8,051 matches
-
căderii României sub dominația puterilor Axei și a aderării la Pactul tripartit (23 noiembrie 194o). La mijlocul anului 1941, guvernul japonez a solicitat guvernului român recunoașterea și a guvernului de la Nankin, prezidat de Wang Cing Wei, care a fost recunoscut de jure de guvernul român la 1 iulie 1941. La 8 octombrie 1941, la Shanghai a fost deschis consulatul onorific al României. Ca urmare a recunoașterii guvernului de la Nankin, de către guvernul român, guvernul de la Ciun Cing, prezidat de Cian Kai-Si a rupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
excepțională a Parlamentului afgan și a guvernat țara timp de 40 de ani, până la exilarea sa în Italia (în anul 1973); într-o Cartă Regală el a precizat că: "Guvernul va conduce administrarea țării în conformitate cu îndemnurile Islamului; oficialitățile guvernamentale vor jura pe Holy Coran că nu vor accepta mită și vor sluji publicul sincer, cu virtuozitate etc." Excepție de la prevederile Cartei Regale făceau străinii nemusulmani. Regele Zahir Shah a fost detronat de Sirdar Mohammad Daoud Khan, văr și cumnat al său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
presa sovietică și-a exprimat sprijinul în favoarea luptei armate a populației evreiești condamnând opoziția armată a arabilor pentru întemeierea unui stat evreiesc, calificând-o drept o activitate în serviciul imperialismului britanic. URSS a fost primul stat care a recunoscut de jure Statul Israel, odată cu nașterea lui; s-a grăbit să stabilească cu acesta relații diplomatice la cel mai înalt nivel; a încuviințat acordarea unui ajutor efectiv tânărului stat, ba chiar se poate că a îndemnat Cehoslovacia, care i-a vândut armament
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a furnizat marfa așteptată 59". Numai că Roland Dumas nu a interpretat cu fidelitate riguroasă semnificațiile evenimentului. Căci, deși Arafat a recunoscut existența Statului Israel ca un fapt împlinit (de facto), el nu a recunoscut existența acestuia de drept (de jure) și, cu atât mai puțin legitimitatea dreptului existenței evreiești suverane în Eretz Israel. Pe de altă parte, Dumas a mers cam departe, exagerând sensul noțiunii de caduc atunci când a susținut că "acesta este cât se poate de evident, ba având
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și Ion era furios. Se adunaseră în mijlocul satului cu toții, în zi de duminică și, fiindcă n-aveau bani pentru băutură, se apucaseră de vorbă. Noaptea i-a acoperit, stelele s-au aprins și luna întîrzia, parcă anume, să răsară. Eu jur, spune tontul, că am fost mut o săptămînă. Așa este, întărește un alt pămîntean. L-au descîntat, l-au afumat cu păr de cîine și degeaba. Mai bine ai fi rămas mut, să nu mai aud prostiile astea, spune Topuz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aveau ochii căprui? Ajuns acasă, pașnicul socru devine de nerecunoscut. Bate metodic și întreabă. Degeaba! Răspunsurile sînt toate cu "nu"! Bătaia gelosului este ca ploaia mocănească. Adică de durată și cu certitudinea că nu mai încetează. Hai la preot să jur că-i fata ta! O să mergem și acolo. Dar ori îți mai dau două bice pe schinare, ori nu-ți mai dau, tot una. Dar eu zic să-ți mai dau. Soacra cade la bolit. Fata, Natașa, plînge încet. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
s-a deschis. Costel, ce faci aici? aud vocea soției, cu un ton care spunea totul. Să fac infarct, nu alta. Îmi revin și bîigui încet: Doresc s-o prind puțin pe Mona, s-o mîngîi puțin... nimic rău... îți jur! Este incalificabilă fapta ta! Tu știi că de frică poate face un accident, să-și rupă un picioruț sau mai știu eu ce! Îmi ia vicleșugul de pe geam, îl dă de pămînt, apoi presară grîu, ca de obicei. Mona vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un timp. Apoi întreabă din nou fata: Cam cît voi mai umbri pămîntul? Trei luni, spune Ancuța izbucnind în plîns. Un rîs nefiresc, forțat, zguduie pacientul. Aproape răcnește, surprinzînd întreg salonul. Trei luni? Ha, ha, ha. Doar trei luni?! Mă jur pe ce am mai sfînt că voi prinde Crăciunul. Ce spun eu Crăciunul, Paștele, Învierea. Auzi, Ancuța?! Vom ciocni ouă roșii de Paști, voi mînca friptură de miel și pască. Da, pască făcută de mama noastră. Da, tăticule și vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Paști. După ce