5,029 matches
-
mici comunități din estul Americii de Nord găsesc în pădure un om gol, cu un inel de aur pe un deget, care nu e capabil decât să se miște precum un copil de un an și are ochii asemănători celor de pisică. Localnicii îl primesc în mijlocul lor și-i dau numele Falk, educându-l și învățându-l despre Pământ, despre un canon sfânt (nimic altceva decât cartea de bază a daoismului, Daodejing), precum și despre natura maleficilor invadatori shing. După șase ani, conducătorul comunității
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
în orașul Babadag împreună cu armata sa, pe data de [[17]] [[august]] [[1538]], că găsește mormântul lui Saltuk Baba, făcându-i astfel o vizită. În aceeași scriere se spune că sultanul a mers la pescuit în apropiere de Babadağ și că localnicii i-au fost alături, ajutându-l. Mormântul lui Sarı Saltuk Baba a fost găsit în urma unui vis. Potrivit lui [[Evliya Çelebi]], sultanul otoman [[Baiazid al II-lea]] -cel care are acest vis- ajunge în Babadağ în vremea expedițiilor în [[Chilia]] și
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
aproape goi și duc o viață austeră. Din iubire pentru mormânt, sunt primitori cu străinii. Lângă acest mormânt se află Ulu Geamia, azi dispărută, care devenise cu timpul loc de [[pelerinaj]], cultul său fiind totuși puternic influențat de credințele creștine. Localnicii știu că Sarî Saltuk a fost un emisar al [[Imperiul Bizantin|Imperiului Bizantin]], care a apărat hotarele Bizanțului în partea de nord, și că după legende, mormântul său se află în Babadag, acum pe strada [[Măcin]], și că datorită contribuției
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
și-au intensificat incursiunile pe teritoriul musulman fără încetare. Simțind faptul că dinastia almohadă nu a fost capabil să-i protejeze, revolte populare au izbucnit pe întreg teritoriul andalus. Oraș după oraș, guvernatorii afiliați dinastiei andaluze vor fi înlocuiți de localnici cu mâna de fier. Un conducător murcian, Muhammad ibn Yusuf ibn Hud al-Judhami, care pretindea că făcea parte din dinastia Banu Hud, dinastie care guvernase odată în vechiul oraș Taifa de Saragossa, s-a impus ca figură centrală a acestor
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
oameni Cartea celor doi jurnaliști este, de fapt, o carte cu oameni și despre oameni. O carte vie, care destructurează stereotipuri negative referitoare la Balcani și care ne îndeamnă la cunoașterea acestei părți de lume unde nu ești respins de localnici, ci considerat unul de-al lor și unde poți fi fericit. „Am aflat care-i treaba cu fericirea, pentru toate ființele care ne-au apărut în cale. Câteodată, fericirea sălășluiește într-un colț umbrit de Muntenegru. Alteori, ea călătorește ca
Apariție editorială - „Sălbaticul din Balcani" by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101239_a_102531]
-
cel care a trăit în vecinătatea lui Claude Monet. Lucrarea Trei surori, înfățișând tinere la plimbare în golful Balcic, a fost evaluată de specialiștii AraArt la prețul de 7.000 euro. Fascinația lui Iosif Iser pentru frumusețea Dobrogei și a localnicilor, sursă de inspirație care a generat timp de patru decenii unul dintre ciclurile tematice preferate de acesta, se remarcă și în lucrarea Tătăroaică cu mandolină, evaluată la prețul de pornire de 5.000 euro. Dar căldura și sensibilitatea nu sunt
Farmecul feminin celebrat de AraArt în licitația de Mărțișor by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101383_a_102675]
-
specie de șoarece endemic pentru țara noastră; Pești: mreană vânătă ("Barbus meridionalis"), zglăvoacă ("Cottus gobio"), porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"), chiscar de râu ("Eudontomyzon mariae"), precum și "Romanichthys valsanicola", o specie de pește unică în lume, cunoscută de localnici sub denumirea populară de asprete; Amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"); Nevertebrate: croitorul cenușiu al stejarului ("Morimus funereus"), rădașcă ("Lucanus cervus"), gândacul sihastru ("Osmoderma eremita"), un cărăbuș din specia "Carabus variolosus", cosașul de munte
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
