6,831 matches
-
Ibidem, p. 146. footnote>. Omul însuși este „ființă (Wesen) orientată spre transcendent”;dar „punerea transcendenței nu este aceeași în credință ca și într-orealitate metafizică”<footnote Ibidem, pp. 146, 147. footnote>. Căci „fiecare persoană umană e o taină adâncită în taina infinită a Persoanei Cuvântului. Toți, adâncindu-ne prin comuniune unulîn altul, Îl descoperim tot mai bogat pe Dumnezeu - Cuvântul înnoi înșine unul în altul”<footnote Dumitru Stăniloae, Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova, 1991, p. 235. footnote>. După Dionisie Aeropagitul „Dumnezeucel
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
noțiunile fără principiu și provenit din altul. Așadar, în cugetarea ariană, nenăscutși născut opunându-se în chip necesar ca necreat și creat, născut șicreat Fiind sinonime, rezultă că nu pot fi doi necreați, două prin-cipii, după cum nu pot fi doi infiniți sau doi Dumnezei. Astfel, orice naștere sau generare, nu numai cea umană, este, după Arie,un început.Pentru Arie, Dumnezeu cel absolut transcendent nu poate intraîn raport direct cu lumea<footnote ici arianismul suferea puternic influenta lui Filon în ce privește concepțiadespre
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
prima persoană a Treimii, este Cel care are în sine plinătatea vieții. Plinătatea ființei dumnezeiești a Tatălui se rostește viu de cătreEl ca adevăr și Cuvânt. „Tatăl este astfel Dumnezeu care rostește,iar Fiul este Cel rostit. Fiul este ideea infinită a lui Dumnezeu, plinătatea ființială, plinătatea de valoare și de ordine a lui Dumnezeu,și anume ca față deschisă, descoperită de Logos. Acest Logos, acestal doilea El în Dumnezeu, S-a făcut om în Hristos”<footnote Ibidem, Prefața, p. 11
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cunoaștere a admite necunoașterea”<footnote P.G., XXXIII, col. 541 A; citat în A. Kallis, Orthodoxie - was ist das? (Mainz-Grunewald, 1979), 44. footnote>. Cel mai frumos rezumat al apofatismului Bisericii de Răsărit poate fi găsit la Sfântul Ioan Damaschin: „Divinul este infinit și de neconceput și unicul lucru pe care-l putem înțelege despre el este infinitatea și caracterul de neconceput. Tot ceea ce putem spune în chip pozitiv, presupune nu natura sa, ci doar ceea ce înconjoară natura sa”<footnote De fide orthodoxa
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
divin, la Exod 33, 23: „Tu vei vedea spatele Meu, iar fața Mea nu o vei vedea!”. Consecința acestei revelații speciale este că Dumnezeu este infinit în natura Sa, nu doar incomprehensibil pentru inteligențele noastre slabe, fiind și obiectul dorinței infinite, adică, al unei dorințe care nu poate niciodată alinată pe deplin. Teognosia (θεογνωσία) presupune înnoirea sufletului prin etape spirituale sau așa-numitele trepte ale urcușului duhovnicesc, așa cum au fost ele descrise în De vita Moysis și rezumate în omilia a
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
perpetue a sinelui: „întotdeauna deasupra, întotdeauna mai mare decât mine însumi”. Lucrările De vita Moysis, In Canticum canticorum și predicile asupra Fericirilor sunt toate înălțări spirituale fără un posibil sfârșit. Din moment ce obiectul este infinit, călătoria spre el este și ea infinită. De aici încolo, toate calculele limitate dispar. Odată ce sufletul a ajuns la un nou vârf, se simte ca și cum nu ar fi făcut încă nici primul pas; este departe de a fi ajuns la sfârșit, precum sunt cei care nu au
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
se simte ca și cum nu ar fi făcut încă nici primul pas; este departe de a fi ajuns la sfârșit, precum sunt cei care nu au făcut încă nici primii pași șovăielnici<footnote Hans Urs von Balthasar, Becoming and the Immanent Infinite in Gregory of Nyssa, from Presence and Thought An Essay on the Religious Philosophy of Gregory of Nyssa, tr. Mark Sebanc, Ignatius Press, San Francisco, 1995, p. 45. footnote>. În In Canticum canticorum, Sfântul Grigorie distinge cele trei căi mistice
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
toate caracteristicile unei porunci divine: este universală, este trainică, eludează în mod constant orice intervenție umană, și toate evenimentele, precum și toți oamenii, contribuie la progresul ei." 2 EGALITATEA INTRINSECĂ: O JUDECATĂ MORALĂ Egalitățile și inegalitățile pot lua o varietate aproape infinită de forme. Inegalitatea în privința abilității de a cîștiga un maraton sau un concurs de ortografie este un lucru. Inegalitatea referitoare la oportunitățile de a vota, de a se exprima și de a participa la guvernare în alte moduri este cu
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
