4,919 matches
-
a doua jumătate a secolului XIV-lea, târgul Ibașfalău se dezvoltă în suprafață și că populație, ajungând pe la 700 de locuitori. În 1496, domeniul Dumbrăveni este stăpânit de familiile Bethlen, Fejerdi și Apafi. Grigore Apafi, prefect al județului Dobâca și locțiitorul mareșalului curții lui Martinuzzi, guvernatorul Transilvaniei, cumpăra în 1552 toate moșiile existente în Dumbrăveni și construiește castelul feudal în formă de cetate. În 1562 are loc răscoală secuilor care, împreună cu iobagii români, atacă și avariază serios castelul cetate de aici
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
Academia de Nobili Ecclesiastici, a fost numit capelan al Federației Studenților Universitari Italieni (FUCI), o numire care avea să aibă un efect hotărâtor asupra relațiilor sale cu fondatorii Partidului Creștin Democrat de după al doilea război mondial. În 1937 este numit locțiitor pentru probleme obișnuite, pe lângă Cardinalul Pacelli, secretar de stat, și-l însoțește pe acesta la Budapesta, la Congresul Internațional Euharistic (în 1938). După ce Cardinalul Pacelli a fost ales ca Papa Pius al XII-lea în 1939, Montini este reconfirmat pe
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
Războiul de Treizeci de Ani) și a început să-și formeze un , în principal, în , în Antile și pe drumul spre Indii. Ludovic al XIV-lea a afirmat mai mult ca niciodată caracterul absolut al puterii sale: „Regele-Soare” se considera „locțiitor al lui Dumnezeu pe Pământ” și a ordonat construirea palatului de la Versailles, simbol al puterii sale. El s-a înconjurat de artiști și de savanți și a acționat pentru unitatea religioasă a regatului său, reluând și revocând edictul de la Nantes
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
școală militară a trupelor aeropurtate din orașul Riazani, Federația Rusă în 1992. În perioada iulie 1992 - ianuarie 1999, este ofițer al Batalionului cu Destinație Specială a Ministerului Apărării din Republică Moldova (comandant de pluton, comandant de companie, șef stat major, locțiitor comandant batalion). Din octombrie 2000 și până în decembrie 2002, este comandantul Batalionului 22 de menținere a păcii din cadrul Ministerului Apărării. Vitalie Marinuța a efectuat managementul tuturor aspectelor de activitate a unei organizații militare cu un personal de 450 persoane. Pregătirea
Vitalie Marinuța () [Corola-website/Science/317192_a_318521]
-
a fost resfințită la 18 decembrie 1956 de către protopopul Vasile Flondor și de preoții Constantin Bogdan din Iași, Ștefan Covalciuc din Lungani - Bogdănești și Alexandru Țurcanu, parohul local, în zilele arhipăstoririi PF Justinian Marina, patriarh al Bisericii ortodoxe Române și locțiitor de arhiepiscop al Iașilor și de mitropolit al Moldovei și Sucevei. Reparațiile efectuate în anul 1968 s-au efectuat de către meșteri tâmplari și tinichigii locali, ajutați de unii enoriași, și au urmărit aspectele de mai jos: Cheltuielile s-au ridicat
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
Berzescu, învățător din Slatina-Timiș, și agentul sanitar Gavrilă Miloș. În urma unui denunț, pe 3 februarie este percheziționat un sălaș de lângă Plugova, unde se găsesc arme și muniție, Securitatea suspectând că aparțineau grupului de partizani condus de comandorul Petre Domășneanu, fost locțiitor al lui Spiru Blănaru. În aceeași zi au fost arestate opt persoane bănuite de legături cu partizanii, printre care și Nicolae Târziu, învățător din Iablanița, care făcea parte din grupul lui Spiru Blănaru. Pe 4 februarie a fost arestat Ion
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
