5,961 matches
-
epocă de glorie a clubului, în care s-a cristalizat faimoasa „echipă de aur”, care uneori era aceeași cu Echipa națională de fotbal a României. Steaua de astăzi a câștigat primul său titlu de campioană în 1951, sub bagheta fostului locotenent din vremurile nașterii echipei, Gheorghe Popescu I. Din acel an și până în ediția 1960-61, CCA a mai cucerit încă 5 titluri de campioană. Cu numele de „CCA”, echipa a intrat în „lumea bună” a fotbalului românesc, câștigând Campionatul României de
FC Steaua București () [Corola-website/Science/298507_a_299836]
-
Rambouillet de La Sablière (care ulterior s-a căsătorit cu Marguerite Hessein, viitoarea protectoare a lui La Fontaine). În 1647 tatăl său îi aranjează o căsătorie de conveniență cu Marie Héricart, în vârstă de doar 14 ani, fiica lui Louis Héricart, „locotenent civil și penal” al domeniului La Ferté-Milon. Tânăra soție a adus o zestre de 20.000 de livre. Contractul de căsătorie a fost semnat în acest oraș (în apropiere de Chateau-Thierry) la 10 noiembrie 1647. Jean de La Fontaine și soția
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
1938, Câmpulung Moldovenesc) a fost un general român, membru corespondent al Academiei Române. A urmat școala primară și Liceul Național la Iași, apoi Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București (1884-1886) și Școala Militară Politehnică din Paris (1886-1888). Ca tânăr locotenent, a activat ca stagiar la Observatorul Astronomic de la Mont Souris; în anul 1889 și-a luat licența în matematică la Sorbona, urmând apoi Școala de Aplicație și Geniu de la Fontainbleau (1890-1892). a avut o carieră militară de excepție, fiind șef
Scarlat Panaitescu () [Corola-website/Science/307092_a_308421]
-
absolventă a școlii secundare „Reuniunea Femeilor Române” de la Iași, moare la 52 sau 53 de ani, lăsând în urmă șapte copii, toți cu studii superioare. Tatăl său, profesor de liceu la Botoșani, a luptat pe front în Primul Război Mondial. Locotenent, comandant de companie, a fost recunoscut pentru faptele sale de eroism, devenind cavaler al ordinului „Mihai Viteazul“. Moare la Botoșani, după ce îndură sărăcia vremii și mai ales moartea soției. Ca în orice familie, tradiția de profesor trebuia urmată de unul
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
comandanții apărării Moscovei și Marele Stat Major evacuat. În memoriile sale, Nikita Hrușciov la descris pe Vasilevski ca pe un "specialist capabil" chiar în primele stadii ale războiului. Pe 28 octombrie 1941, Vasilevski a fost avansat la gradul de general locotenent. Bătălia de la Moscova a fost o perioadă foarte dificilă din viața lui Vasilevsiki, cu Wehrmachtul la porțile capitalei. După cum își amintea mai târziu, ziua sa de muncă se termina deseori la 4 dimineața. Mai mult chiar, după îmbolnăvirea mareșalului Șapoșnikov
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
18 ani de închisoare pentru implicarea sa în mineriadele din anul 1991. Acest lucru a determinat un nou marș rapid al minerilor spre București. De această dată, forțele speciale au intervenit și au împrăștiat minerii la Stoenești, Olt. Cozma și locotenenții săi au fost capturați de către poliție. Miron Cozma a fost dus la închisoarea Rahova pentru a își ispăși pedeapsă. Miron Cozma este un personaj foarte controversat, atât în interiorul Văii Jiului, cât și în afara acesteia. Miron Cozma este considerat de unii
Miron Cozma () [Corola-website/Science/308510_a_309839]
-
originar din Texas, unde s-a născut în 1892. A avut o copilarie nefericită, de care a fugit retrăgându-se în studii legate de ingineria electrică. După serviciul militar din Franța, din timpul primului Război Mondial, în care a fost locotenent al serviciilor de aprovizionare, John Nash Senior a predat ingineria electrică la Universitatea din Texas timp de un an, înainte de a se angaja la Compania Appalachian Power, în Bluefield, West Virginia. Nash Senior s-a căsătorit la data de 6
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
într-adevăr, în cele din urmă, ei au fost cooptați într-un regiment nou înființat, nr.38 de Pușcași ai Regelui (Royal Fusiliers). Jabotinski însuși a urmat un curs de sergenți și a ajuns să fie promovat la rangul de locotenent înainte de a fi trimis în august 1917 pe frontul din Palestina. }n 1917 guvernul britanic a acceptat formarea in total a trei regimente evreiesti, care vor fi cunoscute ca Legiunea evreiască (Jewish Legion). Ele au luat parte la luptele din
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
La orfelinat a venit de această dată pe lângă Tamara Lesnic-Răscoală - șefa Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului din sectorul Buiucani, Natalia Teșu - jurist la Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului din sectorul Buiucani, Cristina Burjacovschi - psiholog al aceleiași Direcții și Dorina Sârbu - locotenent de poliție, inspector pe probleme de minori și moravuri al sectorului Buiucani . De asemenea, Sfinția Sa face tot posibilul ca să-i mângâie pe copilașii rămași, din diferite motive, fără căldura părintească. Astfel, în ziua de Paști le-a adus copilașilor o
