5,756 matches
-
au acordat. - Pentru cineva care susține că nu-i pasă de omenire mai mult decît de un rahat, Îți plîngi de milă cam prea tare, Îi atrase atenția Niña Carmen. Sau poate Încerci să te justifici? O privi cu o mînie prost mascată sau poate chiar cu dispreț: - Nu. N-am nevoie să mă justific, răspunse. Și cu atît mai puțin față de tine, care nu ai nici o scuză. - Cum de poți fi atît de sigur? Ce știi tu În realitate despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
omenească să treacă prin ce trecuse el În acei ani. Viața nu era ceva atît de prețios Încît să trebuiască să plătească un preț atît de mare pentru ea, mai ales atunci cînd nu cunoștea și nu simțea, ca el, mînia de a o trăi și dorința de a se răzbuna. Copilul avea să treacă, Într-o singură clipă, din pîntecele cald al mamei Într-o mare călduță, unde avea să se scufunde pentru totdeauna, fără să știe măcar că ajunsese pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lumii. Era plăcut, aproape senzual, să se lase sedusă de vraja unei morți liniștite, care să pună capăt acelei suferințe. Era liniștitor să se știe eliberată pentru todeauna de prezența acelui abominabil chip al bestiei. Era reconfortant să-și imagineze mînia și umilința lui cînd avea să priceapă că ea - ca toți ceilalți - preferase să moară decît să mai suporte În continuare să-l vadă. - Adio, monstrule, adio! PÎnă și coasa morții mi-e mai dragă decît tine și prefer tovărășia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
străzii în timp ce mă apropiam de nesuferitul loc-al-cărui-nume-nu-se-spune. Uneori chiar îmi plăcea testul: să văd cam cât de mult sau de puțin îmi lua ca să trec iar prin toate; să mă privesc, aproape cu dezinteres, căutând semne de isterie, regret sau mânie. Dar acum era diferit. Nu mi-am dat seama cât de puternic își va face simțită prezența după căderea întunericului. M-am întors rapid, simțind cum vechea panică îmi face stomacul să se strângă, am privit înapoi spre drumul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lor s-a recăsătorit c-un tip spaniol, al naibii de dificil. E în joc o grămadă de spirit macho. Și mai e și distanța fizică, desigur. E destul de clar că tatăl nu e un client de soi rău - cam iute la mânie și se supără repede, dar, în esență, un om bun. Mama e cu probleme: e gata să-i ducă pe copii la Costa del Sol sau cine știe unde, ca să-l țină pe tată afară din viețile lor definitiv. Din păcate, arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lăsat singuri să treacă prin asta, n-ar fi plecat. Dar intrarea mea în dormitor a făcut ceva. Lucrurile s-au schimbat într-o clipă - dacă nu în mai bine, cel puțin erau diferite, dacă-nțelegeți la ce mă refer. Mânia s-a topit cumva de pe fețele lor și s-au uitat la mine - oh, cum să descriu privirea aceea? O mai văd și acum, și-mi vine din nou să plâng. O groază tristă, ăsta e modul cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de durerile sau nereușitele voastre, dar nici să nu vă lăudați cu succesele sau meritele voastre. Sunt persoane care se vor bucura atunci când vă va fi greu, și sunt persoane care se vor întrista pentru binele vostru. Să nu țineți mânie în voi, nici supărare, că acestea nu-l lasă pe om să se roage. Stăruiți-vă să iertați și să uitați tot cuvântul sau fapta rea a celor ce vă vor supăra. Știu că nu este ușor de făcut acest
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
supărare „iartă totul, fără să știe ceva despre iertare.” „Inima curată” a iertării atrage iertarea de păcate: „Pentru a putea ierta, avem nevoie de o inimă curată, iar curățirea acesteia cere o golire a ei de durere, de tristețe, de mânie, de ură și frustrare. Numai în acest caz, se poate ierta și uita răul ce ni s-a făcut de către alții, ca apoi să putem primi și noi iertare păcatelor noastre de la Dumnezeu.” „Inima curată a omului” e „ca și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu dorea să cedeze locul primăverii. Se încăpățână de tot și făcea tot ce-i sta în putere numai ca să sperie primăvara, ca aceasta să se ascundă de frica ei. Bătea un vânt puternic care urla a supărare și a mânie, îngrămădise zăpada prin locuri mai la dos, lăsând pământul dezgolit. Pe drum nu mai vedeai nici maturi, nici copii, înafară de acei care aveau trebuințe mari. În acea după-amiază, eu mă aflam în bucătărie pregătind cina. Copiii se jucau împreună
