5,217 matches
-
la paseriformele cântătoare, 20-24 la unele păsări exotice și 10 la majoritatea speciilor. Rectricele servesc la echilibrarea corpului în timpul mersului, drept cârmă în timpul înotului sau al zborului, ca mijloc de frânare la aterizare și uneori și ca podoabă la unii masculi, penele codale pot fi mișcate în voie în toate direcțiile, fie răsfirându-le chiar în evantai, fie strângându-le. Forma și mărimea cozii depind de numărul, mărimea și forma rectricelor ce o alcătuiesc. La unele specii, rectricele sunt mici și
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
respira se mențin la suprafața apei, se scufundă numai în caz de pericol. Hrana larvelor constă din microorganisme și alge care sunt filtrate din apă. După ca. 4 năpârliri larvele devin pupe din care iese la câteva zile țânțarul adult. Masculii în căutare de femele zboară în roiuri. Țânțarii se hrănesc cu sucuri de plante, numai femele fecundate, au nevoie, pentru a-și satisface necesarul de proteine, de cel puțin o dată de sânge. Femelele la scurt timp după ieșire din pupe
Anopheles () [Corola-website/Science/329700_a_331029]
-
ovină). Numele de "ricinus" vine de la asemănarea femelei cu un bob de ricin în momentul când este plină cu sânge. Căpușele adulte au o culoare roșu-brun. Femela este cenușiu-deschisă după ce s-au hrănit cu sânge. Femela este mai mare decât masculul. Masculii au 2,5-3 mm în lungime și toate cele patru perechi de picioare sunt vizibile. Femelele înfometate au 3-4 mm în lungime și până la 11 mm în lungime după ce s-au hrănit. Corpul căpușei este împărțit într-o regiune
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
Numele de "ricinus" vine de la asemănarea femelei cu un bob de ricin în momentul când este plină cu sânge. Căpușele adulte au o culoare roșu-brun. Femela este cenușiu-deschisă după ce s-au hrănit cu sânge. Femela este mai mare decât masculul. Masculii au 2,5-3 mm în lungime și toate cele patru perechi de picioare sunt vizibile. Femelele înfometate au 3-4 mm în lungime și până la 11 mm în lungime după ce s-au hrănit. Corpul căpușei este împărțit într-o regiune anterioară
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
chelicerelor căpușa tăie pielea gazdelor înainte de a introduce piesele bucale. Idiosoma este compusă din plăci chitinoase numite scuturi. Femela are pe suprafața dorsală o singură placă chitinoasă, care acoperă jumătatea anterioară a corpului. Ventral, femela este lipsită de plăci chitinoase. Masculul are plăci chitinoase atât pe fața dorsală cât și pe fața ventrală; pe fața dorsală este acoperit în întregime de o placă chitinoasă, iar pe fața ventrală se observă un număr de 7 plăci de dimensiuni diferite: o placa pregenitală
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
olfactiv. Pe unghiul intern posterior al coxei primei perechi de picioare se află un pinten care se suprapune pe coxa perechii a doua de picioare. Tarsul are o lungime moderată (0,8 mm la femele și 0,5 mm la masculi) și se îngustează spre vârf. Opistosomă, care se află posterior de picioarele IV, poartă 2 orificii respiratorii și un orificiu anal. Orificiile respiratorii perechi, numite stigme sau spiracule, sunt dispuse de o parte și de alta, lateral după perechea a
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
o pasăre, iepure sau veveriță), și începe să sugă sânge. Se hrănește cam 3-7 zile, se desprinde apoi și cade pe sol unde își continuă viața liberă în decurs de 2-8 luni. După o năpârlire, nimfa se transformă în adult, mascul sau femelă. La început, adulții sunt transparenți, datorită învelișului chitinos incomplet consolidat; după câteva zile, își capătă însă aspectul lor caracteristic. Douăsprezece luni mai târziu, adulții încep să caute gazda. Adulții atacă, mai ales primăvara, altă gazdă, de obicei mamifere
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
lor evolutiv. Pentru a ataca gazda ei se se urcă pe vegetație mai înaltă. Femela se fixează pe gazdă și suge sânge timp de 5-14 zile, timp în care, se împerechează. Hrană cu sânge îi va servi pentru maturarea ouălor. Masculii sug rareori sânge; ei sunt foarte vioi și aleargă pe pielea gazdei în căutarea femelelor. După depunerea ouălor, femela moare. Masculii mor imediat după acuplare. "Ixodes ricinus" este cea mai răspândită specie și cu populația cea mai densă din România
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
sânge timp de 5-14 zile, timp în care, se împerechează. Hrană cu sânge îi va servi pentru maturarea ouălor. Masculii sug rareori sânge; ei sunt foarte vioi și aleargă pe pielea gazdei în căutarea femelelor. După depunerea ouălor, femela moare. Masculii mor imediat după acuplare. "Ixodes ricinus" este cea mai răspândită specie și cu populația cea mai densă din România. Se întâlnește de la Dunăre până în regiunile de nord a României, atât în regiunile de șes și deal, cât și în regiunile