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
Yoshijiro Umezu, șeful Marelui Stat Major, "din ordinul și în numele Cartierului general imperial japonez " la ora 9:04. După aceasta au semant generalul american Douglas MacArthur, comandantul aliat suprem pe teatrul de luptă din Pacific. Au semnat ca martori generalul locotenent american Jonathan Mayhew Wainwright IV (care capitulase în Filipine) și generalul locotenent britanic Arthur Percival, (care capitulase în fața japonezilor în Singapore). Ultimii doi au primit ca suvenir câte unul dintre cele trei stilouri cu care a fost semnat actul capitulării
Actul capitulării Japoniei () [Corola-website/Science/308741_a_310070]
-
imperial japonez " la ora 9:04. După aceasta au semant generalul american Douglas MacArthur, comandantul aliat suprem pe teatrul de luptă din Pacific. Au semnat ca martori generalul locotenent american Jonathan Mayhew Wainwright IV (care capitulase în Filipine) și generalul locotenent britanic Arthur Percival, (care capitulase în fața japonezilor în Singapore). Ultimii doi au primit ca suvenir câte unul dintre cele trei stilouri cu care a fost semnat actul capitulării. Un al treile stilou se păstrează în muzeul Academiei militare americane West
Actul capitulării Japoniei () [Corola-website/Science/308741_a_310070]
-
oberst Berthold. După ce trece de lungi verificări și de tot felul de șicane psihologice, acestuia îi este recunoscută identitatea, respectiv titlul de baron moștenit de la "tatăl său", Siegfried von Goldring, și îi sunt întocmite actele germane, primind și gradul de locotenent ("Leutnant") în Wermacht. Ademenit de averea imensă moștenită de către tânărul baron, oberst Berthold îl infiază pe Heinrich, plănuind să-l însoare pe acesta cu unica sa fiică, Lorrchen Berthold, adaugând astfel averea baronului la propria-i avere. Sub înalta protecție
Singur printre dușmani () [Corola-website/Science/308743_a_310072]
-
mutat cu familia sa la Kassel, unde tatăl său era profesor la liceul de arte aplicate . A urmat școală în Kassel și a început să studieze chimia la Universitatea din Tübingen 1916. El a fost elaborat și a devenit un locotenent în cavalerie de Hesse-Kassel (sau de Hesse-Cassel). După ce a fost un prizonier de război al englezilor din 1918 până în 1919 reluarea studiilor sale de chimie a fost complicată, datorită universităților supraaglomerate. Printr-un motiv direct la Karl von Auwers, care
Georg Wittig () [Corola-website/Science/308767_a_310096]
-
de bronz) la Jocurile Olimpice de Vară de la Paris din anul 1924, călărețu-lui Henri Rang i-a revenit cinstea de a fi cel dintâi sportiv român medaliat cu argint la Jocurile Olimpice. În anul 1936, concurând cu echipa hipică a Armatei Române, locotenentul Henri Rang și frumosul său cal Delfis au fost câștigători a numeroase concursuri interne și internaționale din cadrul Ligii Națiunilor. În anul 1937, la concursul de echitație organizat la Londra, cu prilejul încoronării regelui George al VI-lea, călărețul român a
Henri Rang () [Corola-website/Science/308079_a_309408]
-
Andronic Siminel, din ridicat el însuși dintr-o familie de răzeși moldoveni împământeniți în Alcedarii Orheiului. A avut un frate, Vladimir, sublocotenent de husari, asasinat de bolșevici, în 1917, pe podul de peste Nistru (regiunea Rezina) și un văr, Petre Siminel, locotenent de artilerie, participant la istorica adunare a Sfatului Țării. Urmând dorința tatălui său, Victor se înscrie la studii, în anul 1914, la Seminarul Teologic din Chișinău. Însă, după izbucnirea revoluției bolșevice în anul 1917, este încorporat ca elev al Școlii
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
avansat la gradul de sublocotenent al armatei țariste și este repartizat în Regimentul 116 Infanterie, cu care pleacă pe frontul Kareliei. Este grav rănit pe front, fiind evacuat într-un spital de campanie. După refacere, este avansat la gradul de locotenent și decorat cu Ordinul „Sfânta Ana”, fiind trimis din nou pe front, unde este rănit pentru a doua oară. Este decorat cu Ordinul "Sfântul Stanislav". Ieșit din spital, el se înrolează în una din cele 16 cete de ostași moldoveni
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
Stanislav". Ieșit din spital, el se înrolează în una din cele 16 cete de ostași moldoveni (care vor constitui nucleul viitoarei Armate Basarabene), înființate cu aprobarea generalului Șcerbacev, adjunctul comandantului suprem al armatei ruse. La data de 27 martie 1918, locotenentul Victor Siminel din Regimentul 1 Husari participă în Sfatul Țării, la Chișinău, unde avea să se hotărască Unirea Basarabiei cu România. După Unirea Basarabiei cu România, unitățile armatei basarabene și moldovenești sunt înglobate în Armata Română, Regimentul 1 Husari fiind
