5,648 matches
-
și el nu-și cere iertare, și atunci nea Gică a dat din nou cu mingea de pământ, apoi și-a băgat mâna în buzunar, spunând că avea de gând să i le dea lui Janika puțin înaintea meciului, sunt mănuși adevărate de portar finalist, le purtase el, nea Gică în persoană, când jucase în finală, și a întins mănușile către Janika, să și le pună, că o să-l apere de radiații, și atunci Janika a scuturat din cap că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și-a băgat mâna în buzunar, spunând că avea de gând să i le dea lui Janika puțin înaintea meciului, sunt mănuși adevărate de portar finalist, le purtase el, nea Gică în persoană, când jucase în finală, și a întins mănușile către Janika, să și le pună, că o să-l apere de radiații, și atunci Janika a scuturat din cap că nu le vrea, scuipându-le, am văzut că saliva-i era roșie de sânge, și atunci nea Gică a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a scuturat din cap că nu le vrea, scuipându-le, am văzut că saliva-i era roșie de sânge, și atunci nea Gică a scos un răcnet, nu s-a înțeles ce anume strigă, și i-a aruncat din răsputeri mănușile în plină mutră, după care a făcut un pas înapoi, pasând cu genunchiul mingea drept în stomacul lui Janika, acesta s-a chircit, iar când mingea a ricoșat, nea Gică a vrut să mai dea o dată cu genunchiu-n ea, dar în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Janika tot pe jos, zăcând nemișcat, iar eu m-am gândit că poate nu murise, că leșinase doar, că dacă ar fi murit, meciul urma să se amâne, și eu nu mai aveam ce apăra, și m-am uitat la mănușile din piele veritabilă, de lângă Janika, și atunci au început să-mi curgă lacrimile și mingea mi-a căzut din mână, a făcut un salt, rostogolindu-se într-un ungher, dar atunci nea Gică nu se mai afla în vestiar. Csákány
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pentru seceriș, s-a și primit, așa că secerișul putea să înceapă oricând. Ajunseserăm aproape de postul de observație din care frații Frunză își făcuseră cartier general, eram destul de obosiți de târâșul prelungit, grâul ne zdrelise brațele și palmele, Puiu purta niște mănuși de piele care, însă, nu i-au folosit prea mult, transpira din greu, sudoarea care i se prelingea pe frunte și obraji îi lăsase dâre subțiri și cenușii în vopseaua de pe față, știam că și eu arăt exact la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai distingea clar între care două degete ale mele înfigea cuțitul, pocnetele și trosnetele păreau un singur sunet, scândura vibra grozav sub palmă, era de parcă simultan, pe toate degetele, aș fi simțit răcoarea lamei, de parcă mi-aș fi pus o mănușă de fier, mare și care vibra, simțeam că pe tot trupul pielea mi se făcuse de găină, mă gândeam că probabil mi se ridicase și părul în cap, ca atunci când la ora de fizică m-au conectat la curent, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dat un pas înapoi și a izbucnit în plâns, și-a ridicat brațul, și-a dus la ochi o batistă mare, albă și a rămas așa vreo două secunde, când și-a dus batista la ochi, am văzut că purta mănuși albe de ață, iar peste mănuși, un ghiul mare pe inelar, cât fața îi era încă acoperită de batistă, mama mi-a făcut semn să mergem, dar bătrâna și-a luat deodată batista de la ochi, spunând, cu ochii-n lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
izbucnit în plâns, și-a ridicat brațul, și-a dus la ochi o batistă mare, albă și a rămas așa vreo două secunde, când și-a dus batista la ochi, am văzut că purta mănuși albe de ață, iar peste mănuși, un ghiul mare pe inelar, cât fața îi era încă acoperită de batistă, mama mi-a făcut semn să mergem, dar bătrâna și-a luat deodată batista de la ochi, spunând, cu ochii-n lacrimi, ce zi tristă-i asta, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu această armată” , zise regele . “Nu , nu încă’’ ,raspunse Ogier. ‘’Ce ne facem ,relua regele , dacă el aduce o armată și mai mare decat aceasta . În cele din urmă apăru și Carol cu un coif de fier pe cap , cu mănuși de fier în mâini , cu pieptul și umerii acoperiți de o cuirasa de fier , în vreme ce dreapta-i era încleștată pe o sabie . Cei ce mergeau înaintea monarhului , cei ce mergeau alături de el și cei care-l urmau erau la fel
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