de insecte acvatice. Depune icrele pe pietre, în a doua jumătate a lunii mai. O femelă depune aproximativ 120-150 de icre pe sezon. Nu are valoare economică. Specia este cunoscută sub denumirile populare de "asprete", "popete" sau "sforete," date de localnicii din satul Galeșu, de pe valea Vâlsanului. Numele științific de "Romanichthys valsanicola" este format din "Romanichthys", care provine din neolatinul "romani", "romanicus" = românesc + grecescul "ichthys" = pește și "valsanicola" o latinizare a numelui râului Vâlsan. Denumirea științifică a speciei se traduce ca
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
în condiții de mediu pe cât posibil identice cu cele din râul Vâlsan, nu au ajuns la maturitate sexuală. Aspretele are carnea gustoasă și apreciată, dar nu prezintă importanță economică, deoarece este un pește foarte rar. Este consumat ocazional numai de localnici. Este monument al naturii și o specie de importanță ihtiofaunistică deosebită (un endemic românesc rar). Fiind un pește foarte rar, valoarea sa științifică și muzeologică este excepțională, depășind cu mult valoarea alimentară. Specimenele se află în diferite colecții din muzeele
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
colecții din muzeele din România sau din alte țări (New York, Washington, Chicago, New Orleans, Londra, Paris, Leiden, Moscova, Praga, Budapesta, Bratislava, Hanoi, Ulaanbaatar etc.) Specia nu are nici o importanță în pescuitul sportiv și profesional. În trecut era pescuit ocazional de localnici și de braconieri prin mijloace ilegale. Aspretele ("Romanichthys valsanicola") este un pește teleostean care aparține familiei percidelor. El este singurul reprezentant al genului "Romanichthys" și este înrudit îndeaproape cu genul "Zingel". Clasificarea percidelor propusă de Bruce B. Collette și Petru
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
insecte cu care se hrănește aspretele în aval de lacul de acumulare Vâlsan: efemeroptere (în special a "Rhithrogena semicolorata", mai multor specii de "Baetis"), chironomide, trihoptere; pescuitul ilegal; intensificarea extracției de piatră și a bolovanilor ca material de construcții de către localnici din albia râului Vâlsan; depozitarea pe malul râului a unor mari cantități de steril, care pot să cadă în apă; eșecul reproducerii aspretelui în captivitate. Măsuri de protecție necesare: asigurarea unui debit optim permanent văii Vâlsanului și controlul calității apei
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
de cenușă peste împrejurimi. În versantul Muntelui Pelée s-a format un nou vulcan, iar în craterul acestuia s-a acumulat un lac ale cărui ape aveau un conținut mare de sulf. Intensitatea vulcanică a devenit tot mai amenințătoare pentru localnici, astfel că mulți dintre ei și-au împachetat lucrurile și au părăsit orașul. Ca urmare a agitației telurice datorită vulcanului, un alt vulcan din cadrul aceluiași arhipelag, La Soufrière din insula Sf. Vincențiu s-a reactivat și el. Erupția acestui vulcan
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
comerț și servicii, industrie ușoară și transport. Districtul include de asemenea orașul Stavern (cu o populație de 5.000 de locuitori) și satele Nevlunghavn, Helgeroa, Kvelde, Hvarnes și Tjølling. Principalele repere geografice sunt lacul Farris și râul Numedalslågen, numit de localnici "Lågen", care se sfârșește în Larvik, la est de oraș. Alte rezervoare de apă sunt lacurile Eikeren, Farris, Goksjø și Hallevatnet. Larvik este cunoscut și pentru izvoarele sale naturale de ape minerale "Farriskildene", care sunt exploatate comercial sub numele de
Larvik () [Corola-website/Science/328506_a_329835]
-
mai important templu din complex, ce are un turn din cărămidă. O erupție vulcanică din anul 1963 a ucis aproximativ 1.700 de persoane. Cu toate acestea, lavă a ocolit cu doar câțiva metri templul, acesta rămânând în afara oricărui pericol. Localnicii privesc acest incident că pe un miracol și un semn trimis de la zei pentru a-i face pe oameni să-și amintească de puterea lor. Anual, la Pură Besakih au loc cel putin 70 de festivaluri, deoarece fiecare dintre cele
Pura Besakih () [Corola-website/Science/336462_a_337791]
-
temple din complex are cel putin 2-3 festivaluri. Acest ciclu se bazează pe calendarul balinez "Pawukon" ce are 210 zile. În anul 2013, templul a fost vizitat de aproximativ 84.368 de persoane din afara insulei și de 24.853 de localnici.
