19,706 matches
-
pe care o desfăcu. Își puse de îndată hainele ude lângă cuptor și merse să se încălzească și să se usuce frecându-și mâinile deasupra lui. Astfel, gol pușcă sau aproape, fără haine, îmi păru mai tânăr decât mi-l imaginam. Fără îndoială, era un bărbat de vârsta mea, dar parcă atunci îl vedeam pentru prima dată. Probabil că bănuí la ce mă gândeam. Preoții sunt foarte abili, știu foarte bine cum să pătrundă în mintea ta și să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cizmele de perete, mai puțin pentru a scutura zăpada decât pentru a face zgomot, un zgomot familiar ce ar fi anunțat că am venit, că sunt acolo, de partea cealaltă a peretelui, la doi pași, la numai câteva secunde. Zâmbeam imaginându-mi-o pe Clămence gândindu-se la mine. Am apăsat pe clanță și am împins ușa. Fericirea se putea citi pe chipul meu. Nu mai existau război, nici fantome, nici copii asasinați. Nu mai exista decât dragostea mea, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
măsuțe de preț, console aurite pe care cupluri de dansatori, împietriți în porțelanul de Saxa, își suspendaseră pentru secole mișcările lor de menuet. O oglindă mare reflecta vizitatorul, și mă descoperii mai gras, mai bătrân și mai urât decât îmi imaginasem că sunt, având înaintea mea o imagine deformată a tatălui meu, ca o reînviere grotescă. Într-un colț, un câine mare de ceramică stătea mândru, cu gura larg deschisă, cu colții dintr-un email strălucitor, cu limba groasă și roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fiecare duminică urca în vârful dealului, cel căruia-i scria zilnic, cel pentru care bătea inima ei. Dar el, la cine se gândise când moartea l-a lovit în țeastă? La Lyse? La alta? Cine poate ști... Mi l-am imaginat adesea pe Destinat citind și recitind carnețelul, pătrunzând în această iubire scrisă, care probabil îi făcea rău, văzându-se numit Tristețe, văzându-se ironizat, dar cu o ironie dulce, simpatică, tandră - pe el nu-l judecase cu atâta asprime ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tendoane proeminente ale lui Destinat, când le văd, la sfârșitul unei după-amieze de iarnă, strângând gâtul firav și delicat al lui Belle de jour, în timp ce de pe chipul fetiței dispare zâmbetul și în ochi se naște o mare întrebare, când îmi imaginez această scenă care a avut loc sau care n-a avut loc, îmi spun că Destinat nu strangula un copil, ci o amintire, o suferință, că, dintr-o dată, sub degetele sale se afla fantoma lui Clălis și cea a Lysiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
multă vreme, iar morții nu mai sunt decât nume pe jumătate șterse, scrise pe niște cruci: Belle de jour, Lysia, Destinat, Gravul, Barbe, Adălaïde Siffert, micul breton și tipograful, Mierck, Gachentard, nevasta lui Bourrache, Hippolyte Lucy, Mazerulles, Clămence... Mi-i imaginez adesea pe toți și pe toate, în frigul din pământ și în întunericul lui deplin. Știu că ochii lor sunt de multă vreme doar niște găuri goale și că mâinile lor împreunate nu mai au carne pe ele. Dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
împletite, uscate de timp, și trei fotolii așezate de jur-împrejur, stau două femei, Frumoasa Neli, grădinăreasa, iar în fața ei, stăpâna casei, o tânără actriță despre care nu știm ce să spunem: e frumoasă, nu e frumoasă?... lăsăm cititorul să-și imagineze personajul, căci, doar fizic vorbind, Loredana seamănă perfect cu Jodie Foster. Ei?... În fața Loredanei, pe masa rotundă ca și cerul întors, se găsește un pahar plin cu apă, din care încă nu băuse nimeni, iar alături - un pachet cu țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în Suceava, dar eu mă născusem la țară, c-o apucaseră durerile pe maică-mea mai devreme, și toată nașterea asta a prins-o tocmai la părinții ei, în Colibița Munților Călimani, un sat cu numai 200 de case, vă imaginați așa ceva, un sat cu numai 200 de case? - muntencele, vă spuneam, sunt puternice. Așa sunt și eu, că am scos capul din flori - din narcise și bulbuci de munte, din ghințură galbenă și mătrăgună, din liliac și strigoaie - și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că o să-i povestească el, cândva, despre fata aia), jucam într-un spectacol care a fost vizionat de șapte ori, toate vizionările erau politice, bineînțeles, cu modificări toate, așa se făcea înainte de ’89, erau celebrele vizionări ale comuniștilor, șapte, îți imaginezi?, am avut premiera acolo, în Moldova mea, o sală plină și un succes nebun, următorul spectacol a fost la Piatra-Neamț, unde am luat Premiul de Interpretare Masculină, am ajuns înapoi, în orașul meu moldovenesc, apoi ne-au dus la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
