4,987 matches
-
trage de la Toader Iurașcovici, vel paharnic". El a avut o fiică, Solomona, măritată cu Ivașco Țintă, iar Solomona a avut două fete. Prima a fost Mariana, căsătorită în 1664 cu Lupu Tăutu, care la rîndul ei a avut trei fete, măritate cu Gheorghe Răpta, Gavrilaș Lupulenco și Vasile Brahă. Cealaltă fată a Solomonei a fost Sofronîa, măritată cu Stratea (?), care l-a avut de nepot numai pe Neculai Cristea 45. Marica, sora lui Onciu Iurașcovici, nu știm cu cine a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
iar Solomona a avut două fete. Prima a fost Mariana, căsătorită în 1664 cu Lupu Tăutu, care la rîndul ei a avut trei fete, măritate cu Gheorghe Răpta, Gavrilaș Lupulenco și Vasile Brahă. Cealaltă fată a Solomonei a fost Sofronîa, măritată cu Stratea (?), care l-a avut de nepot numai pe Neculai Cristea 45. Marica, sora lui Onciu Iurașcovici, nu știm cu cine a fost căsătorită, dar dintr-o ceartă iscata în anul 1751, feb. 2, pentru a șasea parte din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
afară de alte pămînturi, au stăpînit și la Romanești cîte o doime din a treia parte, din această moșie; că Marica aceasta a avut numai o fată, pe Gafița, care la rîndul ei a avut tot numai o fată, pe Maria, măritată cu Grigorie Danovici, iar soția acestui Danovici a avut tot numai o fată, cu numele de Maria, căsătorita cu Ștefan Strîșca. Această ultimă Marie a avut trei băieți: Ioniță, Ștefan și Mihai toți Strîșca și o fată, Antemița, căsătorită cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
un drum șerpuit, pe sub deal, pînă în satul Sarafinești. Întîlnirile dintre cuconașul Grigore și Paraschiva Donțului au început la vad și prin lunca de alături. Fata nu s-a rușinat și nu s-a ferit. Nici după ce ea s-a măritat, tot nu s-a ferit. Cînd Iurașcu pleca de la Sarafinești pe altă moșie a lui Balș, Paraschivei i se făcea dor de tată-su și cobora la Vadul Donțului. Cadourile aduse acolo de boier astupau gura Donțului și deschideau inima
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
prezident N. Vîrnav, ca asesori erau Mihai Dabija și Gh. Senjorj, iar director, Costache Bobeică, clucer 78. Probabil să mai fie și alte documente, în această privință. Lui Vasile Iurașcu îi era capul plin de griji, din cauza fetelor. Ca să le mărite pe toate, de unde să le dea atîta zestre? De Fevronia scăpase încă din anul 1828, cînd a trimis-o la mănăstire. Safta, de frica mănăstirii, a încercat să se mărite singură, de capul ei, fugind cu un oarecare Dimitrie Velizar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
îi era capul plin de griji, din cauza fetelor. Ca să le mărite pe toate, de unde să le dea atîta zestre? De Fevronia scăpase încă din anul 1828, cînd a trimis-o la mănăstire. Safta, de frica mănăstirii, a încercat să se mărite singură, de capul ei, fugind cu un oarecare Dimitrie Velizar, de pe la Bacău, dar fiindcă nu avea zestre, a fost silită să plece de la bărbat, înainte de a naște. A născut în mare taină, la soră-sa, Marghiolița Mavrodin, din Botoșani. După
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Iurașcu stolnicul nu putea dovedi. Cost. Sion scrie la general că "mulți Iurășcești sunt mazili, privilegheți, ba și birnici" (p,( 323-324). Fiind ridicat dintre aceștia din urmă, ca slugă boierească, Vasile Iurașcu și-a căpătat titlul de stolnic după ce a măritat-o pe fiică-sa Marghiolița cu stolnicul Mihalache Mavrodin. Data exactă cînd și Iurașcu a obținut rangul de stolnic n-am putut-o afla, pentru că lista publicată de Gh. Ghibănescu se oprește, fără nici un fel de explicație, la 27 ghenarie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de zece stînjeni proști, adică 17 metri și 60 centimetri, la lungimea moșiei de 6.500 metri, cuprindea suprafața de 11 hectare și 37 ari. Acesta a fost singurul pămînt, pe care l-a avut Raluca Eminovici cînd s-a măritat 25. De la tatăl său n-a primit pămînt, pentru că acesta nu avea pămînt. Nici soră-sa, Marghiolița, n-a primit pămînt de la Vasile Iurașcu. Aceasta, avînd funcția de "avocat" între răzeșii de pe moșia Ionășeni, a cumpărat, pe numele său, 11
