala Galaction, Demostene Botez, Cezar Petrescu, Paul Bujor și Vasile Rășcanu. Cel mai fidel comentator a fost C. Săteanu. Nicolae Tonitza a spus în anul 1936 că: Octav Băncilă a fondat în anul 1919 împreună cu Constantin Ion Parhon și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Bernard, "predicatorul cu limba de miere", a reușit să capteze atenția mulțimii cu discursul său înflăcărat. Spre deosebire de prima cruciadă, noua expediție a atras membrii familiilor regale, așa cum a fost Eleonora de Aquitania, regina Franței, Thierry de Alsacia, conte de Flandra, Henri I, viitorul conte de Champagne, Robert I de Dreux, fratele regelui, Alphonse I de Toulouse, William al II-lea de Nevers, Guillaume al III-lea de Warenne, Hugues al VII-lea de Lusignan și mulți alți aristorcrați și clerici de
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
la timp , iar la 2 septembrie 1192 se semnează Tratatul de la Yaffa, care garantează trei ani de armistițiu între cele două tabere - creștină catolică și musulmană. Ordinul Cavalerilor Teutoni primește in anul 1196 la Yaffo mai multe proprietăți din partea regelui Henri de Champagne. În 1196, profitând de funeraliile la Akko (Acre) ale "regelui Ierusalimului" Henri de Champagne, sultanul ayubid din Damasc Malik 'Adel Saif ad Din, fratele lui Salah ad Din , recucerește Yaffa , măcelărind acolo 20 000 de cruciați. Orașul este
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
trei ani de armistițiu între cele două tabere - creștină catolică și musulmană. Ordinul Cavalerilor Teutoni primește in anul 1196 la Yaffo mai multe proprietăți din partea regelui Henri de Champagne. În 1196, profitând de funeraliile la Akko (Acre) ale "regelui Ierusalimului" Henri de Champagne, sultanul ayubid din Damasc Malik 'Adel Saif ad Din, fratele lui Salah ad Din , recucerește Yaffa , măcelărind acolo 20 000 de cruciați. Orașul este însă curând recuperat de forțele creștine . Zidurile lui sunt întărite cu ocazia venirii în
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
cea mai atractivă stațiune estivală a Poloniei. Alături de Andrei Ostap, expoziția a prezentat și alte personalități polono-române, și anume compozitorul Ciprian Porumbescu, actorul Colea Răutu, muzicianul Theodor Rogalski, pictorul Octavian Smigelschi, balerinul și coregraful Oleg Danovski, generalul și fostul ministru Henri Cihoski, generalul și fostul primar al Bucureștiului Victor Dombrovski, medicul militar și fondatorul de instituții medicale Gustav Otremba, generalul comandant al Vânătorilor de Munte Leonard Mociulschi și curierul Armatei Naționale clandestine Maria Lesiecka.
Andrei Ostap () [Corola-website/Science/306741_a_308070]
-
a steagului național al Elveției, fiind adoptat pentru a-l onora pe fondatorul său, elvețianul Henry Dunant și țara sa. Idea de a introduce un simbol de protecție uniform și neutru, precum și respectivul model aparține doctorului Louis Appia și generalului Henri Dufour, membri fondatori ai Comitetului Internațional. Crucea Roșie este definită ca simbol protector în Articolul 7 al Convenției de la Geneva din 1864, Capitolul VII și Articolul 38 în Convenția de la Geneva din 1949. Există un acord neoficial în cadrul Mișcării Crucii
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
(în ) este numele unei opere bufe în trei acte a compozitorului Jacques Offenbach, reprezentată pentru prima oară la data de 17 decembrie 1864 pe scena teatrului "Théâtre des Variétés" din Paris. Libretul este semnat de Henri Meilhac și Ludovic Halévy. Offenbach alesese împreună cu Halévy un subiect din mitologia antică în speranța de a repurta un succes la fel de răsunător precum cel de care avusese parte opera "Orfeu în infern" în 1858. De această dată ei își găsiră
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
Halévy. Offenbach alesese împreună cu Halévy un subiect din mitologia antică în speranța de a repurta un succes la fel de răsunător precum cel de care avusese parte opera "Orfeu în infern" în 1858. De această dată ei își găsiră un colaborator în Henri Meilhac (1831-1897), un jurnalist și autor de vodeviluri cu care făcuse cunoștință Halévy în 1860. Colaborarea dintre cei doi libretiști a fost extrem de fructuoasă în cei douăzeci de ani care au urmat. De obicei Meilhac era responsabil de structura pieselor
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
reflectată și de ambiguitatea muzicii, care oscilează între atitudinea comică și cea lirică. Biografii de mai târziu au sesizat această calitate a creațiilor offenbachiene. Opera a început să aibă de-abia după zece-cincisprezece reprezentații succes, și datorită susținerii ei de către Henri Rochefort și Jules Vallès în "Le Figaro". Offenbach își găsi un aliat și în Léon Halévy, tatăl libretistului Ludovic, care-i atacă pe cei care-și arogau rolul de apărători ai antichității într-un pamflet în care Lucian din Samosata
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
'Albright-Knox Art Gallery eate un muzeu de artă antică, modernă și contemporană cu sediul în Elmwood Avenue 1285, la Buffalo, în SUA. Muzeul expune opere ale artiștilor: Giacomo Balla, Georges Braque, Marc Chagall, Edgar Degas, Paul Gauguin, Fernand Léger, Henri Matisse, Joan Miró, Piet Mondrian, Claude Monet, Pablo Picasso, Pierre-Auguste Renoir, Georges-Pierre Seurat, Alfred Sisley, Vincent Van Gogh și alții. Acest muzeu este situat în Delaware Park Area, întinsa arie verde din partea nordică a centrului citatin, rodul proiectului urban a
Albright-Knox Art Gallery din Buffalo () [Corola-website/Science/306898_a_308227]
-
colecție de artă impresionistă și de artă modernă cu sediul în Zollikerstr 172, la Zürich, în Elveția. Muzeul expune opere ale artiștilor: Pierre Bonnard, Georges Braque, Paul Cézanne, Marc Chagall, Gustave Coubert, Edgar Degas, Eugène Delacroix, Fernand Léger, Edouard Manet, Henri Matisse, Amedeo Modigliani, Claude Monet, Pablo Picasso, Camille Pissarro, Odilon Redon, Pierre-Auguste Renoir, Paul Signac, Alfred Sisley, Henri de Toulouse-Lautrec, Maurice Utrillo, Vincent Van Gogh și alții. Colecția este găzduită într-o vilă din 1800 cu arhitectură în stil englezesc
Colecția Bührle din Zürich () [Corola-website/Science/306899_a_308228]
-
expune opere ale artiștilor: Pierre Bonnard, Georges Braque, Paul Cézanne, Marc Chagall, Gustave Coubert, Edgar Degas, Eugène Delacroix, Fernand Léger, Edouard Manet, Henri Matisse, Amedeo Modigliani, Claude Monet, Pablo Picasso, Camille Pissarro, Odilon Redon, Pierre-Auguste Renoir, Paul Signac, Alfred Sisley, Henri de Toulouse-Lautrec, Maurice Utrillo, Vincent Van Gogh și alții. Colecția este găzduită într-o vilă din 1800 cu arhitectură în stil englezesc, situată în partea de sud a cartierului Seefeld. Această colecție este opera industriașului Emil Georg Bührle (1890-1956). E.G.
Colecția Bührle din Zürich () [Corola-website/Science/306899_a_308228]