spart timpanul la o ureche, am dus-o pe seară la doctor, a reparat ăla câte ceva și, după ce ne-am întors, din vârful patului, încă sub anestezie, bâiguia, se legăna bocind: — Ce vină am eu că nu sunt așa cum îți imaginezi tu că sunt? Ce vină am eu? Nu mai vreau să te văd, nu mai vreau!!!!!!! Mi-a fost și milă de ea. De asta am divorțat de prima nevastă, chiar dacă mama mi-a zis într-o zi să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
n-a satisfăcut-o, că o are prea scurtă, fotbalistul nu s-a priceput, femeia n-a avut orgasm, ce n-a avut?, că la banii lor... e delicioasă femeia mea din casă, muncește grozav, eu n-am timp, îți imaginezi ce înseamnă și firmă, și facultate. Cristi nu mai e deloc, a dat divorț, sunt liberă (are în mână cureaua neagră de piele, cu ținte, a Anitei, se uită lung la obiect...), cum îți spuneam, să fac orice. Și fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Dacă ei scriu, devin excesivi, n-aș recomanda eu actorilor să scrie, vorbeam cu un critic literar și omul îmi povestea despre nu știu ce actor care a încercat el să scrie și a ieșit ceva ca un abecedar - porno - dacă-ți imaginezi cum e cu antiteza asta -, îmi explica el că abecedarul ăla nu trece, asta la el însemna că nu e nici măcar de nota cinci, că ăla nu făcuse literatură, rămăsese un veleitar care se făcuse de râs în lumea scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
înfrunți publicul, criticii, premiera. Că ea se așază la masă, în liniște, și scrie, că n-o deranjează nimeni, cuvintele curg, face ea ce vrea, asta e, chestie de noroc, ușoară meserie are, nici n-o înțeleg, cum să-ți imaginezi atâtea?, cum face?, să-mi dea și mie o carte cu niște reguli, să învăț să scriu, s-o fac și pe asta, poate așa, o să mă admire și pe mine Maestrul... Norocul meu că ăla care scrie, spunea Maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cum îi zic eu. Se uita atentă la construcțiile din jur, parcă nu le mai văzuse niciodată sau nu le mai văzuse de mult... Știi ceva despre arhitectură?, văd că te uiți atentă, ca o specialistă. Mai multe decât îți imaginezi. Și fata a tăcut, uitându-se lung în ochii la fel de albaștri ai Maestrului. Mergea, de parcă ar fi dormit în ea... A condus-o degajat la hotel, în gândul lui și-a zis că mai vedem noi cu admiterea la facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
loc, peste viață. El: suntem acuma după scena cimitirului; Hamlet, Laertes, spadele, sunt la fel de lungi?, cupele cu vin, otrava, duelul. Am zis bine? Ea: bine, să te aud. El: ia cartea și dă-mi replica, fii și Laertes, eu îmi imaginez că Ofelia e acolo, că a rămas acolo. Tânăra lasă cămașa jos, pe parchet, ca un semn al prezenței morții în spațiul acela, și, aplecându-se - își dă seama că ar fi trebuit să acopere și podeaua cu o pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mereu curul ăla mare, încercând să se rezolve singură, îl inundă imaginea unei zile în care s-ar putea să o bată cumplit cu cureaua, o și aude mereu suspinând: ce vină am eu că nu sunt așa cum ți-ai imaginat tu că sunt, nu mai vreau, nu te mai vreau!!! Dar toate astea mai târziu, după căsătorie, el însă vedea, visa, visele lui vorbeau. Acuma însă, fata e ciudat de veselă, se mișcă pe scaun tot timpul, îi fug ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
continentale, sufletul ei ar fi continuat să fie o flăcăruie plăpândă pe altarul puternic al Romei. Totuși, după doctori, preoții erau victimele ei favorite. Ah, părinte episcop Wiston, declara ea. Pur și simplu refuz să vorbesc despre mine Însămi. Îmi imaginez șuvoiul de muieri isterice ce se Înghesuie la porțile dumneavoastră, implorându-vă să fiți simpatico (apoi, după un interludiu umplut de ierarh)... dar dispoziția mea e ciudat de neasemănătoare. Nu-și divulga micul flirt cu biserica decât episcopilor și prelaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aștepta. — Bine, dar n-am avut Încotro, nu-i așa? — Așa că mama mi-a zis să aștept până la cinci jumate. Prindem sania până nu ajunge la clubul Minnehaha, Amory. Echilibrul precar al lui Amory s-a prăbușit complet. Și-a imaginat grupul vesel zburând În sunet de clopoței pe străzi troienite, apariția limuzinei, oribila coborâre publică din ea a Myrei și a lui, În fața a șaizeci de ochi mustrători, scuzele pe care și le va cere - de data asta reale. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
