5,303 matches
-
pătrunsă de-al meu glas, Mai mândră, tot mai mândră la fiecare pas... Visez, ori e aievea? Tu ești în adevăr? Tu treci cu mâna albă prin vițele de păr? Dacă visez, mă ține în vis, privindu-mi drept... O marmură, aibi milă să nu mă mai deștept! {EminescuOpIV 434} RENUNȚARE Aș vrea să am pământul și marea-n jumătate, De mine să asculte corăbii și armate, De voiu clipi cu ochiul, cu mâna semn de-oiu face Să-și miște
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
viață abdicând, Să nu-mi rămînă-n minte de cât un singur gînd: C-am aruncat un sceptru, cu dânsul lumea-ntreagă, Păstrîndu-mi pentru mine durerea că-mi ești dragă Înamorați de tine rămână ochi-mi triști Și vecinic urmărească, cum, marmură, te miști. În veci dup-a ta umbră eu brațele să-ntind, De-al genei tale tremur nădejdea să mi-o prind,, Să-mi razim a mea frunte de zidurile goale, Atinse de-umbra dulce a frumuseții tale. {EminescuOpIV 436
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în senin de stele durerile să-mi ferec Pîn-nu s-o stinge umbra iar dulce-n întunerec? Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din ori și ce durere îți face o podoabă, Și când răsai nainte-mi ca marmura de clară Iar ochii tăi cei mândri scîntee în afară, Încât de-ale lor raze nu pot pătrunde încă Ce-adînc trecut de gânduri e-n noaptea lor adâncă; Azi - când a mea iubire e-atîta de curată, Ca aura de care
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu pot pătrunde încă Ce-adînc trecut de gânduri e-n noaptea lor adâncă; Azi - când a mea iubire e-atîta de curată, Ca aura de care tu ești împresurată, Ca setea ursitoare ce-o au după o laltă Lumina de-ntunerec și marmura de daltă, Când sufletu-mi atârnă plutind în ochii mei De un cutremur tainic al tinerei femei Și viețile-amîndoror s-amestecă-n întreg Când înțeles de tine, eu însumi mă-nțeleg. Să treacă înflorirea de-un vânt al recii ierne, Să-nceți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în ochii mei De un cutremur tainic al tinerei femei Și viețile-amîndoror s-amestecă-n întreg Când înțeles de tine, eu însumi mă-nțeleg. Să treacă înflorirea de-un vânt al recii ierne, Să-nceți a fi icoana iubirii cei eterne, Cu marmura cea albă să nu te mai asameni, Să fii ca toată lumea - frumoasă între oameni, {EminescuOpIV 437} Să-ncete-acea simțire ce te-au făcut o zee, Să fii - încîntătoare - dar numai o femee, Ș-atunci să-mi zici; Privirea ce-atît
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ridică negura rosă, Mureșanu se vede dormind pe o brazdă de flori, într-o câmpie minunată - în [a] cărei fund se vede o dumbravă verde și munți verzi. În avanscenă se ridică, încunjurat de tufișe dese și sălbatice, ruina de marmură a unui monument roman. În timpul acesta, melodia cea dulce urmează, pe care o cântă nevăzuți încă: SILFII DE LUMINĂ Somnia regină combină-arbitrară Tristeță cu râs, Vrăjește vis de-aur în noaptea amară În suflet închis; Alături c-o umbră lumina
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prin raze apare Un sânt meteor. (: In timp ce cântecul durează, Mureșanu [doarme]. - Fața sa se descompune ca de-o fericire suprapământească - și asupra frunții sale, în toată ființa sa, plană seninul inspirațiunei. In momentul acela apare din ruina de marmură: ) LUMINA (Albă și surâzândă. In păru-i blond ard stele - într-o mână crinul luminei - în cealaltă o coroană de lauri de argint). Tu care treci prin lume străin și efemer Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
munte-ntreg le fu a lor sicriu? Durerea care nu găsia cuvinte Aflat-a semne mari, care o știu. ? Tu, taină mută, de zidiri mărime - Vorbesc dureri, ce nu pot să suspine. Ah, ce-i cuvântul, ce-i coloare, sunet, Marmura ce-i, pentru ce noi simțim? O coardă-atinsă imiteze-un tunet, Un ah! să spue cum ne chinuim Nu, nu... Și fie forma cât de nudă N-ajunge-n veci durerea noastră crudă. De bate-o inimă sub alba haină, Abia se mișcă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stelele tremur și apele sună, Răsai, Lumină de lună! Pătrunde-n ungherul duioasei odăi, În luciul oglinzii, o lună, coboară, Văpăi Vărsând pe covoare. Privind-o smerită cum șade culcat, Demonic zîmbi-vei, cu luna vei trece În pat Pe-o marmură rece. Privind-o o noapte întreagă tu taci - Privește cum sânii se bat și suspină S-o-mbraci C-un giulgiu de lumină. Și ochiului celui în basme îi minți Să-i pară că ese din arc de pilastri Un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
