5,875 matches
-
semn din ochi lu tac’su, acesta a cerut „lingurili” și numai după aceia Ionel a Început „Sârba de la Valea Mare”, respectând notă cu notă intrarea vertiginoasă și floricelele greu de reprodus ale clanetului. Bunicu’ Ghiorghi, șef de fanfară Însăilată, imita perfect și cu mare acuratețe baritonul-prim iar cu cele două linguri dicta și ținea ritmul. Va era În culmea fericirii dar nu Îndrăznea să se miște sau să spună ceva de teamă să nu se strice vraja acelui moment...muzical
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fi Împreună. Spre marea surprindere a nepotului, fanfara-orchestră evolua magnific și ... se completa Într-un mod fericit. Moș Costachi, pe care Va numai „muzicant” nu-l bănuia a fi, Își desfăcu palma dreaptă, o așeză deasupra gurii și Începu să imite basul și nu o făcea deloc rău, deacum el ținea ritmul, hangul cum Îi spunea bunicul care cedase șefia formației (de, moș Costachi era fratele său mai mare). Surpriza serii avea s-o producă ... bunica Ileana, o femeie foarte serioasă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
curelei negre cu cataramă albă din jurul gâtului câinelui bunicilor, mai „orășănești” cum Îl tachinează Ghiorghi a dascălu’ oferindu-i prin spate câte un „Ămâia mătii!”). Proceda după același tipic și cu a treia literă și Încheia invariabil: „ Tăblițele la control!”, imita Victor cu un aer fals profesoral pe domnu’ Câțu, Învățătorul său de pe vremea când se Învăța pe niște tăblițe individuale, cel care-i bătea foarte tare pe copiii obraznici sau leneși la Învățătură. Ce cuvinte ai format cu literele de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spun? Să scriu cât mai multe cuvinte cu literele astea, spunea copilul. Victor era mulțumit și Încheia cu un: Succes și spor la treabă, atenție, ochii măriți și ...fără inadvertențe! S-a-nțeles comanda, ostaș?! Întocmai șî la timp!, Își imita Valerică tatăl, arătându-i bucuros că În vorbirea sa Își pot găsi locul și „vorbi orășănești”, deși ardea de dorința de a-i spune un universal ... alișpranchi! Cu coada ochiului, Victor Îi observa oboseala ce se Întipărea pe fața sa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
roată pentru a-l privi de-aproape și a-i șterge cu o batistă transpirația ușoară. Când s-a trezit și s-a dezmeticit bine, Va a privit laița și cele două străchini-caiete, apoi a spus: Mergem mai departe, mânzule!, imită el cât putea mai bine pe Victor. Ba nu!, spuse Victor. Este suficient pentru azi și nu vreau să le Încurci pe toate și să faci În cap un talmeș-balmeș! Scrie-le din nou și Încearcă să scrii cuvinte cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
leneș, cu apă limpede și cu maluri Înalte, străjuite de tufe și arbuști pitici. Pe măsură ce Înainta, Va era cuprins de o emoție greu de explicat și tocmai se Întreba: „Ce-i cu mine că parcă am căpiat?”, Își spuse el imitându-l pe bunicu’ Ghiorghi, care susținea că nu știe de ce-l doare așa tare capul, pentru că era mahmur și nu băuse nici „trii kili di gin”. Vorbele directe, ca niște adevărate comenzi militare, rostite pe un ton ce nu admitea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai veselă ... „În țara lui Mură-n gură/Totu-mi este pe măsură/ Când mă scol de dimineață/Nu la șapte ci la zece...”, iar când ajunse la finalul poeziei destul de lungi, spuse: Hai, spune-mi ce mai dorești?!, Își imită el tatăl și constată că de astă dată ... dă bine! Lasă-mă cu școala asta cât mai suntem În vacanță, pe urmă vom mai vedea! Dacă vrei Îți cânt un cântec? -Te rog foarte mult!, zise Va supraveghinduși vocabularul din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
emoții. Din curiozitate și cu o neîncredere afișată ostentativ, dar mai ales din lipsă de candidați la răspunsuri, profesoara i-a admis dreptul la cuvânt: Ia zi-i tu, băiete, dacă știi care-s formele pronumelui posesiv și dă exemple?, imită ea pe profesorul Căpriță, apoi, sigură de rezultat, Întoarse capul, foarte frumos de altfel, către o prietenă a sa. Va s-a Înroșit din mai multe motive, În fața ochilor i s-au așternut cele patru forme de pronume posesiv, iar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