după care și-a plecat ochii. Avea gene lungi. — Sunt groaznic, a zis trist. Sunt altfel. Nu știu de ce tot comit faux pas. Fiindcă nu-mi pasă, presupun. Apoi, nonșalant: Fumez prea mult. Am inima de tabac. Myra și-a imaginat o orgie de tutun de o noapte Întreagă, cu un Amory palid, Împleticindu-se din pricina nicotinei din plămâni. A scăpat un icnet slab. — O, Amory, nu mai fuma! O să te Împiedice să crești! Nu-mi pasă, a insistat el sumbru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gândit dacă să mintă și a hotărât că mai bine nu. — Nu, Beatrice, ai mei au fost plăcuți. M-am adaptat la spiritul burghez. Am devenit convențional. El Însuși a fost surprins auzindu-se ce spune și și l-a imaginat pe Froggy rămas cu gura căscată. — Beatrice, a continuat el brusc. Vreau să plec la studii. Toată lumea din Minneapolis se duce la studii. Beatrice s-a alarmat ușor: — Dar nu ai decât cincisprezece ani. Da, dar toți pleacă să studieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Harvard sunt niște pămpălăi, cum am fost și eu cândva, și toți tinerii de la Yale poartă tricouri largi, albastre, și fumează pipă. Monsignor a chicotit. — Știi, și eu fac parte dintre ultimii. — O, dar dumneavoastră sunteți cu totul altfel! Îmi imaginez că Princeton este trândavă, arătoasă și aristocratică - știți, asemenea unei zile de primăvară. Harvard Îmi pare o chestiune de interior... — Iar Yale este ca luna noiembrie, Înviorătoare și plină de energie, a Încheiat Monsignor comparația. — Așa cum spuneți. Au alunecat rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și micșorate de amenințătoarele examene de la colegiu, zilele de școală ale lui Amory s-au pierdut În trecut. După mulți ani, când s-a Întors la St. Regis’, parcă uitase cu desăvârșire succesele din clasa a șasea, reușind să se imagineze doar ca un băiețel neadaptat, care se strecura iute pe coridoare, zeflemisit de colegii săi Înverșunați, nebuni de prea mult bun-simț. Capitolul 2 GARGUIE ȘI TURLE La Început Amory n-a observat decât bogata lumină solară ce luneca peste lungile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
te iubesc!“ Ea și-a scos forfecuța de manichiură, a decupat cuvântul „Doamne“ și a arătat scrisoarea Întregii școli. Nu merge nicicum. Nu sunt decât „dragul și bunul de Kerry“ și tot rahatul ăsta. Amory a zâmbit, Încercând să se imagineze ca „dragul și bunul de Amory“. N-a reușit deloc. Februarie a adus ploaie și zăpadă. Examenele furtunoase ale sesiunii de iarnă au trecut și viața de la 12 Univee a fost În continuare interesantă, chiar dacă lipsită de țeluri ferme. O dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
schițase o grimasă. Firește, Kerry glumea, dar de acum Încolo era bine să nu mai pomenească de Princetonian. Era o zi luminoasă și tihnită și, cum se apropiau de țărm și se făceau simțite brizele sărate, a Început să-și imagineze oceanul și lungile și netedele Întinderi de nisip, precum și acoperișurile roșii atârnând deasupra apelor albastre. Pe urmă au străbătut În viteză orășelul și totul Îi fulgera prin conștiință ca un puternic pean de emoții... — Of, Dumnezeule Doamne! a strigat Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și domestic, dar că noi mai avem suficienți bani pentru toate dacă ne ferim de extravaganțe. Ai grijă de tine, dragule, și străduiește-te să-mi scrii cel puțin o dată pe săptămână, pentru că, dacă nu primesc nimic de la tine, Îmi imaginez tot felul de lucruri oribile. Cu afecțiune, Mama PRIMA APARIȚIE A TERMENULUI „PERSONAJ“ Monsignor Darcy l-a invitat pe Amory să petreacă o săptămână, de Crăciun, la palatul Stuart de pe râul Hudson, unde au purtat conversații enorme În fața șemineului. Monsignor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]