m-am hotărât, totuși, să-i deschid un cont în bancă. Am completat formularele sub supravegherea atentă și calmă a neclintitei Selina. În dimineața aceea a venit în pat cu ciorapi negri, centură dantelată, sandale de satin, bolero de mătase, mănuși de muselină, un lănțișor care îi cuprindea talia, și colier de aur. Trebuie să recunosc că m-am purtat ca un porc. O oră și jumătate mai târziu se întorcea spre mine cu piciorul încă agățat de căpătâiul patului. — Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a făcut un lucru cu adevărat dificil. S-a întors acasă. Eu am fost dus înapoi la tatăl meu, la Shakespeare. Aveam deja cincisprezece ani și eram cât Barry. Am început să muncesc, ceea ce mi s-a potrivit ca o mănușă. Mica mea familie s-a împrăștiat. Lily s-a recăsătorit: își ajută soțul în magazinul lui de delicatese din Fort Lauderdale. Și Julie e căsătorită pe undeva prin Canada și are copii. Nick face Dumnezeu mai știe ce în Golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
când funcționărașii se dau spirituali prin cârciumi, încercându-și norocul la mesele lungi prin bistrourile ieftine, când în zilele apatice dinainte a Anului Nou oamenii își arată lumii cadourile prin autobuze și metrouri: gulerele strâng gâtul ca o compresă rece, mănușile stau țepene în poală ca niște caracatițe marinate, ceasuri și stilouri scânteiază în lumina de împrumut. Crăciunul e momentul când toate fetele vorbesc despre lucruri ca fiind încântătoare și calde. Prima zăpadă a anului a provocat panică, prăbușiri nervoase, anarhie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prințesă, în ciuda mizeriei și a umilin țelor îndurate. — Cum adică o prințesă? m-am nedumerit. — De pildă, într-o dimineață, când mă pregăteam să plec la cumpărături, m-a certat ca atunci când eram copil: „Cum te duci la piață fără mănuși?“ Am râs cu lacrimi: „Bine, mamă, dar ce să fac la piață cu mănușile?“ „Vai, zice dânsa, tot sălbatică ai rămas!“ Pe de altă parte, săraca de ea, când gătea un pui, mâncarea trebuia să dureze o săptămână. Mai întâi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nedumerit. — De pildă, într-o dimineață, când mă pregăteam să plec la cumpărături, m-a certat ca atunci când eram copil: „Cum te duci la piață fără mănuși?“ Am râs cu lacrimi: „Bine, mamă, dar ce să fac la piață cu mănușile?“ „Vai, zice dânsa, tot sălbatică ai rămas!“ Pe de altă parte, săraca de ea, când gătea un pui, mâncarea trebuia să dureze o săptămână. Mai întâi fierbea pasărea, pe urmă din ce rămânea făcea supă, apoi prepara oasele, pentru ultimele
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
seară, În care trona, la un birou plin de hârtii și de cărți, Puiu Nistea, șeful cenaclului, un tip pleșuv, la vreo cincizeci și ceva de ani, Împodobit de natură cu o bărbie cărnoasă, vizibilă de departe, mare cât o mănușă de box și care te hipnotiza pe loc, perfect bărbierită și gata parcă de atac. — Mă numesc Vasile Moare și aș vrea să particip la ședința de azi a cenaclului, dacă se poate, a spus timid. — Bună seara, bună seara
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fie cald. Era un fel de a spune cald... O sală de clasă mare, foarte înaltă, cu o sobă veche nu putea fi încălzită cu te miri ce. Trăgeam băncile cât mai aproape de sobă, rămâneam îmbrăcați cu hainele groase, cu mănușile pe mâini, cu căciulile pe cap și făceam lecțiile așa cum se putea... O altă amintire din acele vremuri. Cred că eram prin clasa a lll-a când, într-o zi, un coleg pe nume lluță al lui Toader Cotruță (Dumnezeu să
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
să mă lansez într-o scuză formală pentru moartea soțului ei și groaznicul act de violență în care fuseserăm implicați. În același timp, mâna ei înmănușată pe cromul zgâriat îmi trezea o senzație de acută excitare sexuală. - O să-ți rupi mănușile. I-am îndepărtat mâna de grilaj. - Nu cred că ar fi trebuit să venim aici. Mă surprinde că poliția nu impune mai multe reguli pentru asta. Încheietura puternică a mâinii sale îmi apăsă la rândul ei degetele, dintr-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din fundul grădinii. - Ți le imaginezi, Vaughan, într-una din tamponările alea frumoase în lanț? Gândește-te: o serie de rostogoliri, dar dintr-alea fabuloase, sau poate o ciocnire frontală ca lumea. Visez la așa ceva. Ți se potrivește ca