acolo să te văd! Să fii mereu primul! Dacă În urma acestor jocuri de copii inteligenți nu a devenit un lider, Va a fost unanim apreciat pentru că era singurul care știa să cânte din frunză. Și nu oricum și nu orice! Imita perfect clanetul lui Costică Bârțac din Valea Mare, cu toate Înfloriturile specifice dar, și notele personale date de excelentul muzicant, șef de fanfară, atunci când Începea o horă sau o sârbă și când le Încheia! Știa mai toate cântecele pe care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și după un sfert de oră, marginea rochiei lăsa să se vadă jumătatea pulpei albe și Împlinite care contrasta cu restul piciorului ars de soarele verii. Acolo, fata s-a oprit, a privit către băiat spre aceiași parte a corpului, imitându-l conspirativ și cu pricepere, i-a privit ochii săi mari și rugători, a făcut semnul că nu se poate și scrutând de jur Împrejur grădina a indicat clar teama de mămicăsa. S-a așezat pe smocul de mohor, i-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ne-ați fost de ajutor. Plecînd de la judecătorie, eu și señor Danvila am coborît dealul la pas către orașul vechi. Acea mică enclavă din spatele hotelurilor care mărgineau plaja era un sat tematic restaurat de o manieră extravagantă, cu străzi care imitau stilul andaluz, prăvălii de antichități și măsuțe de cafenea scoase În aer liber sub portocali. În mijlocul unui decor de scenă, ne-am sorbit În tăcere frapéurile și l-am urmărit cu privirea pe proprietar cum stropea cu un ibric de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și Omar se trezi în alt timp, în cea dintâi zi din viața lui nouă, care mirosea ca o rufă proaspătă. Deschise fereastra și trase pe nări răcoarea de iarnă care nu se compara cu niciunul dintre agregatele lui de imitat frigul. El, care adora soarele și lumina incendiată din miezul verii, se lăsă prima oară cuprins de îmbrățișarea ninsorii și de îngheț. Dacă n-ar fi fost inginer, gândi că s-ar fi făcut ospătar. Zece ore din zi ar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
soi de prestigiu ce nu are nimic de-a face cu genealogia sau cu manevrele din culise; la marile curți sau În mediile selecte ei devin nu doar niște cazuri, ci de-a dreptul modele. Toți Îi invidiază; toți Îi imită. Nimeni nu râvnește să Îi detroneze din statutul privilegiat obținut pe lângă vreunul din puternicii lumii sau Într-un salon strălucitor. Toți vor să fie ca ei, să aparțină clanului lor. În paralel cu ordinea și clivajele din les Anciens Régimes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de inerție a convenționalismului, a rigidității, a unei legi morale „prea strâmte”. O lume bătrână și Îmbătrânită. O rasă - spune tot Barbey - „limfatică, palidă, rece”. Or, Franța și temperamentul ei „nervo-sangvin” sunt cu totul altceva. Adevărat, Franța va Încerca să imite dandysmul, dar ceea ce Îi izbutește În veacul al XIX-lea nu-i decât o „maimuțăreală”, crede anglofilul Barbey. De altfel, nu Îi e greu să observe că limba lui Voltaire, care a găsit variante pentru orice cuvânt străin, rămâne neputincioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Îndelung, de un rafinament uluitor. O vestă bleu, Încheiată cu nasturi până deasupra brâului, terminată la spate În două cozi, un pantalon crem, ușor colant, ghete negre și o cravată albă apretată În pliuri. Dacă fastul celui dintâi poate fi imitat ușor de către orice burghez ambițios și cu dare de mână, eleganța celui de-al doilea (sesizabilă În cel mai mic amănunt, de la, să spunem, croiul pantalonului la ținuta semeață a capului, la expresia feței și timbrul vocii) este, În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sub cea a fascinației - până și pe scena dandysmului. După unii istorici, până pe la 1830, francezii par totuși să fie mai degrabă rezervați când vine vorba despre dandysmul englez, În ciuda strădaniilor unui grup restrâns de tineri bărbați de a-l imita. Să ne reamintim primele impresii ale unui Chateaubriand sau Stendhal, care, de pildă, În 1822, Îi ridiculizează („niște nătărăi care nu știu altceva decât să-și lege bine cravata”), chiar dacă mai târziu, În Roșu și negru, părerile se nuanțează. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Îi transformă În jalnice simulacre, compromițând dandysm și efebism deopotrivă. Celebrul Boni de Castellane, marchizul apropiat până la moarte de Marcel Proust și mai apoi iubitul narcomanului Jean Lorrain (Paul Duval), relatează, de pildă, modul cu totul deplorabil În care este imitat de un tânăr argentinian. Iar baronul Doasan reușește să Își atragă oprobriul tuturor după ce iese de câteva ori În public machiat cu stridență sau după ce, cuprins de pasiune și disperare, căptușește cu trandafiri loja unui teatru În semn de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