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
Fiilor de Militari din Iași. La 1 iulie 1907, a absolvit Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din Dealul Spirii, ca șef al celei de-a 50-a promoții, fiind înaintat la gradul de sublocotenent. După trei ani era avansat locotenent, apoi căpitan (în 1915) și maior (1 aprilie 1917). În perioada primului război mondial, ofițerul Gabriel Marinescu din Regimentul 2 Vânători a luptat în linia întâi în funcția de comandant de batalion. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul" (cea
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
Apărării (martie 1940 - aprilie 1942), fiind apoi numit ca locțiitor al comandantului Regimentului 27 de infanterie Dorobanți. În noiembrie 1942, locotenent-colonelul Iacob Teclu a fost luat prizonier de război de către sovietici. Împreună cu un grup de ofițeri superiori români (între care locotenent coloneii - ulterior generalii - Nicolae Cambrea și Floca Arhip) și cu sprijinul activ al comuniștilor români refugiați în U.R.S.S, el a participat la constituirea oficială, la 15 noiembrie 1943, a Diviziei de voluntari "Tudor Vladimirescu". Iacob Teclu a fost
Iacob Teclu () [Corola-website/Science/307500_a_308829]
-
din București (1918-1920). În anul 1924 a absolvit cursul de perfecționare a locotenent-coloneilor, în România și în Franța. Și-a început cariera militară cu gradul de sublocotenent de geniu, în anul 1907. A fost avansat, în 1909, la gradul de locotenent, apoi căpitan (1915), maior (1917), locotenent-colonel (1922), colonel (la excepțional, în 1925), general de brigadă (1935), general de divizie (1938). După cel de al doilea război balcanic (1913) Grigore Georgescu a fost promovat la Marele Stat Major, aducându-și aportul
Grigore Georgescu () [Corola-website/Science/307485_a_308814]
-
a parcurs-o, de la sublocotenent până la gradul de general prin puterile lui, fără a fi ajutat de cineva din afară. După absolvirea studiilor militare la Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (1909-1911), a devenit sublocotenent în 1911, apoi locotenent în 1914. Cu acest rang a luptat la intrarea României în Primul Război Mondial. În anul 1917 a fost avansat la gradul de căpitan și comandant de baterie tunuri de câmp. Și-a terminat educația militară la Școala Superioară de
Ioan Arbore () [Corola-website/Science/307486_a_308815]
-
României în Primul Război Mondial intrase în grațiile prințului Carol, care l-a și cununat, la 5 iunie 1916, când s-a căsătorit cu domnișoara Natalia Urseanu. La intrarea României în război era comandantul Companiei I Cicliști având gradul de locotenent, apoi căpitan. Urmează Școala Superioară de Război din Paris (1921-1923), la absolvirea căreia, generalul de divizie Debeney, comandantul școlii, îl caracteriza astfel: Ofițer bine dotat, inteligent, vioi, sclipitor, cu multă judecată și ușurință în a judeca. Lucrări foarte îngrijite, bine
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
Major al Forțelor Aeriene Române (2007-2009). s-a născut la data de 5 mai 1952, în comuna Dițești (județul Prahova). A absolvit Școală Militară de Ofițeri de Aviație, specialitatea piloți în anul 1974, fiind avansat la absolvire la gradul de locotenent. Între anii 1974-1981, a fost pilot, pilot șef și comandant de patrulă la Regimentul 57 Aviație Vânătoare. În această perioadă, a fost înaintat la gradele de locotenent major (1977) și căpitan (1981). Între anii 1981-1983 a urmat cursurile Academiei de
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
Aviație, specialitatea piloți în anul 1974, fiind avansat la absolvire la gradul de locotenent. Între anii 1974-1981, a fost pilot, pilot șef și comandant de patrulă la Regimentul 57 Aviație Vânătoare. În această perioadă, a fost înaintat la gradele de locotenent major (1977) și căpitan (1981). Între anii 1981-1983 a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Militare, secția aviație și apărare antiaeriana. După o perioadă de un an în care a revenit comandant de patrulă la Regimentul 57 Aviație, căpitanul Croitoru
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
un curs de limbă engleză în Canada (2002), un curs pentru pregătirea personalului didactic la București (2006) și un curs de nivel inalt cu tema "Securitate și buna guvernare" organizat de Colegiul Național de Apărare (2006). Avansat la gradul de locotenent colonel în anul 1990, Constantin Croitoru a devenit instructor de zbor la Comandamentul Aviației Militare (1990-1993) și apoi ofițer 1 birou pregătire metodica la Statul Major al Aviației și Apărării Antiaeriene (1993-1994). În anul 1994 este înaintat la gradul de
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]