voi spune "Hristos a înviat!", după ce voi ciocni ouă roșii cu toți ai mei. Respirația îi era rapidă și zgomotoasă. Ochii au căpătat străluciri stranii. La vederea celor dragi zîmbea larg și se încuraja: Eh, mă încearcă, dar jur, nu plec pînă nu aud "Hristos a înviat!". Apoi, facă-se voia lui Dumnezeu! Dar mai întîi să se facă puțin și voia mea. Și nici nu mai este mult, două săptămîni. Ce contează două săptămîni în comparație cu veșnicia? Vorbea greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în fîntînă, din greșeală? De data aceasta olteanul a luat-o în serios. Tremură, este alb la față precum varul. Se roagă. Tovarăși elevi, eu îs băiat de comitet, am glumit, o să vedeți că vă sînt ca un frate. Se jură, se afurisește, chiar plînge și... nu mai cade în fîntînă. După această întîmplare însă, ce sergent, dom'le! Ce libertate aveam și ce mult ne lăudam cu el, cu sergentul nostru. Celelalte plutoane făceau "tactica de infanterie", iar noi "cumpăram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care-l teroriza. Vin chiar acum de la Nélida. Se uită aia la un mucos ca tine? Din nou cleștele îl apucă de după ceafă și Alfaro aproape țipă. Să mor, lasă-mă să-ți spun. Ce să spui, mă? Că ai... Jur că am... Strînsoarea de ceafă dispare și Macias belește ochii cît cepele. Cum, mă, vrei să spui că tu, acum vii de la Nélida și tocmai ai... Da, jur. Pentru prima dată, eu știi, n-am mai... Mînca-te-ar viermii de prostănac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mor, lasă-mă să-ți spun. Ce să spui, mă? Că ai... Jur că am... Strînsoarea de ceafă dispare și Macias belește ochii cît cepele. Cum, mă, vrei să spui că tu, acum vii de la Nélida și tocmai ai... Da, jur. Pentru prima dată, eu știi, n-am mai... Mînca-te-ar viermii de prostănac! Cum, mă, fata aia s-a dat la un năpîrstoc ca tine?! S-a dat, jur! Ia spune, mă, cum s-a întîmplat? Era singură și eu stăteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să spui că tu, acum vii de la Nélida și tocmai ai... Da, jur. Pentru prima dată, eu știi, n-am mai... Mînca-te-ar viermii de prostănac! Cum, mă, fata aia s-a dat la un năpîrstoc ca tine?! S-a dat, jur! Ia spune, mă, cum s-a întîmplat? Era singură și eu stăteam pe patul ei. M-a tras peste ea, zău. Tremuram tot, nici nu știu bine ce-a fost. Mă, un dobitoc ca tine să strice o astfel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe locul reclamat, ispisocul de la Aron Vodă nu arăta lămurit locul până unde se întinde stăpânirea lor, iar jidovii au spus că ispisocul lor „l-au arsu un foc.” Mărturiile mahalagiilor fiind mincinoase, vodă a pus doi jidovi bătrâni să jure că ispisocul de cumpărătură al locului școlii a ars și „că au avut locul școalei hudiță pân-la Pod” (Podul Vechi). In urma jurământului, vodă a hotărât că atât mănăstirea cât și mahalagiii să dea câte patru palme de loc - în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
S-ar putea să fiu subiectiv. Tatăl meu și Gheorghe Țăruș, părintele Maricicăi (sau Vioricăi) erau prieteni buni, fiind și cam de aceeași vârstă. Îmi aduc aminte că, uneori, când se întâlneau la un pahar de vin, la noi, se jurau că nu se vor lăsa până nu vor deveni cuscri. În rolurile principale fiind eu și Maricica (sau Viorica, nu contează) Dar n-a fost să fie. Însă despre fetița aceea, a lui Țăruș am numai amintiri frumoase. Însă cu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
limită. Trebuie spus, pe de altă parte, că există anumite riscuri și de partea cea bună. Dacă statul totalitar condamnă libertatea la ecorșeu, statul de drept încurajează la somnolență. În condiții de confort deplin și de solidă protecție socială și juri dică, nu mai e foarte clar ce înseamnă demnitatea individuală. Ea diminuează ca anvergură, luând aspectul simplei decențe. În alte cazuri, apare nevoia unei potențări artificiale a conceptului: convingerea mea este că unele excese ale „corectitudinii politice“ sunt rezultatul unui
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