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
facă rezerve de hrană, pe care le depun în galeriile subterane. Perioada de hibernare durează în general din luna septembrie până în luna martie, în această perioadă se hrănesc mai rar. Înaintea perioadei de hibernare închid cu pământ gura de ieșire. Masculii apără teritoriul lor față de alți masculi, femelele nu țin cont de teritoriu, ele nu sunt gonite. Prin acest mod de viață masculii au un fel de harem, în această formă de colonie, între membri, nu se formează legături sociale strânse
Spermophilus () [Corola-website/Science/329785_a_331114]
-
le depun în galeriile subterane. Perioada de hibernare durează în general din luna septembrie până în luna martie, în această perioadă se hrănesc mai rar. Înaintea perioadei de hibernare închid cu pământ gura de ieșire. Masculii apără teritoriul lor față de alți masculi, femelele nu țin cont de teritoriu, ele nu sunt gonite. Prin acest mod de viață masculii au un fel de harem, în această formă de colonie, între membri, nu se formează legături sociale strânse. Săpatul galeriilor este preluată de femele
Spermophilus () [Corola-website/Science/329785_a_331114]
-
martie, în această perioadă se hrănesc mai rar. Înaintea perioadei de hibernare închid cu pământ gura de ieșire. Masculii apără teritoriul lor față de alți masculi, femelele nu țin cont de teritoriu, ele nu sunt gonite. Prin acest mod de viață masculii au un fel de harem, în această formă de colonie, între membri, nu se formează legături sociale strânse. Săpatul galeriilor este preluată de femele tinere (fiice), pui masculi , când ajung la maturitatea sexuală, sunt goniți. Unii din acesti masculi goniți
Spermophilus () [Corola-website/Science/329785_a_331114]
-
cont de teritoriu, ele nu sunt gonite. Prin acest mod de viață masculii au un fel de harem, în această formă de colonie, între membri, nu se formează legături sociale strânse. Săpatul galeriilor este preluată de femele tinere (fiice), pui masculi , când ajung la maturitatea sexuală, sunt goniți. Unii din acesti masculi goniți devin o pradă ușoară, păsărilor răpitoare sau animalelor carnivore. Împerecherea la popândăi are loc o dată pe an, după perioada de hibernare, între lunile martie și mai, ea durează
Spermophilus () [Corola-website/Science/329785_a_331114]
-
viață masculii au un fel de harem, în această formă de colonie, între membri, nu se formează legături sociale strânse. Săpatul galeriilor este preluată de femele tinere (fiice), pui masculi , când ajung la maturitatea sexuală, sunt goniți. Unii din acesti masculi goniți devin o pradă ușoară, păsărilor răpitoare sau animalelor carnivore. Împerecherea la popândăi are loc o dată pe an, după perioada de hibernare, între lunile martie și mai, ea durează între una sau două săptămâni. Femela în funcție de specie, naște între 2
Spermophilus () [Corola-website/Science/329785_a_331114]
-
martie și mai, ea durează între una sau două săptămâni. Femela în funcție de specie, naște între 2 și 15 pui, greutatea noilor născuti (ca. 10 g), este în funcție de numărul lor. Puii ajung maturitatea sexuală la vârsta de 11 luni. Durata vieții masculilor este mai scurtă, ei trăiesc, din cauza luptelor pentru apărarea teritoriului, numai 6 ani, pe când femelele trăiesc cca. 11 ani. Genul "Spermophilus" cuprinde 38 de specii, până în 1816, înainte de clasificarea lui Carl von Linne, genul era numit de Lorenz Oken "Citellus
Spermophilus () [Corola-website/Science/329785_a_331114]
-
În perioada caldă a anului se dezvoltă mai multe generații succesive. Iarna sau în timpul secetei rezistă sub formă de ouă. Din astfel de ouă, numite ouă durabile, ies primăvara numai femele, care se înmulțesc toată vara partenogenetic, adică fără prezența masculilor. Când condițiile de mediu se schimbă, în special când temperatura apei ajunge maximă, ceea ce se întâmplă de obicei vara, tot partenogenetic apar și masculii care se împerechează imediat cu femelele generației care le-au dat naștere. Ouăle rezultate în urma fecundării
Lista alfabetică a rotiferelor din România () [Corola-website/Science/329970_a_331299]
-
numite ouă durabile, ies primăvara numai femele, care se înmulțesc toată vara partenogenetic, adică fără prezența masculilor. Când condițiile de mediu se schimbă, în special când temperatura apei ajunge maximă, ceea ce se întâmplă de obicei vara, tot partenogenetic apar și masculii care se împerechează imediat cu femelele generației care le-au dat naștere. Ouăle rezultate în urma fecundării rezistă peste iarnă, din ele se dezvoltă o nouă generație de femele în primăvara următoare. Rotiferele constituie o bună parte a microplanctonului și o