un manipul de hastati sau principes era format din 120 de soldați, iar un manipul de triarii avea un efectiv 60 de oameni. În scopuri administrative, manipulul era împărțit în două centurii conduse de un centurion, sprijinit de un "optio" (locțiitor), un "signifier" (purtătorul stindardului) și un "tesserarius" (comandantul gărzii). Alte unități noi, "rorarii, accensii" și "leves" reprezentau ceea ce odată fuseseră a treia, a patra și a cincea clasă în sistemul falangei. Tactica de luptă era următoarea: "hastat" provocau inamicul la
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
posterior. De asemenea, erau și 120 de cavaleriști, o legiune totalizând în jur de 5500 de soldați. Sub Augustus a fost numit un comandant permanent-legtus legionis (acesta era un senator care avea de obicei între 30 și 40 de ani). Locțiitorul de comandant era celălalt senator din unitate, tribunus laticalvius, ce avea în jur de 20 de ani.Al treilea la comandă era praefectus castrorum, prefectul taberei. Pilus reprezenta un alt nume pentru triarius. O centurie era formată din 80 de
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
1 august 1949, în urma absolvirii, între primii 10, a unui curs de patru luni la „Școala profesională a DGSP”, și a avut o ascensiune rapidă în cadrul fostei poliții politice comuniste, ocupând pe rând funcțiile de lucrător operativ (anchetator), șef Birou, locțiitor șef Serviciu. Demonstrând un zel și o duritate deosebită, căpitanul de atunci Gheorghe Enoiu este numit, în 1950, șef al Serviciului Anchete Penale din cadrul Direcției a VIII-a a Securității, funcție pe care o va ocupa până în 1960. Din această
Gheorghe Enoiu () [Corola-website/Science/319021_a_320350]
-
a devenit acordeonist al cercurilor de dansuri populare organizate de Gurit Kadman, una din deschizătoarele de drum ale acestui domeniu în Israel. În cadrul serviciului militar Nahum Heiman a servit în unitatea de divertisment a Tineretului militar agricol (Nahal) ca acordeonist locțiitor pe lângă colegul său originar din România, Dubi Zeltzer. Ca soldat combatant atât în serviciul regulat cât și cel în rezervă a făcut parte dintr-un comando de jeepuri cu care a luat parte la trei războaie, fiind rănit în toate
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
de aviație sportivă a fost înființat în Suceava un aeroclub teritorial, care a fost denumit inițial Aeroclubul „Șoimii Bucovinei”. Ulterior a primit denumirea de Aeroclubul „Grigore Baștan”, după numele generalului-maior Grigore Baștan (1922-1983), fost comandant al Trupelor de Parașutiști și locțiitor pentru Parașutiști al Comandantului Aviației Militare. Aeroclubul îi pregătea atât teoretic, cât și practic pe amatorii de parașutism, planorism, zbor cu balonul și zbor cu motor. Sediul aeroclubului este situat pe Strada Dragoș Vodă nr. 12, iar terenul de zbor
Turnul de parașutism din Suceava () [Corola-website/Science/316657_a_317986]
-
în județul Ilfov, primind la naștere numele Mihai Ilie. A fost elev la Școala nr. 6 a Direcției Generale a Securității Poporului (1950-1951), după care a fost înaintat la gradul de sublocotenent și numit în Direcția 1 Informații externe ca locțiitor șef birou (1951-1952). Este avansat locotenent în 1952 și numit șef al Serviciului 4 (Spionaj francez și Italian) în cadrul aceleiași direcții (1952-1953). În calitate de ofițer de securitate, a fost implicat, împreună cu consilierii sovietici ai KGB-ului, în fabricarea de dosare unor
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
spionaj în România. În anul 1953 este înaintat la gradul de locotenent-major și apoi, în același an, la cel de căpitan și transferat în Direcția a II-a - contraspionaj a Securității, mai întâi ca șef al Serviciului 4 (1953-1956), apoi locțiitor al șefului Direcției a II-a (1956-1957). Urmează în anii 1957-1958 un curs de specializare organizat la Moscova de Școala Superioară din cadrul Comitetului Securității Statului al URSS, absolvindu-l ca șef de grupă. Este înaintat la gradul de maior în