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Pop stăruie mai mult să-l scoată pe Eminescu cu un fiu natural. "Contemporanii au știut că Eminescu a avut un fiu natural" pretinde autorul 70. Cu cine? Cu Ileana care ar fi plecat la Pomîrla, ori cu Ileana cea măritată la Ipotești? Aici e toată încurcala. Și apoi care sunt acei contemporani, în afară de avocatul Mănăstireanu? Pînă la urmă, și acesta vorbește numai de copilul Ilenei de la Ipotești, însă foarte curios, acesta este identic cu celălalt copil, dus de cealaltă presupusă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
1877, nu era întreținut de familie. Deci nu atunci a fost scrisă scrisoarea. Mai aproape de data exactă s-a situat G. Bogdan-Duică160. Acesta credea că scrisoarea pare a fi scrisă în 1870. Dar în acel an Aglaia încă nu era măritată, așa că scrisoarea trebuie pusă prin 1871 sau, mai probabil, în lunile din iarna anului 1872, înainte de scrisoarea prin care poetul, aflat la Viena, solicita un post pe la Iași. În aceeași vreme, trebuie pusă și altă scrisoare, trimisă de poet, probabil
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Frumuseții ("a coborât din mit femeia./ prea mult azur/ în jurul unui mugure de sân!"). Deloc întâmplător, una dintre obsesiile autoarei este chiar ritualul nupțial, care dă sens nu numai existenței umane, ci și celei cosmice (Pânza sărăciei, Femeia care-și mărită steaua, Scorbura unui înger, Mireasă din apă, firea, Foșnet). La fel, motivul dominant este cel al cuplului, misterios predestinat încă de la începutul timpului: "o urmă de lanț pe carnea mea/ din alte ere/ mi-i viața lanț de mistere/ pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
loialitatea și să salveze o domniță aflată în pericol. La fel ca Făt-Frumos din poveștile românești sau cavalerul din legendele medievale, Shreck, creatura verde, imensă, greoaie și urâtă, dovedește curaj și inteligență. În mod surprinzător, domnița cea frumoasă nu se mărită cu regele, căruia îi era făgăduită, ci cu Shreck, de dragul căruia se preschimbă într-o variantă feminină de căpcăun, nostimă și la fel de verde și de urâtă. Comparația dintre Sir Gawain și Shreck ar putea șoca un medievalist. Totuși, în afara simbolismului
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
familial (naștere - nuntă - moarte) și anume Masa ursitoarelor. Dacă, în cadrul obiceiurilor de naștere, ritul apare reprezentat, în cadrul celor referitoare la nuntă, ritul poate fi semnalat în obiceiurile prenupțiale de ursită realizate de fete în anumite momente sacre, pentru a se mărita. Masa de la nuntă încărcată cu alimente și băuturi care simbolizează prosperitatea noii familii unite prin căsătorie ar putea fi un corespondent al Mesei destinului. Ursitoarele apar din nou la înmormântare; în cântecele funebre, ele sunt numite Zâne și Zori. Pentru
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în parte. Așteptarea ursitoarelor și credința în implacabilul ursitei, ocupă un loc aparte în literatura despre naștere. B.P. Hasdeu înregistrează diferite cazuri în care apare acțiunea ursitoarelor: Fata ursită să se căsătorească cu călătorul (cu varianta Fata ursită să se mărite cu ciobanul), Copilul ursit să se căsătorească cu mama lui, Copilul ursit să se înece, Copilul sortit să fie trăsnit, Băiatul ursit să fure semnifică blândețea și puritatea, fiind alt simbol fundamental al lui Hristos. . Lazăr Șăineanu arătă că, în
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
momentul popasului pe prisma unde aude spusa ursitoarelor (care sunt mesagere ale destinului), tentativa nereușită de schimbare a sorții prin agățarea fetei într-un par (acesta putând fi concomitent simbol falic, dar și un substitut ritual al ursitului fetei de măritat în noaptea de Anul Nou), prezența moașei, semnul norocos de la ceafă, faptul că flăcăul devine bogat, întâlnirea întâmplătoare de la târg (în discuția celor trei, cuvântul "noroc" se repetă în sintagma "noroc să ne dea Dumnezeu"), învoiala rapidă ("de parc-ar
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
de-mpărat, care se străvedea aidoma în toți păreții de cleștar ai casei. Eroul îl învinge pe zmeu, iar cu apa vie și apa moartă își readuce frații la viață, apoi ajung împreună din nou la Muma-Pădurii, care și-a măritat fetele după cei doi frați ai eroului. Fata de-mpărat cu părul de aur îl mai supune unei probe, aceea a istețimii: "se-nvoiește să-i fie soție numai dacă îi răspunde la niște întrebări". Atunci ea își dă seama
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