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de durerile sau nereușitele voastre, dar nici să nu vă lăudați cu succesele sau meritele voastre. Sunt persoane care se vor bucura atunci când vă va fi greu, și sunt persoane care se vor întrista pentru binele vostru. Să nu țineți mânie în voi, nici supărare, că acestea nu-l lasă pe om să se roage. Stăruiți-vă să iertați și să uitați tot cuvântul sau fapta rea a celor ce vă vor supăra. Știu că nu este ușor de făcut acest
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
un grup de copii, o fac. Nu pot să trec pe alături fără să-i privesc și să-i admir. Ce simple sunt toate la copii! Ce nevinovată este lumea lor! Tot ce fac ei, li se pare natural, iar mânia și supărarea nu-și găsesc loc pentru mult timp în inimile lor, pentru că sunt curate. Inima curată ușor iartă și repede uită supărările pricinuite de către alții. Îi privesc și îmi dau seama cât de mult ne deosebim noi, cei maturi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ascund nimic în inima lor, și odată terminată cearta, ei uită tot, sunt din nou prieteni. Ei iartă totul, fără să știe ceva despre iertare. Noi, cei maturi, mai repede decât copiii ne ofensăm și ne supărăm, iar supărarea și mânia pot dura mult timp, uneori chiar ani întregi. Cu greu iertăm și nu ușor ne cerem iertare. Ne orbește orgoliul. Nu suntem sinceri precum copiii, nu ne spunem tot ce gândim, mereu ascundem ceva, din mai multe motive. Ne supărăm
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
durerea, ne zgândără rana. Iertarea desăvârșită nu este posibilă, atâta timp cât ființa noastră lăuntrică nu a fost vindecată. Pentru a putea ierta, avem nevoie de o inimă curată, iar curățirea acesteia cere o golire a ei de durere, de tristețe, de mânie, de ură și frustrare. Numai în acest caz, se poate ierta și uita răul ce ni s-a făcut de către alții, ca apoi să putem primi și noi iertare păcatelor noastre de la Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Puteți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
faptului că a părăsit tot și nu a mai revenit la acel loc care a rămas blestemat pentru totdeauna. Știu că nu este un subiect plăcut, dar sunt sigură, că multe persoane, în momente de întristare, de îndurerare, nedreptate și mânie, rostesc blesteme. Cei care au blestemat pe cineva și își mărturisesc cu părere de rău acest păcat, odată cu mărturisirea dezlegă și blestemul pe care l-au rostit. Se eliberează pe sine de pedeapsă și îl eliberează și pe cel blestemat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
eram sus pe scară, el a ieșit pe poartă, strigând că se duce. Eu eram atât de necăjită și furioasă pe el, încât i-am strigat să se întoarcă. El nu s-a întors, era un copil. Atunci, eu în mânia mea am strigat în urma lui: - Dacă te duci, acasă înapoi să nu mai vii! S-au dus la iaz să se scalde și nu s-a mai întors înapoi acasă, așa cum îi strigasem eu. De atunci, spun la toate mamele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Luați loc, domnule Matei, șopti bătrâna. Situația s-a agravat. Trebuie să discutăm... ― N-am nimic de discutat! Eu unul m-am săturat până în gît! își reteză grumazul cu degetul: Sânt obosit, vreau să dorm! Grigore Popa își măcina neputincios mânia, fălcile îi tremurau, abia reuși să articuleze. ― Ce porcărie! Nici cel mai josnic calomniator n-ar fi insinuat... ― Vreau să dorm! urlă pe neașteptate Matei. Gata! Recreație!! ― Nu! Ai să mă asculți, băiete! Bătrânul își plimbă privirea de la unul la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
