4,937 matches
-
fel de alfabet Morse.”). Dar fiindcă în poezia lui se vorbea de vaci, de priveliști provinciale, a fost catalogat ca poet tradiționalist, în afara modernismului. În realitate, tradiționalismul reprezintă o formă de modernism. G. CĂLINESCU În Priveliști (1930) - titlu polemic și ironic față de o întreagă tradiție contemplativă - scenele agreste, familiaritatea cu ritualurile câmpenești nu trebuie să ne inducă în eroare. Bucolismul acesta e fals, Fundoianu nu este nici un poet sentimental, nici unul descriptiv. El nu se supune la obiect în chip parnasian, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
-J. Rousseau, E.T.A. Hoffmann, E.A. Poe, Nathaniel Hawthorne, H. Melville, Baudelaire, Eminescu, Creangă, Macedonski, Rimbaud, Mallarmé, Valéry, Kafka, V. Voiculescu, Jean Ricardou, Michel Butor ș.a.). Demersul teoretic-critic al lui C., deși „textualist”, nu se perimează, pentru că implică o rezervă ironică (față de doctrină) și prezintă o excelență a „realizării” care transcende orice mode culturale. În Mari corespondențe (1981), eseistul se ocupă de „corespondența” dintre, pe de o parte, opera destinată publicării și, pe de alta, corespondența câtorva scriitori francezi (Voltaire, Flaubert
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
acest articol precumpănesc teorii și păreri dăunătoare, teze idealiste care trebuie combătute. Aș vrea să exemplific mai larg această apreciere referindu-mă mai ales la tonul și limbajul lui Dan Costa, care trădează pozițiile sale cosmopolite, retrograde. Pe un ton ironic și pretențios, cu un dispreț de-a dreptul boieresc, autorul cronicii face praf o seamă de creații lirice ale unora din cei mai iubiți poeți ai noștri ca Maria Banuș, Eugen Frunză, Veronica Porumbacu și alții. El stăruie îndeosebi asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pare că cei două mii cinci sute de ani în care democrația a fost discutată, dezbătută, sprijinită, atacată, ignorată, instituită, practicată, distrusă, și apoi uneori restabilită nu au condus la un acord asupra unora dintre întrebările fundamentale privind democrația. În mod ironic, însuși faptul că democrația are o istorie atît de îndelungată, a contribuit la confuzie și dezacord, întrucît "democrație" a însemnat lucruri diferite pentru diverși oameni, în diverse timpuri și locuri. Într-adevăr, pe parcursul a lungi intervale din istoria omenirii, democrația
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
în acest capitol, democratizarea nu se afla încă pe un drum ascendent către prezent. Au urmat suișuri și coborîșuri, mișcări de rezistență, rebeliuni, războaie civile, revoluții. Timp de cîteva secole, ascensiunea monarhiilor centralizate a devansat evoluțiile anterioare chiar dacă, în mod ironic, tocmai aceste monarhii au contribuit la crearea unor condiții favorabile democratizării pe termen lung. Privind înapoi la ascensiunea și declinul democrației, este limpede că nu ne putem baza pe forțele istoriei pentru a ne asigura că democrația va avansa mereu
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
trăiau de mult timp în Lumea Nouă, asimilarea a lăsat locul intervenției prin constrîngere, colonizării forțate, izolării față de nucleul societății. De asemenea, societatea americană n-a putut asimila mulțimea de sclavi afro-americani și nici pe urmașii acestora care, în mod ironic, ca și indienii, locuiau pe acest continent cu mult înaintea sosirii celorlalți imigranți. Barierele de castă impuse pe temeiuri rasiale au reprimat efectiv asimilarea. O nereușită oarecum similară a avut loc la sfîrșitul secolului al XX-lea cînd au sosit
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
toate dansurile la modă, răspunde Luke. SÎnt un dansator de mare clasă. — Ba nu-i adevărat! — Am luat lecții de dans În adolescență, să știi, mi-o Întoarce. Pot să valsez la fel ca Fred Astaire. — Să valsezi? Îl Îngîn ironică. Asta nu Înseamnă să fii la modă! Trebuie să știm toate mișcările din dansurile străzii. Fii atent aici. Mă unduiesc șerpuit sacadat de zici că am ceva pe șira spinării și n-am cu ce să mă scarpin, ca În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sărută pe fiecare pe ambii obraji și simt o mireasmă fină, abia sesizabilă, de Allure, de la Chanel. Îmi pare bine să vă revăd! — Și nouă ne pare bine să te revedem, Venetia, zic, ridicînd din sprîncene Într-un stil foarte ironic și sugestiv, de genul „Dacă ți-ai făcut vreun plan să-mi furi bărbatul, poți să-l uiți“. — Minunat. Haideți, intrați... Ne conduce În cabinet. Luke și cu mine ne așezăm, iar Venetia se cocoață pe biroul ei și Începe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