Pura Besakih () [Corola-website/Science/336462_a_337791]
-
la Ginta, pe care o țin sub ocupație timp de zece zile, înainte de a se retrage. Pe 24 septembrie 1944 se dau lupte timp de câteva ore pe ulițele satului, după care honvezii se retrag. Trupele române realizează represalii la adresa localnicilor, executând 41 de persoane, maltratând alte persoane, jefuind avutul sătenilor și incendiind casa parohială a bisericii reformate ce a ars până la temelie; arhiva parohiei și averea familiei pastorului au fost distruse. Autoritățile comuniste instalate ulterior l-au acuzat pe pastorul
Ferenc Boros (pastor) () [Corola-website/Science/336493_a_337822]
-
insulei. S-a crezut că aceste pasaje erau scări vechi care duceau la palatul împăratului Tiberius. Cu toate acestea, pasajele sunt treceri naturale înguste care se înfundă mai încolo. În cursul secolului al XVIII-lea, grota a fost cunoscută de localnici sub numele de "Gradola", după numele locului de acostare aflat în apropiere. Ea era evitată de localnici și de marinari, deoarece se credea că acolo se aflau vrăjitoare și monștri. Grota a fost apoi „redescoperită” de către public în 1826, cu
Grota Albastră (Capri) () [Corola-website/Science/336507_a_337836]
-
toate acestea, pasajele sunt treceri naturale înguste care se înfundă mai încolo. În cursul secolului al XVIII-lea, grota a fost cunoscută de localnici sub numele de "Gradola", după numele locului de acostare aflat în apropiere. Ea era evitată de localnici și de marinari, deoarece se credea că acolo se aflau vrăjitoare și monștri. Grota a fost apoi „redescoperită” de către public în 1826, cu ocazia vizitei scriitorului german August Kopisch și a pictorului Ernst Fries, care au fost duși în grotă
Grota Albastră (Capri) () [Corola-website/Science/336507_a_337836]
-
din laguna Veneției, ea este puternic înclinată; acest înclinare nu prezintă un risc deosebit, dar este totuși monitorizată constant. Există, de asemenea, un mic zid clopotnița (campanile a vela) în stil gotic, vizibil din Campo Sânto Stefano. Multiplele conflicte cu localnicii i-au determinat pe călugări să realizeze o orientare particulară a clădirii, care are partea să laterală și nu fațadă în Campo Sânto Stefano. Din același motiv absida bisericii este construită pe un pod sub care trece Rio del Santissimo
Biserica Sfântul Ștefan din Veneția () [Corola-website/Science/333449_a_334778]
-
urmărirea lui, în timp ce Ashby și Almonde au continuat să urmărească îndeaproape grupul lui Pannetier. Pentru a scăpa de flota aliată care îl urmărea, Panntier a ales să treacă prin hazardoasa Radă Alderney; a fost ajutat în această manevră de un localnic pe care l-a găsit în echipajul său, Hervé Riel, care a acționat ca pilot când piloții săi nu mai știau ce să facă. Almonde și Ashby nu au încercat să îl urmărească și au fost mai târziu criticați de
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
slugi boierești, cârpaci ce țeseau cu tejghele pe uliți, precupeți. "Muntenimea de Mijloc" era tăiată de două axe principale: "Șleahul Botoșanilor" (actuala stradă Lascăr Catargiu) și "Ulița Podul Verde", „pavată” cu bușteni de stejar (actualul Bulevard Carol I - numit de localnici Bulevardul Copou). În jurul anului 1680, în apropiere de Biserica Banu, meșteșugarii și negustorii mahalalei "Muntenimea de Sus" au construit o biserică din piatră și cărămidă, cu hramul „Sf. Parascheva”. Documentele vremii atestă că în a doua jumătate a sec. al
Muntenimea Iașilor () [Corola-website/Science/333551_a_334880]
-
până când ei ajung la aproximativ 10 cm. Țiparul electric figurează ca specie neamenințată (LC) pe listă roșie a IUCN. Este comun în arealul lui, dar în densități mici. Țiparul electric are o importanța economică redusă. El este consumat uneori de către localnicii din bazinul Amazonului, totuși el este evitat din cauza șocurilor electrice care pot fi emise până la opt ore după moartea lui. Deși nu are nici o importanța economică, țiparul electric a fost pentru mai mulți ani o sursă constantă în studiile experimentale
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
românești în Dobrogea și cu afluxul de locuitori români veniți din restul țării, graiul dician s-a contopit cu cel muntenesc și în final cu româna literară „ausbau” în decursul secolelor XIX și XX. Denumirea de dician este tradițională pentru localnicii români dobrogeni dinainte de 1878, dar nu se știe cert de unde se trage; Vasile Pârvan și George Vâlsan au presupus că etimologia ar putea fi numele cetății Vicina, menționată în sursele medievale și sediu al perihoretului (περιχωρήτης) Iachint de Vicina (primul
Graiul dician () [Corola-website/Science/330499_a_331828]
-
a apărut o oaie care l-a întrebat dacă poate să intre în el; a acceptat, știind că este doar un vis. În nordul Chinei și în Mongolia nu era ceva neobișnuit că o oaie să intre în cineva, dimpotrivă localnicii considerau că este un semn al binecuvântării zeilor. Maestru este convins că el a trezit oaia, care dormea de secole în acea peșteră, si ca aceasta s-a folosit de dânsul ca mijloc de transport. După ce a fost părăsit de
În căutarea oii fantastice () [Corola-website/Science/330495_a_331824]
-
următoarele monumente: Localitatea Șaroș pe Târnave datează din vechi timpuri, fiind atestată documentar încă din 1282. În prima jumătate a secolului XIV este planificată și construită biserica gotică cu trei nave. În secolul următor hoardele turcești distrug satul și biserica. Localnicii reconstruiesc și fortifică biserica dotată acum cu o singură navă și având formă de cruce. Construcția este finalizată în anul 1422 și este sfințită de un trimis al papei de la Roma, primind hramul Sf. Elena și Sf. Nicolae. În 1483
Biserica fortificată din Șaroș pe Târnave () [Corola-website/Science/331076_a_332405]