creștină. Parlamentul nostru - mai e nevoie s-o spun? - e ciuruit de vicii, derapaje și neputințe. Aș, zici dumneata, e intoxicat de însemne mistice. Parlamentarii vorbesc în bobote, sau dorm impenitent, din cauza câte unui crucifix, iar miniștrii sunt proști fiindcă jură pe Biblie. Musulmanii visează la semilună, evreii la candelabrul cu șapte brațe, ateii la portretul lui Lenin. Criză teribilă, monșer! Să ne trezim! Să ieșim la bă taie! Cu drepturile omului pe icoane călcând. N-o vom duce mai bine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a doua sentință (după cea a lui Valéry) vine de la Montaigne: Trăim sub această „probă“ de peste douăzeci de ani, dar mai ales în ultimii patru. Nu mai există interlocutori, ci doar „adepți“. Taberele de pe scenă sunt radicale, se excomunică reciproc, jură, cu ardoare, pe opțiunea proprie și se tăvălesc reciproc, pe viață și pe moarte, în dejecții. Băsescieni neostoiți și anti-băsescieni crânceni își arată colții cu enorme grimase de ferocitate, fac abuz de napalm, blesteme și bale. Nimeni nu cedează, nimeni
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
bărbierului. Rușine mie! De zgârcit ce sunt, n’am găsit altă soluție de supraviețuire În tranziție decât să-mi las barbă ca anahoreții. Sau ca Scaraoțchi; e vina lui, dacă-i fierbe’n smoală și pe bărbieri... Și așa, mă jur pe barba mea că n’am nici o vină pentru subiect; În schimb, „vinovatul“, prietenul Aurel Brumă, nu-și riscă barba pentru cele ce le spun eu, căci Își achită conștiincios cotizația la bărbier. Și-o permite căci, prieten cu toți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu pe al pesimistului Bacovia... Istoria a dat dreptate spiritului locului. În vremurile grele ale Războiului de Întregire, Iașii au devenit capitală deplină: Teatrul a devenit Parlament, Primăria Palat Regal, Piața Unirii Mecca românimii spre care alergau și În care jurau Înaintea plecării pe front, voluntarii ardeleni. Și tot Iașii, cot la cot cu Chișinăul, au opus ultima rezistență În fața tăvălugului rusesc, vopsit de astă dată În roșu... Laurii și sângele au facut cunoscuți Iașii lumii. Consecința? Doar Bucureștii se mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
răsună Glasul vitejesc clocotitor Care toate inimile adună Pentru un destin nemuritor El este goarna ce n-o auziți Și spune tuturor ce-i despărțiți Refren: Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri Oricât vom îndura jurăm să fie așa Căci tot ce-i românesc nu piere Și nici nu va pieri Românul știe să înfrunte ceasul greu El crede în dreptatea lui și-n Dumnezeu Când țara viața ne va cere Noi o vom dărui Când
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Orișice furtuni se vor zdrobii Luminând a neamului ursită Soarele din nou va răsării Români fiți gata când veți auzii Semnalul care vă va dezrobii Refren: Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri Oricât vom îndura jurăm să fie așa Căci tot ce-i românesc nu piere Și nici nu va pieri Românul știe să înfrunte ceasul greu El crede în dreptatea lui și-n Dumnezeu. De câte ori își aducea aminte bunica de vremurile acelea bune, emoțiile îi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
una din acestea : Nime-n lume nu se-nșală Ca fecioru cînd se nsoară. Prinde patru boi la car, Și-și aduce greu amar. Iar peste un an ori doi, Ar duce-amaru-napoi. L ar duce, dar nu se poate, C-a jurat până la moarte ! U iu, U iu iu ! Foaie verde bob de linte Descunună mă părinte, C-am fost tânăr, fără minte. - Nu te poci descununa, Până când nu-i număra, Iarba de pe cele lunci, Și frunza din nouă nuci, Pân-n
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
între femei. Paris n-a mai stat pe gânduri. A dat în lături puterea, înțelepciunea și-a ales numai plăcerea dăruită de dragoste. Luând mărul discordiei i l-a dat Afroditei din care cauză Hera și Atena au plecat supărate jurând să se răzbune nu numai pe Paris, ci pe întreg orașul Troia. N-a rămas decât Afrodita care l-a îndemnat pe Paris să meargă în Sparta, s-o răpească pe Elena de la soțul ei regele Menelau. Acest rege era
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
se elibereze din lanțurile în care îl ferecase Zeus, după câte îmi aduc aminte. Ai răbdare, că ajungem și acolo. Heracle se îndrepta spre Micena pentru ispășirea pedepsei. Euristeu, care era rege aici și care era sprijinit de Hera, îi jură acesteia că Heracle într-una din cele douăsprezece porunci pe care avea să le împlinească, va pieri negreșit. Nici n-a sosit bine voinicul în cetate și regele care se temea de el, știind că printr-un vicleșug al lui
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]