consultații... Face o pauză. — Îmi pare rău. Am știut amîndoi, pe loc. Era doar o chestiune de cînd și unde. Îmi simt picioarele ca de gelatină și chipul amorțit. Mă agăț de penele mele ridicole, Încercînd să găsesc un răspuns ironic și spiritual... ceva. Însă capul meu a devenit o minge uriașă de cîrpă. Am sentimentul Îngrozitor că e posibil să am lacrimi pe obraji. — Iar momentul a fost cumplit de nefericit, zice Venetia În timp ce Își ia băutura de la chelner. Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Îi freamătă nările și Îi pulsează o venă pe frunte. — Să nu Îndrăznești să vorbești despre Becky În felul ăsta! Are un glas atît de aspru, că mă și sperii. — Să nu Îndrăznești. — Haide, Luke, pufnește Venetia Într-un rîs ironic. SÎnt de acord, e frumușică... — Venetia, habar n-ai despre ce vorbești, spune Luke pe un ton egal. — E frivolă la puterea a zecea! țipă Venetia. E un nimeni cu buletin! De ce naiba te-ai Însurat cu ea? Toți cei
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Stelian Tănase și Petre Mihai Băcanu l-au convins pe Ion Rațiu să se retragă din cursa prezidențială din 20 mai 1990, dar acesta a pus condiția ca și Radu Câmpeanu (PNL) să se retragă, să-l lase, în mod ironic, drept candidat unic la președinție pe Ion Iliescu. Întrucât Radu Câmpeanu a dorit să candideze neapărat, s-a ajuns la formula Iliescu Rațiu Câmpeanu, formulă câștigătoare cu peste 80% pentru liderul de atunci al FSN. Oricum, Stelian Tănase, dacă îți
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de mama ta, d-na Ana Antonesei), cu o bucată de dinte în mână (tocmai se rupsese!), spunându-mi, cu o nesfârșită tristețe: uite cum murim încet-încet! Realmente m-a speriat mina ta infinit suferindă și, în același timp, vag ironică. Oricum, atunci mi-ai "deturnat" starea cu care venisem să te văd. Toți nu ne gândeam decât cum să trăim mai "aprins" în libertate, iar tu-mi vorbeai despre moarte... La fel ca în decembrie '89, erai contra curentului. Locuiesc
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
poetica simbolistă (evocarea melancolizată a trecutului instituie un univers al indeterminării și vagului, al „langorii”), ca și de maniera poeților Pleiadei, din care C. a și tradus. Izbitor e, prin modernitate, ciclul Semne pe nisip, care preludează notația cotidiană și ironică, voit prozaică, antipastelistă și antiidilică a poeților din grupul de la „Albatros” (Geo Dumitrescu ș.a.), după cum ignoratele exerciții stilistice à la manière de..., din seria Cum ar fi scris versuri... Dosoftei, Simion Ștefan, Ureche, Miron Costin, Neculce, Antim, au ceva din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
vox Dei, subintitulat ludic Stilistica, se dau mostre de stil („istoric”, „universalist”, „luciferic”, „popular”, „meditativ”, „poematic”, „eseistic”, „duios”, „naiv”, „canonic”, „parodic” etc). Și romanul Voi de colo, de la Biarritz (1979) mizează pe dimensiunea parodică și comică. SCRIERI: Indulgențe, București, 1969; Ironica, București, 1970; Mioritiada, București, 1973; Retorica, București, 1975; Vox populi, vox Dei. Stilistica, București, 1979; Voi de colo, de la Biarritz, București, 1979; Scrisori de serviciu, București, 1982; Odele pământului pârjolit de iubire, București, 1986. Repere bibliografice: Florența Albu, „Indulgențe”, VR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
Scriitorilor). Mai publică în „Discobolul”, „Cuvântul”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Viața românească”, „Euphorion”, „România literară”, „Seine et Danube” ș.a. Identitatea literaturii critice semnate de S. se instituie în primul rând la nivelul expresiei. Autoarea vine din școala calofilă, personalizată stilistic și ironică, a lui Cornel Regman sau Al. Cistelecan. Textele ei violează precauțiile stilului tranzitiv, autonomizându-se narcisist ca literatură până acolo încât comentarea unei cărți devine uneori un simplu pretext. În Graffiti veriga slabă a selecției autorilor împinge aceste date către autosubminare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
lectorului în emoție. Există pagini care aduc nostalgie, duioșie, compasiune, în proza Desperado. Scriitura sensibilă face textul vulnerabil, o bună capacană pentru sensibilitatea unui lector obosit de mistere, descifrări ingenioase și victorii intelectuale. Ishiguro e un autor hipersensibil. Până și ironicul Barnes are un roman de participare afectivă (Staring at the Sun). Naratorul prin excelență Graham Swift se scufundă din vreme-n vreme în sufletul eroului. E semn că autorii intuiesc că lectura e un proces complex, în care e ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pălăvrăgesc, gesticulează, se chinuie să producă o intrigă convențională, care apare total insuficientă unui amator de literatură tradițională, aceștia fiind histrionii (Fowles, Bradbury, Lodge, Barnes, Amis). Furia narativă a unora e îmblânzită de lirism. Sunt tot felul de Desperado: sarcastici, ironici, atașați. Ceea