o limită teoretică, o resursă politică poate fi distribuită egal, precum votul în țările democratice. În altă limită teoretică, aceasta poate fi concentrată în mîinile unei persoane sau al unui grup. Iar posibilele distribuții între egalitate și concentrarea totală sînt infinite. Cele mai multe dintre resursele pe care le-am enumerat sînt distribuite într-un mod cît se poate de inegal. Deși capitalismul de piață nu reprezintă singura cauză, este un factor important în determinarea unei distribuiri inegale a numeroase resurse cheie: avuție
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
conviețuirii unor populații diferite, contactul lingvistic direct fiind cadrul necesar pentru împrumuturi. Al. Graur considera că numele de locuri, deși foarte multe, sunt în număr finit, așa cum sunt și obiectele pe care le desemnează, pe cînd cele de persoane sunt infinite, ca și generațiile care se succedă în decursul vremii. Deosebirea canti tativă dintre cele două mulțimi nu mai apare totuși la fel de clară dacă avem în vedere toate numele de locuri folosite în trecut și dispărute, noianul de microtoponime locale din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dată, sursa, pentru a nu încărca expunerea. Și, ca să deschid colecția „Viața cuvintelor“ într-o notă optimistă, voi cita o observație a lui I. Coteanu, la care aderă foarte mulți lingviști: „Teoretic, numărul cuvintelor dintr-o limbă este infinit, după cum infinite sunt aspectele realității care trebuie desemnate. Practic, vocabularul nu este infinit, dar este imposibil de stabilit câte cuvinte cuprinde o limbă la un moment dat; de aceea se spune că vocabularul este un sistem deschis.“ Această afirmație a fost făcută
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
când sensul nou, rezultat al unui calc semantic, s-a pierdut. Pentru a le detecta, trebuie avută în vedere situația din limba veche. Cuvântul întunerec însemna în româna veche și „zece mii“, sens împrumutat din v. sl. tĭma, tŭma „întunerec; număr infinit; zece mii“. Împrumuturi indirecte - cuvinte călătoare Am vorbit până acum de împrumuturile directe. Cele mai spectaculoase istorii le prezintă însă împrumuturile care, înainte de a ajunge în limbile moderne, au „călătorit“ prin diverse limbi; unele dintre aceste cuvinte au trecut prin mai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
complet“. În consecință limba rămâne „activitatea tainică a omului, care are în același timp caracter absolut personal (individual) și absolut colectiv (social) și prin care noi creăm cultura spirituală și ne apropiem de Dumnezeu... A căuta să pătrunzi în diversitatea infinită a limbilor, încheie autorul, înseamnă a căuta imposibilul“ (p. IX). Agnosticismul care a pus stăpânire pe gândirea lui Mladenov în procesul elaborării dicționarului etimologic vine în contradicție cu optimismul din perioada precedentă când el se mândrea cu faptul că într-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
delicată pe atât e de puternică și transformatoare. Ea vine cu frumusețe și culoare, din puritate și strălucire, sfidând cu nonșalanță și detașare toate mizeriile umane, oferind ajutor. În aparență instabilă, dar în esență foarte stabilă, ascunzând combinații și amestecuri infinite de nuanțe și culori, strălucitoare și diafane, realizează astfel spectacolul vieții, dându-i permanența mișcării și frământării. Privită în detaliu, este aceeași, dar alta în intimitate, nimic nu mai este ca cea prezentă și alta este următoarea. De la distanță culorile
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
o luminozitate și strălucire ce o sidefează, făcând-o feerică. Cu aspectul inefabil și spectacular, devine o aventură coloristică ce se lasă cu o blândețe protectoare, ca un văl continuu, acoperind întreaga viață și materie a Terrei. Cu o generozitate infinită aducând optimism și speranță, mișcare și culoare, diversitate și transformare, armonie și dragoste necondiționată, multă, multă, răbdare în dorința ei de a fi utilizată prin rugăciune. Dăruindu-se cu generozitate și așteptând ca fiecare om să o folosească cu ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
pereți rupându-se, cabluri electrice căzând, ape țâșnind... Infernul declanșat. Toate acestea doar în câteva secunde hotărâtoare, când îngerii trec la acțiune și îndeplinesc ce ordine au primit. Doar câteva secunde. Dar ele nu mai sunt secunde, sunt momente interminabile, infinite. Percepția timpului se schimbă. Apare senzația de oprire a timpului, nu de curgere a lui. Cine știe, poate, abia atunci îl percepem corect? Starea de groază ne face să schimbăm dimensiunile existențiale. Câteva secunde, și absolut totul se transformă. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
greacă și zoist, prin extrapolare = viață) a sensibilității universale susținută de matematicianul naturalist și filosof, Pierre Louis Maupertuis (1698 - 1759). Acesta consideră că materia este vitalizată, activă și gânditoare, cum credea și filosoful Spinoza (1632 - 1677) care identifică substanța „absolut infinită“ cu natura și aceasta cu Dumnezeu. Când Diderot se apropie de „cosmogonia ființei umane“, a lui Maupertuis (Venus physique — 1745) el se apropie cu pasul următor de „fluidul vital“ filosofat de medicul german Karl Linné (1734 - 1815) care, în 1778