o mănușă, Vaughan. Vaughan schiță un surâs încurajator, o grimasă metalică. - Da, chiar ai dreptate. Și cu cine începem? Seagrave zâmbi prin fum. Își ignoră soția, care încerca să-l calmeze, și se uită cu ochi neclintiți la Vaughan. - Eu știu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de pe genunchi, coapsele delicat ridicate de pe husa de plastic a scaunului ca într-o înfiorare născută din atingerea unei membrane mucilaginoase sângerânde. Când atinse volanul, păru să-i recunoască greu structura. În torpedou, sub tabloul de bord deformat, era o mănușă de damă, o mănușă prăfuită din velur. Reușea oare actrița, așezată în mașină, cu fața acoperită cu machiajul morții, să vizualizeze victima reală, aceea rănită în accidentul care zdrobise mașina - o gospodină francofilă de periferie, poate, sau o stewardesă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ridicate de pe husa de plastic a scaunului ca într-o înfiorare născută din atingerea unei membrane mucilaginoase sângerânde. Când atinse volanul, păru să-i recunoască greu structura. În torpedou, sub tabloul de bord deformat, era o mănușă de damă, o mănușă prăfuită din velur. Reușea oare actrița, așezată în mașină, cu fața acoperită cu machiajul morții, să vizualizeze victima reală, aceea rănită în accidentul care zdrobise mașina - o gospodină francofilă de periferie, poate, sau o stewardesă de la Air France? Îi mima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întoarse în afară ale picioarelor bătrânului, aparent rupte de la glezne, transformă imediat întreaga scenă. Fusta femeii se ridicase în jurul șoldurilor și coapsele îi erau depărtate ca și când și-ar fi expus în mod voit pubisul. Mâna sa stângă ținea manivela geamului, mănușa albă fiind pătată de sângele de la degetele mici. Îi oferi polițistului un zâmbet slab, ca o regină parțial dezbrăcată de hainele regale care invita un curtean să-i atingă părțile intime. Haina însoțitorului ei era largă și scotea la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
altul. Dacă tradiția literară găsește revoluționară culoarea acestor jaloane, fie - noi o primim! Să nu se uite niciodată, crimele de cari au fost acuzați scriitorii uitați sînt conformismul, imitația și supunerea oarbă“. Pe urmele aceluiași Rémy de Gourmont, este aruncată mănușa criticii instituționalizate, incapabilă să discearnă valoarea inovației: „Ce s-ar fi făcut literatura franceză fără inovatori? În locul lui Ronsard, am fi avut pe Pontus de Thyard; în locul lui Corneille, pe fratele său; în locul lui Racine, pe Campistron; în locul lui Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu avea însemnătate estetică. (...) În artă, peisagiul nu a intrat decît atunci cînd a fost intelectualizat. Un burghez nu simte frumusețea cîmpului decît ca pitoresc”. Iconoclasmul este expresia unei nevoi de purificare (aristocratică) a artei „murdărite” de utilitarismul burghez: „Întoarce mănușa frazelor pe dos cînd s-a murdărit pe față”. Curînd însă, va fi „întoarsă pe dos” și mănușa insurgenței. Constantin Beldie vede în această trădare a curajului estetic inițial un simptom al versatilității morale: „Epocă unică și de foarte scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu simte frumusețea cîmpului decît ca pitoresc”. Iconoclasmul este expresia unei nevoi de purificare (aristocratică) a artei „murdărite” de utilitarismul burghez: „Întoarce mănușa frazelor pe dos cînd s-a murdărit pe față”. Curînd însă, va fi „întoarsă pe dos” și mănușa insurgenței. Constantin Beldie vede în această trădare a curajului estetic inițial un simptom al versatilității morale: „Epocă unică și de foarte scurtă durată în cariera acestui scriitor, ale cărui variații stilistice de mai tîrziu (niciodată și la nimeni, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mesia, a rămas în popor până în zilele noastre. Deci meritul nu a fost a lui Hristos, că suntem acum creștini, ci al marilor conducători a lumii de pe atunci, când au observat că noua doctrină religioasă, li se potrivește ca o mănușă pentru a încăleca definitiv poporul truditor, având acum cu ce să-l prostească la nesfârșit. Pe anul acesta, pomana porcului s-a dus, sarmalele au fost terminate, vinul băut, Salvarea, sunată. La ce vă mai așteptați? La mulți ani și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]