Lista alfabetică a rotiferelor din România () [Corola-website/Science/329970_a_331299]
-
este o specie de păianjeni din familia Pholcidae. Lungimea maximă a femelelor ajunge până la 2,25 mm, masculii - 1,5 mm. Este cea mai mică specie europeană de pholcide. Forma prosomei variază în funcție de sex, la femele fiind ovală, la masculi - rotundă. Culoare corpul galben-maro, masculii au trei pete negricioase pe partea dorsală a opistosomei. Coconii sunt relativi mari
Spermophora senoculata () [Corola-website/Science/328088_a_329417]
-
este o specie de păianjeni din familia Pholcidae. Lungimea maximă a femelelor ajunge până la 2,25 mm, masculii - 1,5 mm. Este cea mai mică specie europeană de pholcide. Forma prosomei variază în funcție de sex, la femele fiind ovală, la masculi - rotundă. Culoare corpul galben-maro, masculii au trei pete negricioase pe partea dorsală a opistosomei. Coconii sunt relativi mari, ouăle sunt galben-gri sau bej. Locuiește la marginea pădurilor, dar a fost depistată și în depozitele de guano din peșteri. "" are o
Spermophora senoculata () [Corola-website/Science/328088_a_329417]
-
păianjeni din familia Pholcidae. Lungimea maximă a femelelor ajunge până la 2,25 mm, masculii - 1,5 mm. Este cea mai mică specie europeană de pholcide. Forma prosomei variază în funcție de sex, la femele fiind ovală, la masculi - rotundă. Culoare corpul galben-maro, masculii au trei pete negricioase pe partea dorsală a opistosomei. Coconii sunt relativi mari, ouăle sunt galben-gri sau bej. Locuiește la marginea pădurilor, dar a fost depistată și în depozitele de guano din peșteri. "" are o distribuție holarctică, se întâlnește în
Spermophora senoculata () [Corola-website/Science/328088_a_329417]
-
trichiura" (Linnaeus, 1771) este dependent de om. "Trichuris suis" (Schrank, 1788), parazit al porcului și "Trichuris vulpis" (Froelich, 1789), parazit al câinelui, sunt rareori implicați în tricocefalozele umane. Viermii adulți de "Trichuris trichiura", sunt de culoare albă sau roz murdară, masculul măsoară 30-45 mm, femela este mai mai mare și măsoară 35-50 mm. Ei includ o parte anterioară cefalică efilată , de aproximativ 100 μm în diametru, care conține esofagul, și o porțiune caudală mai mare, de aproximativ 500 μm în diametru
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
μm în diametru, care conține esofagul, și o porțiune caudală mai mare, de aproximativ 500 μm în diametru, care conține intestinul și aparatul reproducător. Raportul dintre lungimea părții anterioare efilate și lungimea totală a viermelui este de 3/5 pentru mascul și 1/2 pentru femelă. Parazitul are extremitatea posterioară curbată ventral într-o buclă de 360°. Gura este orbiculară și reprezintă o simpla deschidere, lipsită de buze. Cavitatea bucală este mică și este prevăzută cu o lancetă minusculă. Esofagul este
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
este necunoscută, ultrastructura lor sugerează că celulele glandulare pot avea un rol în reglarea osmotică sau ionică, iar celulele neglandulare pot avea un rol în formarea cuticulei și depozitarea alimentelor. Ambele sexe au o singură gonadă. Sistemul excretor este absent. Masculul la extremitatea posterioară a corpului se curbează în spirala, concavitatea spirei corespunde feței dorsale; are doar un singur testicul și un singur spicul de 2 mm lungime, înconjurat de o teacă sau prepuț acoperit pe toată lungimea sa de spini
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
nu sunt embrionate (nu sunt infectante) în materiile fecale proaspăt emise . Dopul mucos de la poli reprezintă niște proeminențe albe, compuse din microfibrile mucoide. Alte specii de tricocefali adulți se disting de "Trichuris trichiura" prin forma și ornamentația tecii spiculului la masculi, și prin forma uterului și vaginului la femele. Tricocefalii sunt paraziți ai intestinului gros și mai ales a cecului și apendicelui la mamifere. Rezervorul de paraziți al "Trichuris trichiura" este reprezentată în special de om și mai rar de maimuțe
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
este o specie de șoim pe cale de dispariție. În trecut specia a fost împărțită în mai multe subspecii, în prezent doar două dintre acestea fiind recunoscute de către ornitologi: Lungimea corpului variază între 45-55 cm și anvergura este de 105-130 cm. Masculii cântăresc 730-990 de grame, femelele 970-1300 de grame. Femelele sunt mai mari decât masculii însă diferențele nu se pot observa foarte ușor. Silueta este tipică de șoim, cu aripile lungi și înguste, coada lungă. Adultul are un colorit brun pe
Șoim dunărean () [Corola-website/Science/327627_a_328956]