da seama de modul cu totul ciudat În care dandy-ul Își percepe și construiește diferența față de ceilalți: relația sa ambivalentă cu snobul, despre care a mai fost vorba. Acesta Îi este, deopotrivă, și prieten, și dușman. Prieten, pentru că Îl imită fascinat, devenind „cutia sa de rezonanță”; iar dușman, pentru că, imitându-l, atenuează, ba chiar anihilează diferența la care visează dandy-ul, amenințându-i deci unicitatea, atentând la forța de șoc a originalității sale. Atât snobul, cât și dandy-ul au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-ul Își percepe și construiește diferența față de ceilalți: relația sa ambivalentă cu snobul, despre care a mai fost vorba. Acesta Îi este, deopotrivă, și prieten, și dușman. Prieten, pentru că Îl imită fascinat, devenind „cutia sa de rezonanță”; iar dușman, pentru că, imitându-l, atenuează, ba chiar anihilează diferența la care visează dandy-ul, amenințându-i deci unicitatea, atentând la forța de șoc a originalității sale. Atât snobul, cât și dandy-ul au nevoie, de la Începutul până la sfârșitul traseului lor, de câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pentru a ajunge acolo arivistul, snobul și dandy-ul urmează căi diferite. Juliensorelii trec peste orice obstacol, fără scrupule și regrete, supunându-și mijloacele unui singur țel - parvenirea. Deviza lor e „mai bine, mai mult decât ceilalți”. Snobii se umilesc imitând un stil ce nu le e propriu, doar pentru a fi acceptați În high life, spunându-și zi și noapte: „Împreună cu ceilalți, aproape de ei, la fel ca ei”. Spre deosebire de aceștia, dandy-i Își folosesc Întreaga forță de seducție pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
greu de Înțeles acum de ce atitudinea narcisică, stimulând sentimentul unicității și diferenței, o atrage implicit pe cea solitară. „Dandy-ul trăiește În fața oglinzii pentru că Își supraveghează aparența, Își cultivă singularitatea și nu-și caută referințele decât În el Însuși; nu imită niciodată pe nimeni și este Întruparea cultului de sine, adică a cultului diferenței sale.”1 Perfect adevărat, numai că această singularitate e iluzorie. O spun mai toți filosofii identității. Oricât ar fi de centrat asupra sa, dandy-ul are În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Delbourg-Delphis reface Într-o pagină ca de proză povestea ce se poate țese În jurul simplelor apariții Înveșmântate ale dandy-lor din veacul al XIX-lea până spre zilele noastre, citând surse celebre, cărți de memorii sau improvizând pe cont propriu: Să imiți vesta galbenă din păr de capră a lui Nestor Roqueplan sau, după ce vei fi trăit În preajma lui Théophile Gautier epoca eroică a jiletcii roșii, să te mai iei, peste douăzeci de ani, după cămașa lui roz deschis, după pantalonii ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a cravatei, Însoțită de 32 de figuri explicative. Dar, mai ales, să ni-l Închipuim pe Brummell exersând ritualic o descoperire senzațională: muselina ușor apretată, care Îi Îngăduie să facă un nod și apoi să dea o formă greu de imitat cravatei, așa cum stă nemișcat, asistat de valet, cu capul dat pe spate, atent la proporția perfectă dintre guler și ampla fâșie, de cele mai multe ori albă. După zeci și zeci de Încercări, „rateurile noastre”, cum Îi plăcea să spună valetului, rezulta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dintre guler și ampla fâșie, de cele mai multe ori albă. După zeci și zeci de Încercări, „rateurile noastre”, cum Îi plăcea să spună valetului, rezulta un nod desăvîrșit. „Cravata lui Brummell devine un model pe care mulți se străduiesc să Îl imite, dar care nu e niciodată egalat.” 1 Cravate și cravate: à l’americaine, à l’orientale, à la Lord Byron, „În cascadă”, irlandeză, à la paresseuse... Sau, culme a sfidării, buchetul de violete purtat la gât de către Robert de Montesquiou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
umanitate, lăsând-o pradă instinctelor și pulsiunilor naturale”1. Cât despre postùrile corpului dandy, despre acel repertoriu de gesturi care alcătuiesc ceea ce s-a numit un stil, ele sunt, Într-adevăr, inconfundabile. Un croi, un accesoriu, o coafură pot fi imitate. Niciodată Însă o alură, o manieră. Scrutatul printr-un lornion, deschiderea tabacherei, protocolul fumatului, privitul unui ceas de buzunar, scoaterea mănușilor, Înclinarea discretă a capului, În fine, ținuta, mersul, statul jos, picior peste picior, totul e studiat Îndelung, pentru că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]