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
specializare organizat la Moscova de Școala Superioară din cadrul Comitetului Securității Statului al URSS, absolvindu-l ca șef de grupă. Este înaintat la gradul de maior în 1957 pe când se afla la Moscova. Se reîntoarce în România, reluându-și postul de locțiitor al șefului Direcției a II-a (1958-1960). Maiorul Mihai Ilie este transferat în 1960 în Direcția I - Informații Externe, lucrând pe posturile de locțiitor al șefului direcției operative (1960-1963), locțiitor al șefului direcției generale (1963-1969) și șef al grupului operativ
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
maior în 1957 pe când se afla la Moscova. Se reîntoarce în România, reluându-și postul de locțiitor al șefului Direcției a II-a (1958-1960). Maiorul Mihai Ilie este transferat în 1960 în Direcția I - Informații Externe, lucrând pe posturile de locțiitor al șefului direcției operative (1960-1963), locțiitor al șefului direcției generale (1963-1969) și șef al grupului operativ extern (1969-1971). Este înaintat la gradele de locotenent-colonel (1962), colonel (1964) și general-maior (1968). A răspuns de țările de limbă engleză și a coordonat
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
la Moscova. Se reîntoarce în România, reluându-și postul de locțiitor al șefului Direcției a II-a (1958-1960). Maiorul Mihai Ilie este transferat în 1960 în Direcția I - Informații Externe, lucrând pe posturile de locțiitor al șefului direcției operative (1960-1963), locțiitor al șefului direcției generale (1963-1969) și șef al grupului operativ extern (1969-1971). Este înaintat la gradele de locotenent-colonel (1962), colonel (1964) și general-maior (1968). A răspuns de țările de limbă engleză și a coordonat toate operațiunile importante împotriva SUA și
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
Vâlcea, unde au fost preluați de celula comunistă din acel județ. A fost ales ca membru supleant al CC al PCR. După război, Mihail Roșianu a îndeplinit funcțiile de președinte al Societății Române de Radiodifuziune (martie 1952 - februarie 1954) și locțiitor de ministru al culturii (octombrie 1953 - februarie 1954). A fost trimis apoi ca ambasador în R.P. Bulgaria și în R.P. Ungară. În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".
Mihail Roșianu () [Corola-website/Science/320172_a_321501]
-
păstoririi preotului paroh Gheorghe Roșu, au fost efectuate lucrări de reparații la biserică, care s-au întins pe durata a opt ani (1937-1945). După finalizarea acestora, lăcașul de cult a fost resfințit la 28 octombrie 1945 de arhiereul Emilian Antal, locțiitor de mitropolit al Bucovinei. În anii '60 ai secolului al XX-lea, peste acoperișul inițial din șindrilă a fost așezată o învelitoare din tablă galvanizată. O nouă serie de reparații capitale au fost începute în februarie 1979, în timpul păstoririi preotului
Biserica de lemn din Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/320320_a_321649]
-
recunoscută și de către Universitatea Săsească din Sibiu. Se întoarce în orașul natal unde preferă să nu lucreze ca avocat ci este angajat ca secretar onorific al magistrului orășenesc și de scaun. În 1848 se duce la Dieta de la Cluj ca locțiitor al reprezentantului scaunului sighișorean Karl Gooß (cel Bătrân). Împreună cu acesta din urmă, cu reprezentantul orașului Sighișoara și cu viitorul episcop evanghelic al Transilvaniei, Georg Daniel Teutsch, se declară de acord pentru o unire condiționată a Transilvaniei de Regatul Ungar, și
Josef Gull () [Corola-website/Science/320322_a_321651]