urme de pași În stratul de cenușă care acoperea terenul de tenis, de parcă un jucător singuratic și-ar fi așteptat În zadar adversarul după o scurtă ninsoare. De-a lungul fațadei dinspre mare a casei se Întindea o terasă de marmură, acum presărată cu țigle și bucăți de lemn ars căzute din fronton. Printre scaunele răsturnate și mesele cu postament Înfloreau netulburate flori În ghivece. Lipită de terasă, ca un bazin ornamental, era o piscină mare de formă rectangulară, construită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
netulburate flori În ghivece. Lipită de terasă, ca un bazin ornamental, era o piscină mare de formă rectangulară, construită În anii ’20, după cum mă informă Hennessy, la dorința magnatului andaluz care cumpărase conacul. Podiumul trambulinei se sprijinea pe pilaștri de marmură, iar gurile jgheaburilor reprezentau, fiecare, o pereche de mîini sculptate care strîngeau un pește cu gura deschisă. Sistemul de filtrare nu se mai auzea, iar suprafața apei din piscină era un covor de lemnăraie udă, sticle de vin și pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
veranda de la etajul Întîi. De acolo a propus Hollinger toastul pentru regină, iar Alice, lîngă el, făcea cu mîna și primea ovațiile. Ajunseserăm la piscină, unde Miguel strîngea resturile de pe suprafața apei. Grămezi de cărbune ud zăceau pe bordura de marmură. Frapiera pluti pe lîngă noi, ducînd cu ea un trabuc despletit. — David, toate astea sînt de neînțeles pentru mine. Toată treaba pare... (Am așteptat, forțîndu-l pe Hennessy să mă privească În ochi.) Două sute de oameni se află lîngă piscină cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
resturi - relicvele salvate din adîncuri ale unui tărîm Înecat: sticle de vin, pălării de pai, un brîu, pantofi de lac lucind Împreună În lumina soarelui, purtați de șuvoiul apei. RÎnd pe rînd, Miguel le descărca pe toate pe bordura de marmură, Întinzînd la uscat, plin de respect, reziduurile unei seri destrămate. Privirea lui abia dacă s-a dezlipit de mine cînd m-am urcat În mașină lîngă Paula. Auzeam Seatul zgomotos al lui Cabrera avîntîndu-se pe șoselele mărginite de palmieri din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gînduri vinovate. L-am recunoscut În persoana lui pe cel ocolit de toată lumea la Înmormîntarea lui Bibi Jansen. — Doctore Sanger...? Să vă ajut cu ceva? — Nu... mulțumesc. Sanger pipăia suprafața pietrei funerare, atingînd cu degetele sale fine literele tăiate În marmura șlefuită. Era și În piatră aceeași nuanță gri-argintie ca și În părul și În costumul lui, iar ochii Îi erau Încă și mai melancolici decît mi-i aminteam. Reuși În sfîrșit să plaseze crinii pe piatra de mormînt și, făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o dată Înfruntînd hoardele ostile de la Înmormîntare, altădată roșind stingherit, cînd l-am surprins singur lîngă piatra de mormînt. Orgoliul și auto-Învinovățirea Împărțeau haina rafinată a personalității sale, și m-am Întrebat, jenat de-un asemenea gînd, dacă nu cumva alesese marmura care să se potrivească perfect cu nuanța părului și a costumului său. M-am uitat după un telefon, fiindcă eram nerăbdător să chem un taxi. După agitația urmăririi lui Crawford prin Estrella de Mar, descoperirea cheilor În țărînă și duelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o noapte de somn. Nu-ți spun, fiindcă vreau să fii și altă dată la fel, chicoti. — Poate altă dată e-acum, îi zise și o făcu să treacă sub el, iar așa, de deasupra, desluși încăperea și cornișele de marmură albă ale clădirii de vizavi. Era un bloc turn, cu ferestre ornamentate și înconjurat de lumini. — Ce-ai pus în vinul ăla? întrebă iar. Dar Veterinara stătea cu gâtul întors, îi vedea urechea pe pernă, ca o scoică perfectă, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
își deschideau casele și îl invitau să mănânce alături de familia lor, la ospețe care se prelungeau. Tocmai când începuse să se încreadă în mărinimia conaționalilor înțelese că, în vilele lor din zona de nord, cu piscine acoperite și garaje în marmură, el era un decor potrivit. Burghezia iraniană, care suferea de „occidentalită“, după o expresie dragă lui Khamenei, adora să-și aducă oaspeți care aveau legătură cu Londra, Parisul sau Washingtonul ori țineau măcar un magazin cu de toate pentru diasporezii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