culte de pomenire a morților sau în actele magice de stimulare a ploii." Într-o altă poveste, Lumânările de cununie (Poveste). Omul de flori cu barba de busuioc (Niculiță-Voronca, II], un împărat avea o fată care nu putea să se mărite. Într-o zi, a intrat un fecior de împărat la ei în casă; pe unde pășea el, totul era deschis și pe nimeni nu vedea. Feciorul de împărat spune în gândul său: "De mi-ar ieși înainte o bătrână, să
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
de la miazăzi, argumentând: bine nu va fi. Ei deschid ușa și zăresc o icoană întoarsă cu fața la perete pe care era pictat un chip de femeie. Întors acasă, tatăl le dezvăluie fiilor că este "zâna zânelor", care rămâne veșnic tânără; numai măritându-se, își pierde puterea de zână și începe să-mbătrânească. Locuiește în împărăția zânelor, unde nu moare nimeni; oamenii pământeni însă, care ajung acolo, nu se mai întorc; zânele îi prefac în dobitoace ori în stane de piatră. Cei care
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
arăpoaicei și căsătoria celor doi sortiți. Basmul cu "păpușica licărea" [Teodorescu] are același motiv ca basmul precedent, cel al fetei care-și află ursita într-un mort. Fetei mult dorite de perechea împărătească "nu-i da inima brânci" să se mărite, flăcăii o tot ocoleau, "parc-avea peri în cap", iar părinții erau îngrijorați "că nu era nici proastă, nici urâtă; dar mai așteptară, zicându-și că poate nu i-a sosit ceasul". Se întâlnește c-un călugăr bătrân; a doua
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în cea de-a 12-a odaie. Năzdrăvanul deschide toate cele douăsprezece uși, după ce pleacă Soarele, o găsește pe fată care-i spune: "Ia-mă că nu mi-i drag, măcar că-i soare și-i așa de frumos". Fata se mărită cu Năzdrăvanul, "dar Soarele de atunci nu ș-a mai găsit de potriva ei, ca să-i placă și de aceea tare e supărat, că e neînsurat. Să luați seama, cât merge Soarele, el întru una e supărat; numai de două
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
îmbracă hainele "cu soarele în piept, luna în spate și doi luceferi în umeri" și repetă isprăvile anterioare; fata de împărat îi dă un pumn cu bani grădinarului, pentru a nu-l certa pe argat. Împăratul se hotărăște să-și mărite și fata cea mică, dar aceasta refuză să-și aleagă soț. Împăratul este sfătuit să construiască un foișor cu poartă "pe unde să treacă toți fiii de împărat și de boieri, și, pe care-l va alege fata, să-l
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
A născut o fată isteață și cuminte. Ea mergea deseori să se joace pe câmp, să adune floricele și, mai ales, să asculte cum cântă un ciobănaș. Acesta îi vede semnele de pe corp atunci când se scaldă. Venind vremea să se mărite, împăratul dă sfoară în țară că o va da numai aceluia care-i va ghici semnele de pe trup. Un cioban spuse că "fata are soarele-n piept, luna-n spate și doi luceferi în cei doi umeri." Un boier răspunse
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cameră; ciobanul ce ronțăie flori cele, îi răspunde celuilalt că-și ronțăie nasul, așa că boierul, făcând la fel, se prezintă desfigurat în fața împăratului și iese din competiție. În basmul Prințesa și porcarul [Schott], o fată de împărat vrea să se mărite doar cu acela care e în stare să se ascundă de trei ori atât de bine, încât ea să nu-l poată descoperi cu oglinda ei fermecată: cel care e învins în această întrecere își pierde viața. Cutează porcarul. Forțele
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și era ursit să ajungă ceva, se duce la curtea împăratului. Slujba lui de căpetenie era să dea în fiecare dimineață câte un mănunchi de flori la fiecare din cele 12 domnițe. Aceste domnițe erau ursite să nu se poată mărita, până nu se va găsi cineva care să ghicească legătura ursitei lor și să facă pe vreuna din ele să iubească. Nebune după joc, în fiecare noapte rupeau câte o pereche de conduri de mătase albă, dănțuind. Împăratul făgădui pe
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
zic și bogdaproste." Povestea Păsările casei și fata de împărat, din aceeași antologie, pornește de la motivul fetei bătrâne: "D-apoi măritișul e pâră veche! Rău e când te măriți fată bătrână, dar ia gândește-te tu că nu te-i mărita niciodată, și atunci să mi te văd cum ai roade muchiile hornului... rămâne câte o biată fată de cârd, și ba nu-i noroc, ba nu-i parte, ba nu-s multe de toate, ba zi mai bine că nu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]