-
Română la Congresul Internațional al ”Alianței pentru înfrățirea popoarelor prin Biserică”, desfășurat la Faris Bad-Larvik (Norvegia). Aici episcopul orădean a susținut o comunicare despre minoritățile din România. Între 1 aprilie 1940 și 25 martie 1941, episcopul Nicolae Popoviciu devine și locțiitor al scaunului Episcopiei de Timișoara, atunci reînființată. În această calitate a organizat-o și înzestrat-o chiar din fonduri personale. Printre altele, lui i se datorează reședința episcopală și o clădire pentru Consiliul Eparhial, în centrul orașului Timișoara. Ocuparea Ardealului
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
construit o biserică pe terenul grădinii lor din Hârlău, biserica fiind sfințită la data de 2 octombrie 1905. Ei au avut 16 copii, dintre care doi au devenit preoți romano-catolici: Gheorghe Petz (1894-1974) - fost paroh la Butea și ordinarius substitutus (locțiitor de episcop) al Diecezei Romano-Catolice de Iași (25 mai - 15 noiembrie 1950) și Anton Petz (1909-1978) - fost paroh la Răchiteni și Iugani. În perioada interbelică, comunitatea catolică din Hârlău crește treptat ca urmare a stabilirii aici a unor muncitori germani
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Hârlău () [Corola-website/Science/320688_a_322017]
-
un manipul de hastati sau principes era format din 120 de soldați, iar un manipul de triarii avea un efectiv 60 de oameni. În scopuri administrative, manipulul era împărțit în două centurii conduse de un centurion, sprijinit de un "optio" (locțiitor), un "signifier" (purtătorul stindardului) și un "tesserarius" (comandantul gărzii). Alte unități noi, "rorarii, accensii" și "leves" reprezentau ceea ce odată fuseseră a treia, a patra și a cincea clasă în sistemul falangei. Tactica de luptă era următoarea: "hastat" provocau inamicul la
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
Moldovei, dintre râurile Prut și Nistru, a fost anexată de către Imperiul Rus. Noua provincie s-a numit Basarabia. Basarabia a rămas în componența Imperiului Rus până în 1918. Din 1907 la Bălți a activat Ion Pelivan, fiind numit în postura de locțiitor, apoi și de judecător . În scurt timp, el adună un mare grup de luptători pentru libertatea ținutului natal: Porfirie Fală, Dumitru Vrabie, Nicolae Stamati, Emanoil Catelly, Nicolae Borcea, Simion Murafa, Ion Buzdugan etc. Sub influența acestui grup cu sentimente naționale
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
politice. Din 1940, se refugiază la Moscova și contribuie prin versurile lui la difuzarea sloganurilor bolșevice antiromânești. Stabilit din 1944 la Chișinău, era considerat unul dintre scriitorii activiști de seamă din Republica Moldova. A fost președinte al Uniunii Scriitorilor (1945-1946,1955-1958), locțiitor al președintelui Sovietului Miniștrilor (1947-1951), redactor-șef al revistei „Nistru" (1966-1971). A fost distins cu Premiul de Stat al Moldovei (1966), cu titlul de Erou al Muncii Socialiste (1979) și de Scriitor al Poporului (1982). Bucov a colaborat la reviste
Emilian Bucov () [Corola-website/Science/321675_a_323004]
-
și coroana erau cele trei atribute heraldice ale Domnitorului Țării Moldovei, care întruchipau puterea lui suverană supremă militară și laică în stat. Conform tradiției, Junii Brașoveni sunt conduși de un "vătaf" care, ca atribut de conducător, poartă un buzdugan mare. Locțiitorii săi, denumiți "armași", dețin buzdugane mai mici decât ale vătafului. Odinioară, aceștia practicau aruncarea buzduganului ca probă a puterii și a virilității. În cadrul basmelor, adesea apare un buzdugan pe care zmeul îl aruncă de departe spre casa sa, buzduganul lovind
Buzdugan (armă) () [Corola-website/Science/320854_a_322183]