ce-i leagă este dependența de acțiune și tehnica jurnalului, care plasează intriga în indeterminarea dezordonată a memoriei. Dacă ficțiunea Desperado e un jurnal, o amânare de azi pe mâine, romanul e o nehotărâre narativă, interzicând orice speranță de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe jumătate rusește (A Clockwork Orange), Lessing vede absurdul protestului anticapitalist (The Good Terrorist) ori moartea civilizației (The Memoirs of a Survivor), Gray se zbate prins în lațul îmbătrânirii (Lanark), Ishiguro trăiește spaima memoriei pierdute (The Unconsoled). Unii creează distopii ironice pe tema cortinei de fier: Burgess (Honey for the Bears), Brownjohn (The Long Shadows), Bradbury (Rates of Exchange), Barnes (The Porcupine). Oricum ar fi, eroii sunt dislocați din prezent, fie în trecut, fie într-un alt prezent ostil, semi-real. Autorul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și prietena ei Molly fug din răsputeri de binefacerile comunismului și nu-și află locul până nu revin la capitalism. Dacă lectorii care au trecut ei înșiși prin totalitarism pot să-l citească pe Orwell fără resentimente, pot accepta incursiunile ironice dincolo de Cortina de Fier (Burgess, Huxley, Bradbury, Barnes) într-o dispoziție gânditoare ori tristă, cu greu vor putea să ierte entuziasmul pentru sistemul care i-a strivit. Majoritatea cărților scrise în occident despre Cortina de Fier ascund groaza în spatele ironiei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rezultat hazliu. În chip misterios nu ni se spune cum ori unde el găsește o serie de fragmente pe care le asamblează astfel: Charles Dickens a scris "un roman intitulat Despre originea speciilor prin selecție naturală". Romanul este desigur unul ironic: E un act de ironie magistrală din partea lui Dickens că eroul lui se preface foarte demn că discută numai despre păsări și insecte, când de fapt el oferă un rezumat succint și destul de pe șleau al societății din care se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
perfect dispoziției distopice de început de mileniu trei. Revenirea la o istorie coerentă, cu un oarecare suspans, se desparte net de James Joyce și Virginia Woolf. Huxley e un narator iscusit, ale cărui povestiri sunt însă împiedicate de viziunea lui ironică asupra personajelor și poveștilor lor. Huxley n-ar fi fost în stare pentru nimic în lume să se scufunde în lirism pentru a da la o parte incidentul, acțiunea. Pentru el romanul e întâmplare, lectorul trebuie să fie captat de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care trăiesc jefuind morminte (fiindcă civilizația a fost uitată și nu poate fi reinventată), împerecheri întâmplătoare o dată pe an, uciderea majorității copiilor nou născuți din cauza deformităților, absența totală a iubirii, credința în Satana. Tehnica lui Huxley este răsturnarea totală. Rearanjarea ironică a unui prezent nemulțumitor e originea variantei lui Huxley pentru hibridul care a devenit romanul Desperado. 2.8. Kazuo Ishiguro: Viitorul ca vină Născut în 1954 la Nagasaki, Kazuo Ishiguro a venit în Anglia cu familia la vârsta de cinci
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Kazuo Ishiguro: Viitorul ca vină Născut în 1954 la Nagasaki, Kazuo Ishiguro a venit în Anglia cu familia la vârsta de cinci ani. Romane lui sunt britanice în aparență, dar profund japoneze în esență. Înainte de toate, Ishiguro este un spirit ironic, ceea ce îl face foarte britanic. Felul în care, însă, ia peste picior insula de adopțiune este cel mai adesea greu perceptibil. Tentaculele culturii japoneze în care s-a născut fac din Kazuo Ishiguro, în chip paradoxal, un adevărat Desperado al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Robyn și Vic se trezesc amândoi vârâți în acest plan prin decizii de ultim moment. Amândoi detestă ideea, sunt nemulțumiți că sunt scoși din tabieturile lor, că trebuie să facă efortul de a se adapta la ceva necunoscut. În chip ironic, Robyn, specialista în romanul industrial al secolului XIX, dă ochii prima oară cu aspectul real al industriei moderne și e dezgustată, înspăimântată de tot ce vede. E dezgustată de nivelul subuman la care sunt reduși indivizii, și e înspăimântată că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e de asemenea o temă predilectă a poetei. Încearcă de obicei să fie neutră, desființează sentimentalismele, însă nu poate ascunde că, mai mult decât orice, copiii îi stârnesc emoție. În Counting (Numărătoare) își amintește momentul nașterii. Cuvintele sunt albe sau ironice. Cu cât tonul e mai uscat, cu atât e mai hazoasă descrierea nou născutului, cu atât e poemul mai atașant, iar Adcock cu siguranță că știe ce face: se preface neutră, când, de fapt, stilul ei e o infinită mângâiere
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]