miere, Dar un fagur pipărat, Dulce când e supărat, Că-i răstită și cu toane, Nedusă pe la icoane; Ochii negri amândoi Îți dau pururea război, Gura cea cu zâmbetele, Tare-ți poartă sâmbetele Ș-acel drac cu mâni subțiri Cu mânie în priviri Tot mai scump pe zi ce merge. 120 {EminescuOpVI 121} MĂ - NTREBAI, DRAGĂ, -NTR-O ZI MĂ - NTREBAI, dragă, -ntr-o zi Cine-n lume s-o găsi, Pe noi a ne despărți. Iată dealul s-au găsit Pe noi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nici o frică, O Moldavie iubită etc. Toate-s triste pentru mine, Toate de otravă pline, Și cea mai frumoasă sară E pedeapsă pentru mine. O Moldavie etc. Dumnezeule înalte, Ce mai suferi tirănie Isgonește pe vrăjmași Și-i sdrobește cu mânie. O Moldavie iubită etc. Și în patria iubită Pre noi pre toți ne adună, Ca la altarele tale Să putem cînta-mpreună: O Moldavie iubită etc. 2 Am lăsat lumea și slava Și-n pustiu m-am îngropat Ca să scap măcar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca iarba mă aprinz, Unde te văz frumușică Eu mă pierz ca o furnică, Unde te văz subțirică Mă cuprinde-o mare frică. No. 34 Puică, cum te-am iubit eu Să te - ajungă dorul meu, Să te arză cu mânie Să nu te mai văz eu vie Și să crăpi și să plesnești Ca ceara să te topești; Că eu, puică, te iubeam, Gurița ți-o sărutam, Ca pe un pom ce înflorește Și la vreme se pîrguește. Pomul că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Noaptea bine să ne fie, Nimunui să nu mai spui Ce ți-am zis și îți făcui Să ne desfătăm firește Și să lucrăm bătrânește. No. 36 Până când, nemilostivo, Ai gând să mă pedepsești, Până când cu a ta pizmă În mânie te-ntărești? De-ți arăt că la peire Ai supus sufletul meu, Îmi răspunzi cu răutate Ba! că nu sunt Dumnezeu. De-ți spui cum că am plecare Tu mă-ntrebi: dară la ce? Voiu să mă dau rob ție
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
supus sufletul meu, Îmi răspunzi cu răutate Ba! că nu sunt Dumnezeu. De-ți spui cum că am plecare Tu mă-ntrebi: dară la ce? Voiu să mă dau rob ție - Îmi răspunzi: n-ai pentru ce. De la milă la mânie Pe tot ceasul te-nvîrtești, Și cuvânt de îndreptare Niciodată nu-mi găsești. Știi cu ce vărsări de lacrimi Te-am rugat de - atâtea ori Și în loc să cunosc milă Tu ai vrut să mă omori. Ah! o inimă de piatră De-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nume, De șase luni de zile Amarul mi-au păscut. De este dar o crimă De-a fi iubit de tine, De ce-ai fost criminală De-ai zis că mă iubești? Dar asta nu e crimă Să sufăr azi mânie Să-mi veștejesc junețea De ce tu. nu-mi vorbești? Ai vrut să faci cu viața-mi Perfida-ți încercare, Să faci și tu ca toate 469 {EminescuOpVI 470} De sexul femeiesc; Dar cruda ta cercare Și fără remușcare, Perfide sunteți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
întoarse și demară spre oraș. Mâhnit, cu un sentiment de frustrare absolută, încerca să se consoleze imaginându-și ce farsă bună ar fi fost să-i înmâneze tipului un plic gol și să aștepte după aceea rezultatul. Aruncând fulgere de mânie și scântei de furie, ministrul ar telefona imediat ca să ceară explicații și el ar jura pe toți sfinții de la curtea cerului, inclusiv pe cei care încă își așteaptă canonizarea pe pământ, că plicul avea înăuntru fotografia și lista de nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cale Hunter când fusese la Londra! Comandase un pandantiv deosebit pentru mine. Ce drăguț din partea lui să pretindă că fusese la o Întâlnire de afaceri inopinată. Nu era de mirare că fusese atât de vag atunci când Îl interogasem cu atâta mânie despre el - Își proteja foarte romanticul său proiect pornit din dragoste. Hunter nu avea decât să meargă la astfel de Întâlniri inopinate de afaceri la S.J. Phillips oricând voia. În timp ce mă duceam din nou la culcare, dintr-o dată somnoroasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am țipat eu. Care naiba e problema, Sylvie? — Știi foarte bine care e problema! Sophia... — Despre ce tot vorbești acolo? Am făcut o pauză Înainte de a vorbi. Cum să formulez asta? Până la urmă, am respirat adânc și am zis, cu mânie: Marci mi-a spus că e un secret cunoscut de toată lumea că tu și Sophia aveți o aventură. Urmă o tăcere provocată de șoc. —Ce? — Adevărul este că tu ai fost cu Sophia la Londra În weekendul ăla. Ai dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]