constată cât de mult se schimbaseră toți, pe când el avusese impresia că nu se întâmpla mai nimic, de la an la an. Godun s-a smiorcăit cu sughițuri, semn că îmbătrânea, și a plătit o sumă uriașă antreprenorului pentru cripta de marmură, cu ghirlande și un epitaf auriu, precum un blazon nobiliar. Arti a conceput o arteziană încadrată de îngeri priapici, care tulburau pocăința atâtor morminte din jur. Pe chipul Veterinarei nu dibuise o urmă de plâns, în schimb se cernise în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Vrei?" I-am spus că n-aș vrea să rămân fără regrete, fiindcă n-aș mai ști ce e cu mine. Ea s-a supărat și mi-a întors spatele. Rămas singur, m-am apucat să sculptez un bloc de marmură. La început, am crezut că mă voi găsi pe mine adormit în piatră, căci începuseră să apară picioarele unui bărbat. Apoi au apărut mâinile, trupul, umerii. Numai fața nu reușeam deloc s-o deslușesc Au căpătat relief doar buzele. Oricât
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
toți țigani, veseli, de-au umplut cârciuma. A doua zi, au ridicat o gheretă de lemn și-au întins desagii la umbră, așteptând materialele. Într-o săptămână făcuseră o șosea lată peste maidan pe care alergau camioanele pline de ciment, marmură în bucăți mari de, nu le ridicai, răngi de fier, bile pentru schele, cofraje, șipci, var și bulumaci. Veniseră și patru ingineri cu măsurătorile, și săpătorii s-au apucat să scormone pământul pentru temelie. Treceau oamenii și se închinau în fața
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
primăria. Cărămidarii terminaseră. Într-o săptămână au pus turlele, au bătut tabla deasupra, au potrivit streșini și burlane, ghiventuri de aramă, s-o împodobească, și s-au dat jos de pe schele. 131 Atunci a venit un meșter talian să așeze marmura la fată, să îmbrace biserica pe dinafară. Tencuială nu-i trebuia lăcașului decât pe dinăuntru, unde se pictau sfinții. Frumos om, ăsta, meșterul. Înalt și subțire, cu pielea întunecată și ochi arzători. Cânta pe limba lui și nici dinii nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu mai lătrau în mahala când începea. Se suia pe schele dimineața cu oamenii lui, negri de soare, cu piepturile pline de un păr creț ca de miel, ținând în mâini mistrii ușoare și dălți de scobit piatra. El cioplea marmura și pe ceilalți îi avea de ajutor. Unii legau bucățile mari, lustruite de lanțurile macaralei, alții o așezau pe bile și el le meșterea. Întâi au potrivit niște ciubucuri și flori albe deasupra intrării, împrejurul ușii înalte de stejar negru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ciubucuri și flori albe deasupra intrării, împrejurul ușii înalte de stejar negru, pe care puteai să intri călare. Așterneau un chenar de piatră dreaptă, cu muchii ascuțite, apoi, la mijloc, deasupra, au pus o floare cât omul, cu petale de marmură. Jos, ucenicii lui înveleau stâlpii și bolțile cu plăci subțiri, lipindu-le cu ipsos, ușor de nici nu se vedea lucrătura. La firide, în margini, unde geamgiii puseseră sticle colorate, să îndulcească lumina, talianu scobea figuri de sfinți. Lucra cântând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de sfinți. Lucra cântând cu vocea lui puternică, și fetele zidarilor se luaseră de gânduri. Oftau lângă cratițe, mai ieșeau afară să privească. Așa tablou de bărbat nu mai pomeniseră. A stăpânit meșterul peste Cuțarida. Trei luni cât a așezat marmura, dormea noaptea mereu în alt pat de muiere. Cum făcea, cum dregea, nu -lau dovedit. Călca și prin casele ălor măritate. Doar Gogu a prins-o pe-a lui. O știa rea de muscă. A pîndit-o, s-a nimerit, nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
până sus malul roșcat ca o pecingine. În țarcul lui moș Leu, armăsarii săi stăteau nemișcați, cu gâturile întinse, adulmecând spre ei. Erau negri și puternici, și păreau mai mari în încremenirea lor. Pieile asudate aduceau de departe cu o marmură spălată cu apă. . <■ - îți place? curmă fata tăcerea. -Da. - Nu-i bine? Procopie se întoarse spre ea, curios: .-. . 263 - Ia spune-mi, nu ți-e teamă că într-o zi ai s-o pățești dacă mai vii singură pe aici
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]