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Aș vrea să mi se spună ce înseamnă toate aceste dansuri, ca menuetul, dansul breton, dansul în doi timpi, (le rigaudon), dansul german, sarabanda, în care se urmează un drum trasat. Acest om arată tot ce poate cu o grație infinită; nu face nicio mișcare în care să nu zăresc ușurință, blândețe și noblețe: dar ce imită? Asta nu înseamnă să știi să cânți, ci să știi să faci solfegii. Un dans este un poem. Acest poem ar trebui prin urmare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
muzicieni cu această idee care taie zborul oricărui fel de imaginație." Iluzia, care nu mai depinde de o pseudo-reconstituire a realității prin decor, se naște atunci numai din jocul actorului care îi permite imaginației spectatorului să se desfășoare. Exploatând potențialitățile infinite ale luminii în regia scenică, Appia suprimă elementele decorative ce nu pot, în inerția lor, decât să încarce, în timp ce mobilitatea surselor luminoase permite efecte mereu reînnoite. Pe când elementele de decor informează sau descriu, lumina este dotată cu o minunată putere
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mișcarea forței umane. Noi o știm, căci avem însăși dovada istoriei." Această mișcare este studiată de el atât la nivelul corpului omenesc, cât și al scenei. Gestul, este convins de asta, este o arie încă larg neexplorată, bogată în potențialități infinite. În cursurile pe care le susține, cel despre Mișcare este determinant. Trebuie lucrați actorii, cerându-li-se să analizeze și să compare mișcările cele mai diverse, cele ale corpului uman, ale arborilor, ale vântului, apei, peștilor, păsărilor etc. Plecând de la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
public și actori. Rezultă de aici o autoanaliză a actorului, dar și a spectatorului, dacă acceptă să participe. Pentru fiecare producție, Grotowski concepe un nou fel de joc, care creează relații specifice actor/public. "De aceea, scrie Grotowski, o variantă infinită de relații actor/spectator este posibilă. Actorii pot juca în mijlocul spectatorilor, contactând direct publicul și dându-i un rol pasiv în dramă (cf. spectacolele noastre Caïn după Byron și Sakuntala după Kalidasa). Sau, actorii pot edifica structuri printre spectatori, incluzându
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Teatru pentru viață (1980). "Dar ce este până la urmă "distanțarea", dacă nu o operațiune de "poezie"? Și chiar, operațiunea fundamentală a "poeziei"? Actorul, printr-o anumită intonație, un anumit gest, intonații și gesturi în același timp el are la dispoziție infinite moduri și posibilități "subliniază" detașându-se, adică plasându-se "în exteriorul" a ceea ce reprezintă ceva în momentul acela. Chiar în acea clipă, el suspendă timpul sau îl accelerează, îl imobilizează sau îl grăbește, îl transformă în "altceva". El aprinde un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exclusivitate naturalist. 98 Electricitatea, care înlocuiește gazul, este introdusă pe scena franceză în momentul apariției naturalismului. Dar ea nu este folosită, la început, decât drept substitut pentru iluminatul cu gaz. Trebuie să-l așteptăm pe Appia pentru a-i descoperi infinitele potențialități scenice. 99 Prefața la Domnișoara Julie a trecut mult timp drept unul din manifestele cele mai marcante ale Naturalismului în teatru. Zola nu s-a înșelat punând la îndoială caracterul naturalist al piesei și reproșându-i lui Strindberg abstracționismul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
textului, deoarece ne permite o raportare la teoria pitagoreică a numerelor. Astfel, "masa" ca număr primordial, ca monadă, este chiar "esența eternă a "lucrului în sine"", principiul generator al Universului, la rândul său menționat parodic în text prin sintagma "Autocosmosul infinit și inutil"121. Încântați de întrezărirea unei frânturi de sens în deconcertantul text urmuzian, căutăm și o logică a plasării unor astfel de considerații metafizice în contingența unor prozaice elemente descriptive și în economia impusă de lapidara triere a acestora
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întreprinderi, este necesară stabilirea unui acord între autor și cititor asupra gradului de valabilitate al ideilor exprimate și al așteptărilor din ambele părți. Cu alte cuvinte, nu trebuie scăpată din vedere natura proteică a acestui subiect, care se pretează la infinite interpretări în funcție de subiectivitatea celui ce se apleacă asupra sa cât și în funcție de timpul în care o face. Roger Caillois ne pune în gardă: analiza unui mit pornind de la un anumit sistem de explicare, oricât de fondat ar fi, lasă inevitabil
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]